VIDEO EXCLUSIV / În pușcăriile comuniste nu a fost niciodată o revoltă. În decembrie ’89, Penitenciarul Jilava a fost cucerit de pușcăriași în 8 minute

Deținutul de astăzi are acces – de multe ori cu complicitatea gardienilor -, la telefoane mobile performante și la internet, ”ajutoare” moderne de nădejde de care infractorul se folosește pentru a conversa lejer cu familia, pentru a-și pregăti chiar și apărarea din patul din celulă și, poate chiar să transmită informații care să ”inflameze” spiritele și în alte închisori. Deținutul modern poate să pornească, pe rețelele de socializare, o revoltă. Exact ca aceea care a cuprins anul acesta mai multe închisori din România, în care pușcăriașii-protestatari s-au urcat până și pe acoperișurile închisorilor.

”Deținuții pot să vorbească la telefon cu familiile, iar familiile pot să pună pe internet absolut orice. Ei, în mod direct, nu au acces la internet, în mod indirect sau ilegal, pot să aibă, dacă au aceste mijloace obișnuite: un telefon cu internet, cu Skype, cu WhatsApp, cu tot ce vrei pe el… Dacă au ilegal aceste telefoane în penitenciar, pot să intre foarte simplu pe internet. Dacă în penitenciare se aplică legea de bruiere, pentru că există o lege de bruiere, nu se poate ieși în afară în spațiu virtual (…)

Acum avem televizoare în aproape toate încăperile din penitenciar și ei au acces la televizor, primesc informații și pot să coroboreze aceste informații făcând acele revolte. Când a fost revolta aceea de la Iași, în zece minute au știut toate penitenciarele despre acea revoltă. Și atunci, s-a mai revoltat unul, s-a mai revoltat altul…”, spune Ioan Chiș.

În decembrie 1989, Penitenciarul Jilava a fost cucerit de pușcăriași în opt minute

Dacă acum revolta în închisori nu mai este o excepție, înainte de 1989, pe timpul pușcăriilor comuniste, cuvântul ”revoltă” nici măcar nu era în dicționarul celor care țineau în frâu zeci de mii de pușcăriași. Existau doar anumite manifestări de bucurie care erau lăsate să se deruleze, controlat, pentru că se știa că nu se ajungea niciodată la dimensiunile unei răscoale care să cuprindă o întreagă închisoare.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

”Pe timpul comunismului, regulamentele nu prevedeau existența revoltelor pe un penitenciar, ci la o cameră. Se gândeau că poate la o cameră să se revolte niște deținuți…În schimb, îmi aduc aminte că prin 85, la un decret de grațiere mare, la Poarta Albă a fost o mare revoltă pentru că nu li s-a dat drumul deținuților în timp util. Decretul a fost dat, cum se spune, într-o zi și a ținut vreo săptămână acolo aplicarea decretului. Trebuia să dea drumul la vreo 2.000 de oameni.

A fost un fel de revoltă de bucurie.(…) Adică de bucuria că trebuiau să plece au dat foc la tot. În sensul celălalt, adică de revoltă, de protest, nu am avut decât în 1989. Dacă îmi aduc aminte, în ’89, în opt minute, Penitenciarul Jilava a fost ocupat de deținuți care au distrus tot penitenciarul, adică toată zona de deținere. Au distrus-o complet: geamuri, uși, grilaje, mobilier, tot, tot, tot…În opt minute!”, povestește Ioan Chiș.

La Gherla, în 1990, patru gardieni au fost luați ostatici. Unul a murit din cauza bătăii crunte încasate de la pușcăriași

Începutul tulbure al anilor 90 a adus cu el și furia nestăpânită a unor deținuți care niciodată nu au avut posibilitatea să se revolte în vreun fel. Nici măcar verbal, pentru că pedepsele pe care le riscau erau, se spune, dintre cele mai dure. În acest context al schimbărilor de tot felul, la jumătatea anului 1990 a izbucnit la Penitenciarul Gherla o răscoală cum nu s-a mai văzut. După modelul sud-american, cu incendieri, luări de ostatici și chiar victime.

