„Am stat jumătate de an în beci, nu am avut nimic”

Copilăria Raselei a fost frântă de violența războiului. Tatăl ei a fost urcat în „trenul morții” Călărași – Ialomița, iar ea a trăit luni întregi ascunsă, alături de familie, într-un beci din Iași.

„Am stat jumătate de an în beci. E greu de reamintit tot dezastrul care a fost acolo. Lângă casa noastră, nu departe, era un comandament german. Când rușii au vrut să ia România, au bombardat, iar bomba a căzut pe casa noastră. Totul a fost dus. Nu am avut cu ce să mă acopăr, nu am avut mâncare. Nimic”, a mărturisit Rasela pentru Ziarul de Iași.

Lipsurile și frigul i-au adus suferințe cumplite: „Am căpătat puroi la toate degetele de la mână. Nu a fost apă caldă. Nu am avut pâine, nu am avut nimic”.

Umilința stelei galbene și violența războiului

Când a ieșit din ascunzătoare, Rasela avea doar 7 ani și purta pe piept steaua galbenă, semnul distinctiv impus evreilor.

„Mama m-a luat de mână și am ajuns la hală. Acolo a venit un german și mi-a dat un pumn acolo unde aveam steaua galbenă. Am leșinat. Oamenii s-au adunat, el a plecat. Îi era frică să nu fie linșat. Am trăit clipe groaznice. Aveam doar 7 ani”, își amintește ea.

Imagine de arhiva, sepia, din timpul Pogromului de la Iași, oameni pe strazi, cadavre scoase din Trenul Morții din Iași în timpul unei opriri a călătoriei. 1941, România
Pogromul de la Iași a fost lansat de forțele guvernamentale sub conducerea mareșalului Ion Antonescu. A durat între 29 iunie și 6 iulie 1941. Foto: Profimedia Images

Pentru copilul de atunci, steaua nu era doar un semn pe haine, ci o condamnare la discriminare și violență.

Tatăl, victima cuziștilor și a legionarilor

Durerea Raselei e strâns legată de tatăl ei, persecutat încă din perioada cuziștilor.

„La noi în Iași au fost legionari, cuziști, apoi germani. Pe timpul cuziștilor, noi aveam restaurant. Cineva a spus că tatăl meu ar fi zis că vor veni rușii. Atunci l-au arestat. Numai cu bani a putut fi eliberat. Eu aveam 3 ani. Când a venit acasă și și-a dat jos cămașa, am văzut urme roșii pe spate. Am plâns și am zis că tatăl meu are «buba». Palmele lui erau ca niște pernuțe, iar tălpile umflate. A fost bătut”, povestește ea.

Amintiri așternute într-o carte

Ani mai târziu, amintirile copilăriei frânte au devenit mărturie scrisă. În volumul „Amintiri din pogromul Iași”, Rasela a pus pe hârtie trăirile ei, pentru ca generațiile viitoare să nu uite.

Pietre funerare ale soldaților evrei căzuți în Primul Război Mondial de partea Armatei Române, 2 februarie 2024, la Cimitirul Evreiesc din Iași
În timpul războiului, până la 380.000 de evrei români și ucraineni au fost uciși în zonele controlate de regimul mareșalului Ion Antonescu, în timp ce alții au fost nevoiți să fugă. Foto: Profimedia Images

„Am memorat toate astea și am scris cartea în urma copilăriei care s-a destrămat. Am scris toate amintirile pentru ca lumea să nu uite. Cred că au dat-o spre școli, nu mai am idee, dar eu am promovat cartea prin delegația de profesori de istorie”, spune supraviețuitoarea.

Cartea a fost prezentată și în Israel, în fața unei delegații de 25 de istorici.

Ce a fost pogromul de la Iași

Pogromul de la Iași a avut loc la sfârșitul lunii iunie 1941 și este considerat unul dintre cele mai sângeroase episoade ale Holocaustului din România. Pe 27 iunie, mii de evrei au fost scoși din casele lor, bătuți, arestați și împușcați pe străzi. Mulți au fost duși la Chestura Poliției din Iași, unde au fost uciși sau urcați în așa-numitele „trenuri ale morții”, trimise spre Călărași și Podu Iloaiei. În aceste trenuri, oamenii au murit sufocați, de sete sau de foame, în condiții inumane.

Numărul victimelor este estimat la peste 13.000 de evrei. Pogromul a fost organizat de autoritățile române, cu sprijinul trupelor germane, și rămâne una dintre cele mai mari tragedii din istoria orașului Iași și a evreilor din România.

Din întunericul beciului la lumina recunoașterii

În Israel, viața i-a adus și o surpriză: Rasela Koka Palmon a fost aleasă regina frumuseții, o recunoaștere simbolică a luminii păstrate în ciuda umbrei trecutului.

Astăzi, la 91 de ani, ea rămâne o voce puternică în memoria Holocaustului din Iași. Nelipsită de la „Marșul Vieții”, Rasela și-a transformat durerea într-o misiune: să transmită mai departe tragedia prin care a trecut, pentru ca lumea să nu uite niciodată.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.