Rasela Koka Palmon, supraviețuitoare a Holocaustului la Iași, povestește cum a trăit jumătate de an ascunsă în beci
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În iunie 1941, Iașiul a fost scena unui masacru care a curmat viața a mii de evrei. Printre supraviețuitori se numără și Rasela Koka Palmon. Avea doar 7 ani când lumea i-a fost spulberată de violență și frică, iar astăzi este una dintre puținele voci care mai pot povesti ce a însemnat să-ți pierzi copilăria în mijlocul atacului violent. O poveste cutremurătoare, pentru ca tragedia să nu fie uitată.
Cuprins:
„Am stat jumătate de an în beci, nu am avut nimic”
Copilăria Raselei a fost frântă de violența războiului. Tatăl ei a fost urcat în „trenul morții” Călărași - Ialomița, iar ea a trăit luni întregi ascunsă, alături de familie, într-un beci din Iași.
„Am stat jumătate de an în beci. E greu de reamintit tot dezastrul care a fost acolo. Lângă casa noastră, nu departe, era un comandament german. Când rușii au vrut să ia România, au bombardat, iar bomba a căzut pe casa noastră. Totul a fost dus. Nu am avut cu ce să mă acopăr, nu am avut mâncare. Nimic”, a mărturisit Rasela pentru Ziarul de Iași.
Lipsurile și frigul i-au adus suferințe cumplite: „Am căpătat puroi la toate degetele de la mână. Nu a fost apă caldă. Nu am avut pâine, nu am avut nimic”.
Umilința stelei galbene și violența războiului
Când a ieșit din ascunzătoare, Rasela avea doar 7 ani și purta pe piept steaua galbenă, semnul distinctiv impus evreilor.
„Mama m-a luat de mână și am ajuns la hală. Acolo a venit un german și mi-a dat un pumn acolo unde aveam steaua galbenă. Am leșinat. Oamenii s-au adunat, el a plecat. Îi era frică să nu fie linșat. Am trăit clipe groaznice. Aveam doar 7 ani”, își amintește ea.
Pentru copilul de atunci, steaua nu era doar un semn pe haine, ci o condamnare la discriminare și violență.
Tatăl, victima cuziștilor și a legionarilor
Durerea Raselei e strâns legată de tatăl ei, persecutat încă din perioada cuziștilor.
„La noi în Iași au fost legionari, cuziști, apoi germani. Pe timpul cuziștilor, noi aveam restaurant. Cineva a spus că tatăl meu ar fi zis că vor veni rușii. Atunci l-au arestat. Numai cu bani a putut fi eliberat. Eu aveam 3 ani. Când a venit acasă și și-a dat jos cămașa, am văzut urme roșii pe spate. Am plâns și am zis că tatăl meu are «buba». Palmele lui erau ca niște pernuțe, iar tălpile umflate. A fost bătut”, povestește ea.
Amintiri așternute într-o carte
Ani mai târziu, amintirile copilăriei frânte au devenit mărturie scrisă. În volumul „Amintiri din pogromul Iași”, Rasela a pus pe hârtie trăirile ei, pentru ca generațiile viitoare să nu uite.
„Am memorat toate astea și am scris cartea în urma copilăriei care s-a destrămat. Am scris toate amintirile pentru ca lumea să nu uite. Cred că au dat-o spre școli, nu mai am idee, dar eu am promovat cartea prin delegația de profesori de istorie”, spune supraviețuitoarea.
Cartea a fost prezentată și în Israel, în fața unei delegații de 25 de istorici.
Ce a fost pogromul de la Iași
Pogromul de la Iași a avut loc la sfârșitul lunii iunie 1941 și este considerat unul dintre cele mai sângeroase episoade ale Holocaustului din România. Pe 27 iunie, mii de evrei au fost scoși din casele lor, bătuți, arestați și împușcați pe străzi. Mulți au fost duși la Chestura Poliției din Iași, unde au fost uciși sau urcați în așa-numitele „trenuri ale morții”, trimise spre Călărași și Podu Iloaiei. În aceste trenuri, oamenii au murit sufocați, de sete sau de foame, în condiții inumane.
Numărul victimelor este estimat la peste 13.000 de evrei. Pogromul a fost organizat de autoritățile române, cu sprijinul trupelor germane, și rămâne una dintre cele mai mari tragedii din istoria orașului Iași și a evreilor din România.
Din întunericul beciului la lumina recunoașterii
În Israel, viața i-a adus și o surpriză: Rasela Koka Palmon a fost aleasă regina frumuseții, o recunoaștere simbolică a luminii păstrate în ciuda umbrei trecutului.
Astăzi, la 91 de ani, ea rămâne o voce puternică în memoria Holocaustului din Iași. Nelipsită de la „Marșul Vieții”, Rasela și-a transformat durerea într-o misiune: să transmită mai departe tragedia prin care a trecut, pentru ca lumea să nu uite niciodată.