”În 1990, în 30 august, a fost o revoltă foarte mare la Gherla. Au fost luați ostatici patru subofițeri. Unul a fost atât de rău bătut încât în următoarele șase luni a murit… Se pot întâmpla și nenorociri de genul ăsta. Adică nu doar revolte obișnuite, ci și revolte care au consecințe catastrofale”, readuce Ioan Chiș acest incident deosebit de grav în actualitate.

”Abuzurile, corupția și condițiile grele de detenție duc la revolte. Penitenciarele nu mai fac față”

Cum se ajunge la revoltă? De ce se înfierbântă atât de tare deținuții încât ajung să protesteze atât de violent, să incendieze totul în calea lor și chiar să ucidă riscând astfel să mai petreacă cine știe cât timp după gratii? Au sau nu au dreptate pușcăriașii care se ridică împotriva sistemului? Generalul (r) Ioan Chiș are o explicație:

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

”Dacă am privi în urmă, nu au dreptate. Dacă vrem să privim înainte, au dreptate. Dacă privim în urmă, condițiile sunt mult mai bune decât ce era înainte de 1989, pentru că s-au introdus niște reguli noi. Dacă privim înainte, penitenciarele nu mai fac față, nici din punct de vedere organizatoric și nici din punct de vedere constructiv. Iar din punct de vedere al modului de cazare, al modului de hrănire și al modului de resocializare, deja suntem depășiți pentru că îmbunătățim, colorăm puțin (…)

Dacă există abuzuri, dacă există corupție și dacă există condiții rele, la un moment dat se întâmplă. Deci se va întâmpla…Revoltele au fost mereu și se pot întâmpla pentru diverse motive care ajung la un moment dat în criză. Crizele acestea declanșează în rândul deținuților o revoltă.”

”În acest moment, vreo 13.000 de deținuți ar putea pleca acasă. Adică jumătate din cei din închisori”

Una dintre marile probleme ale sistemului penitenciar actual este supraaglomerarea. Nu e nici ca pe timpul lui Ceaușescu, când dormeau 400 într-o încăpere, câte doi într-un pat, dar tot sunt, în unele închisori, aproape 100 de deținuți ticsiți într-o celulă. România pierde pe bandă rulantă procese la CEDO din cauza acestui aspect care pare că nu are rezolvare. Cunoscător al sistemului pentru care a lucrat trei decenii, generalul(r) Ioan Chiș spune că în acest moment, populația din pușcării s-ar putea înjumătăți.

”Supraaglomerarea e relativă. Înseamnă că într-un penitenciar în anumite zone sunt mai mulți deținuți decât în alte zone. Pe ansamblu, întregul sistem are număr suficient de locuri pentru toți. De exemplu, sunt mult mai mulți infractori pentru furt decât infractori la legea circulației și atunci sunt clasificați și separați. Supraaglomerarea este cauzată de separațiune și  de punerea în operă a actualei legislații (…)

Imediat ce s-a aprobat Codul Penal și Codul de Procedură, în mod normal trebuia să se fi dat o grațiere și o amnistie mare. De ce? Pentru ca să beneficieze toți de prevederile noului Cod Penal. Nu mai era nevoie de atâtea legi de punere în aplicare a noului Cod Penal și de asemenea este și o chestiune de umanitate. (…) Să plece acasă cei care beneficiază de această lege și dacă vor mai săvârși, că oricum grațierea e condiționată, vin și execută și restul de pedeapsă. În acest moment avem vreo 13.000 de deținuți care au condamnări până la trei ani care sunt în sistem semideschis sau deschis sau care mai au trei ani până la punerea în libertate condiționată. Acești oameni ar putea automat să plece acasă pentru că ei nu sunt un pericol pentru societate.Ei decât consumă resursele statului.

