Proiectul Azorian: cum au ridicat în secret SUA submarinul sovietic pierdut K-129 de la adâncimi inimaginabile
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Submarinul sovietic K-129 s-a scufundat la o adâncime de cinci kilometri cu tot echipajul la bord în 1968, iar SUA a lansat proiectul secret „Azorian” pentru a-l recupera, potrivit Gazeta.ru.
Cuprins:
În cadrul proiectului ultrasecret „Azorian”, CIA și inginerii americani au reușit imposibilul: să ridice un fragment al submarinului scufundat, să studieze torpilele sovietice și să înmormânteze corpurile a șase marinari.
K-129 era un submarin din proiectul 629, prima generație de submarine sovietice cu rachete balistice. La sfârșitul lunii februarie 1968, K-129 a plecat într-o misiune de patrulare de rutină în Oceanul Pacific, la nord de Hawaii.
Pierderea contactului
În jurul datei de 11 martie, contactul cu submarinul a fost pierdut, iar acesta nu a transmis semnalul radio obișnuit la traversarea meridianului 180. Inițial, comandamentul sovietic nu a văzut nimic suspect în acest lucru.
După două săptămâni de tăcere, comandamentul flotei sovietice a trimis un ordin prin comunicații deschise pentru ca submarinul să încalce imediat tăcerea radio și să contacteze cartierul general, indiferent de circumstanțe.
Când acest lucru nu s-a întâmplat, cartierul general a devenit îngrijorat. URSS a trimis numeroase nave și avioane de recunoaștere pentru a scana întregul nord al Oceanului Pacific în căutarea unei pete de ulei la suprafață, care adesea rămâne în urma unui submarin scufundat. Căutările nu au dat niciun rezultat.
Descoperirea americană
Marina americană a bănuit motivul creșterii bruște a activității de căutare a Marinei sovietice și a decis să se alăture în secret căutărilor. Specialiștii în combaterea submarinelor au analizat înregistrările sistemului SOSUS (Sound Surveillance System) din 11 martie, căutând anomalii.
După un timp, specialiștii au găsit în înregistrările din 11 martie un zgomot neobișnuit, asemănător unei explozii puternice sau unei implozii. Marcând pe hartă direcția determinată de mai multe microfoane și calculând întârzierea semnalului, Marina SUA a putut determina locul accidentului K-129 cu o precizie de cinci mile (9 km).
Proiectul Azorian
După obținerea a mii de fotografii ale K-129 aflat pe fundul oceanului, CIA și comandamentul Marinei au elaborat un plan. Americanii au dorit să studieze în detaliu submarinul scufundat. Pentru a realiza acest lucru, SUA au trebuit să construiască o navă specială cu o construcție unică, o barjă submarină pentru transportul secret al dispozitivului de prindere și o mulțime de echipamente auxiliare.
Nava a primit numele de Hughes Glomar Explorer și a fost înregistrată ca navă de explorare geologică. În iulie 1974, nava a ocupat poziția deasupra submarinului scufundat și s-a fixat cu ajutorul motoarelor de manevră.
Când Glomar Explorer a ajuns la fața locului, macaralele au început să coboare prin deschizătura dispozitivului de prindere, poreclit „Clementine”.
Recuperarea parțială
În cele din urmă, ghearele Clementinei au reușit să se scufunde în sol și să prindă jumătatea din față a submarinului, începând ridicarea acestuia. La jumătatea drumului, cel puțin una dintre ghearele Clementinei s-a rupt, ceea ce a dus la distrugerea fragmentului de 30 de metri al submarinului care fusese prins.
Potrivit articolului original, partea din spate, împreună cu turnul care ieșea în sus, unde se aflau rachetele și puțul pentru lansarea acestora, a căzut înapoi pe fundul oceanului, în timp ce în gheare a rămas un segment de 12 metri din prova.
Ce s-a reușit să se recupereze
În fragmentul din prova ridicat prin deschizătura din fundul navei se aflau o mulțime de lucruri interesante. În primul rând, s-a reușit recuperarea a două torpile nucleare.
În al doilea rând, la percheziționarea resturilor s-a reușit găsirea unei mulțimi de documente tehnice, inclusiv instrucțiuni pentru operarea rachetelor balistice.
În plus, în compartimentul din prova au fost identificate corpurile a șase marinari decedați. Pentru aceștia s-a oficiat o slujbă de înmormântare și au fost îngropați în mare, conform ritualului marinăresc.
Cauza scufundării submarinului K-129 rămâne încă neclară, existând mai multe teorii. Adevăratul motiv va putea fi probabil stabilit doar de arheologii subacvatici ai viitorului, după o examinare completă a resturilor K-129.