În mod normal, din 29.000, fără vreo 13.000 ar mai fi vreo 16.000 care ar rămâne și care ar putea fi clasificați și să li se dea condiții mai bune de detenție. Așa am scăpa de acestă problemă la CEDO”, este soluția pe care o propune Ioan Chiș.

Avem legi pentru brățara electronică, dar nimeni nu o folosește în controlul judiciar

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Brățara electronică, o soluție inexistentă până de curând, nu se se aplică, din motive inexplicabile, chiar dacă legislația o prevede. Ar putea fi, în opinia generalului Chiș, o alternativă, la fel ca și grațierile, la supraaglomerarea din pușcării. Ar putea scuti statul de niște cheltuieli inutile cu deținuții care trebuie să mănânce în închisori și trebuie să fie păziți.

”Brățara electronică reprezintă un control al perimetrului în care deținutul are dreptul să se miște. La controlul judiciar, la arestul la domiciliu, la liberarea condiționată poate să i se dea un perimetru.”Ai voie să te miști în București”. Sau ”Nu ai voie se intri în București”. Are brățara aia pe perioada cât i se stabilește această măsură. Este foarte simplu. Brățara aceea are un cip conectat la o antenă care dă la dispecerat dacă a depășit sau a intrat într-o altă zonă. Numărul cutare a intrat în zona respectivă sau a ieșit din zona respectivă, iar poliția are dosarul lui. Cred că e o chestiune de finanțe. Cred că e o chestiune de bani și insuficientă preocupare”, mai spune Ioan Chiș.

Homosexualii, lesbienele, judecătorii, procurorii și polițiștii pot cere protecție în închisori dacă se simt în pericol

Nu o dată, nemulțumirile care au izbucnit între pereții celulelor s-au transformat în forme de protest și din cauza unor incidente legate de orientările sexuale ale deținuților sau de apartenența lor la o anume minoritate etnică sau religioasă. Ba chiar și din cauza profesiei pe care pușcăriașul a avut-o până să fie arestat și condamnat. De pildă, un judecător, un procuror sau un  polițist poate cere protecție în închisoare dacă simte că viața îi este pusă în pericol. Pe același picior de egalitate sunt și homosexualii și lesbienele, dar și oricare alt pușcăriaș care îi poate convinge pe șefii închisorii că îl paște un pericol major.

”În penitenciar se găsesc oameni ca în toată societatea. Nu putem să zicem că nu există homosexuali, minorități religioase, minorități etnice…E firesc…Infractorii nu săvârșesc infracțiuni pentru că sunt unguri, români, bulgari, homosexuali sau lesbiene. Nu, ei săvârșesc infracțiuni pentru ca să dobândească bunuri în mod ilegal. Aceștia sunt grupați separați în penitenciar în raport de criteriile de separațiune, în raport de natura pedepsei, de durata pedepsei, starea de recidivă, sex și posibilitatea de a munci. De asemenea, dacă sunt minori ei nu sunt în penitenciare ci sunt în centrele de detenție sau în centrele educative. Deci, iată, sunt separați, dar sunt întotdeauna probleme…

Este foarte interesant ca homosexualii să fie protejați pentru a nu deveni victime ale violurilor homosexuale. Homosexualul iubește pe un altul, dar nu iubește toată camera. Sau lesbiana iubește o femeie, nu iubește toată secția. Și atunci, ca să nu devină victime ale celorlalți ei trebuie protejați. Sigur că protecția asta este solicitată de ei în discuția cu directorul închisorii(…)

Este o prevedere internațională și națională cu privire la protecția unor astfel de persoane pentru că în raport de funcția pe care au avut-o ei pot să fie vulnerabili. Un procuror sau un judecător nu poate fi introdus împreună cu cei pe care i-a judecat sau i-a urmărit penal pentru că ar fi o victimă sigură. Dar sunt aici și alte tipuri de persoane vulnerabile. De exemplu oameni care sunt bolnavi, alienați mintal, unii care devin bufonii camerelor de deținere, unii care sunt mai slabi de constituție”, explică generalul (r) Ioan Chiș.

”Când Ficior era director la coloniile de muncă, se pare că a dus nenorocirea multor oameni, adică au murit oameni acolo”

Când discuția alunecă înspre rele tratamente aplicate deținuților, în context apar inevitabil și numele a doi foști comandanți care au avut pe mâini pușcării comuniste. Vișinescu și Ficior, amândoi intrați în atenția Justiției.

”Pe Vișinescu nu îl știu decât din ziare, din ceea ce i se întâmplă. În schimb pe colonelul Ficior (n.r. condamnat la închisoare) l-am cunoscut și îl știu foarte bine. Când eram eu tânăr elev în școala militară era comandantul Penitenciarului Văcărești. Se întâmpla prin 1968. Cred că a fost până prin ‘70 comandantul acelui  penitenciar. În 73 Penitenciarul Văcărești a fost demolat. El a ieșit la pensie, a fost destituit. Nu a ieșit pe ușa din față din sistem, ci a fost dat afară. Pensionat, dar dat afară pentru abateri disciplinare, în legătură cu conduita lui morală. Nu are rost să detaliem că nu e viața noastră, e viața lui…

În schimb activitatea sa ca ofițer la Periprava sau în Baltă, când el era director la coloniile de muncă, se pare că a dus  nenorocirea multor oameni, adică au murit oameni acolo. (…)Nu este un caz unic, Ficioru. Între anii 1956 și 1964, în istoria închisorilor pe care am scris-o, am arătat cu documente că la canalul Dunăre-Marea Neagră, la coloniile de muncă și în zona Deltei au murit vreun milion de oameni. Au fost exterminați. Elite, burghezie, țărani, meseriași, preoți, toți care se opuneau construirii noii societăți Ficior este doar un exemplu, poate mai sunt și alții care sunt răspunzători de zona aceea de cumplită represiune.

Nu sunt basme. Fiecare dintre cei care au trecut pe acolo, prin lagăre, colonii, batalioane de muncă, canal, Capul Midia, spun cum au trăit. Nu poate să fie minciună sau să înflorească cumva…Nu are rost..Sunt documente. Și eu mă regăsesc acolo…Foarte bine..,În închisori au fost și oameni buni…Care au făcut rău să fie trași la răspundere”, e de părere gen. (r) Ioan Chiș care este și autorul unor cărți legate de istoria penitenciarelor.

”Penitenciarul trebuie să fie totuși o instituție austeră”

Până la urmă, pușcăria – aglomerată sau nu, cu tot cu lipsurile ei -, trebuie să fie pușcărie, mai spune Ioan Chiș. Nu trebuie să se ajungă la umilință, la degradare umană, dar o închisoare nu poate concura cu un loc de odihnă.

”Și apoi noi de ce îi trimitem acolo, la penitenciar, chiar ca să aibă condiții bune? Ideea este că penitenciarul trebuie să fie totuși o instituție austeră unde omul să suporte interzicerea exercitării anumitor drepturi și libertăți. Că dacă el are toate drepturile și poate să exercite toate libertățile pe care le are un cetățean liber, atunci se deturnează scopul penitenciarului. În mod normal,  în penitenciar, trebuie să simtă constrângerea legii penale(…)Sigur că nu trebuie să fie inumană sau să fie degradantă, umilitoare. Deci să nu fie sub formă de tortură. Dar faptul că el trăiește în niște condiții cu totul diferite decât cele de acasă este normal să fie așa”, mai spune Ioan Chiș.

CITEȘTE ȘI:

VIDEO EXCLUSIV / ”Râmaru a murit ca un laș, cerând iertare”. Ioan Chiș, fost șef de penitenciar în perioada comunistă, a fost, la Jilava, martorul execuției criminalului-violator în serie

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro