- În Iași, campania a început pe 25 februarie, Inspectoratul Școlar Județean anunțând că 854 de persoane s-au programat în mai multe centre dedicate din județ, trei din ele în Iași;
- Cu tot cu cei care s-au vaccinat până în acest moment, estimările oficiale arată că circa 60% din personalul din învățământ preuniversitar vrea să se vaccineze, iar mai bine de jumătate dintre aceștia s-au vaccinat deja cu prima doză;
- La centrele de vaccinare din Iași, oamenii care s-au imunizat au făcut-o cu încredere, văzând ca o protecție, dar și o datorie morală: „Nu vrem să fim un risc”
Centrul de vaccinare de la Casa Corpului Didactic se află în epicentrul pandemiei din Iași, poartă în poartă cu Spitalul de Boli Infecțioase, unde au fost internați și tratați primii pacienți depistați cu SARS-CoV-2. Singura culoare în zonă o aduce o pictură rupestră care acoperă integral peretele unei clădiri adiacente, realizată de artiștii locali pentru medicii și cercetătorii care se luptă de un an cu efectele pandemiei.
În fața centrului, Pavel Ichim, instalator, un bărbat la limita vârstei de vaccinare cu serul AstraZeneca, de 55 de ani, spune răspicat că vrea să scape de „virusul ăsta care ne afectează pe toți”. Lucrează în apropiere, la Universitatea de Medicină și Farmacie, aflată la un kilometru de centrul de vaccinare.
„Toți colegii mei sunt optimiști și, din câte știu, toți s-au înscris pentru vaccin, să scăpăm de starea asta de urgență. Au fost luni foarte grele, am avut cazuri la serviciu cu colegi care au stat în carantină, a trebuit să le ținem locul, a fost în fiecare zi incertitudine. Cu vaccinarea suntem mai siguri de la o zi la alta că o să fie bine”, spune bărbatul.
„Nu am avut emoții niciodată, doar încredere”
În fața centrului de vaccinare deja se formează coadă. Până joi, la ora prânzului, fuseseră deja mai bine de 30 de persoane care s-au vaccinat, iar acum au sosit mai multe „delegații”. Una dintre ele, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, unde mai multe persoane din zona administrativă au venit să se vaccineze.
Ioan Petria, administrator al unui cămin din campusul de peste 8.000 de studenți al universității, spune că au venit cu toții cu „speranță și cu încredere” și că majoritatea colegilor săi vor să se vaccineze tocmai pentru că intră în contact cu studenți sau cu elevi, în timpul programului.
„Având în vedere istoricul pandemiei acesteia, cu atâtea victime, cu atâtea decese și suferințe, credem că cea mai bună cale e vaccinarea și sfătuim pe oricine să facă lucrul ăsta. Nu am avut emoții niciodată, doar încredere”, e de părere Ioan Petria.
Două dintre colegele acestuia, din aparatul tehnic, s-au vaccinat în aceeași zi la centrul de la UMF. Erica Andrei și Mihaela David vin cu mai multe speranțe la vaccinare: să nu se îmbolnăvească, să se imunizeze și să scape odată de măști.
Anul acesta ne-a dat bioritmul vieții peste cap din toate punctele de vedere, începând cu problemele familiale, fiindcă soacra mea a murit de COVID. Noi ne-am ferit cât am putut, am ajuns să facem acum vaccinul și sperăm nici să nu ne îmbolnăvim, dar Dumnezeu știe. Vrem să fim sănătoși, asta e speranța noastră.
Mihaela David:
O profesoară preferă vaccinul Oxford în fața Pfizer sau Moderna
La centrul de vaccinare de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, circa 50 de persoane se vaccinaseră deja până joi, la ora 15.00, majoritatea personal din unitățile școlare sau din universități.
Dana Comisu, profesoară de limba engleză la Colegiul Național Iași, nu va uita niciodată perioada în care a fost bolnavă de COVID. În urmă cu aproape un an, când în România apăreau primele sute de cazuri.
A stat internată în spital 17 zile. Spune că s-ar fi vaccinat în prima zi în care un ser a devenit disponibil în țară.
„Eram terminată psihic atunci, neavând pe nimeni, a trebuit să mă informez singură. Am ratat prima serie de programări pentru că nu am putut intra eu direct în platformă și am fost programată la un centru foarte departe de casă și la o oră la care nu puteam să ajung, așa că a trebuit să anulez și am venit astăzi aici”, explică Dana Comisu.
Contrar trendului din multe țări europene, profesoara spune că și-a dorit să se vaccinez cu serul produs de Oxford în colaborare cu AstraZeneca, fiindcă are cea mai mare încredere în specialiștii de la universitatea britanică.
Au început să lucreze la vaccin încă de pe vremea când eram internată în spital. Am cea mai mare încredere în vaccinul lor, mai mare decât în Pfizer și Moderna. Am și o relație de mai mare durată cu Oxford. Acolo sunt cei mai buni specialiști, criteriile de selecție sunt dure și e aleasă doar „crema”
Dana Comisu:
Nu poate încă să se gândească la speranță și la noua normalitate, până nu își face și rapelul, peste două luni.
„Nu e o alegere, e vorba de educație pentru sănătate și unora le lipsește”
Mihaela, profesoară de română la aproape 40 de ani, a spus că problema vaccinării nu se pune corect, fiindcă nu e vorba despre alegere, ci despre „educație pentru sănătate”.
„Mă așteaptă un bebe mic acasă, vreau să fie sănătos, vreau să lucrez și să muncesc pentru el. Sper că vor veni vremuri mai bune. Între colegii mei părerile sunt împărțite, cam 50% sunt pentru vaccinare, dar eu cred că nu e o alegere, e o chestiune de educație pentru sănătate și unora le lipsește”, crede Mihaela.
Georgiana e rezidentă la Facultatea de Farmacie. A fost bolnavă, în octombrie, și chiar dacă a avut o formă ușoară, nu vrea să mai treacă prin asta. Se teme și pentru părinții ei care nu au încă 60 de ani, așa că nu prind pragul pentru vaccinare.
„De foarte mult timp voiam să mă vaccinez, cred că cel mai mult vreau să mă simt bine în mulțime. Colegii mei se vaccinează aproape toți, iar celor care încă au o anumită teamă față de imunizare le spun că trebuie să avem încredere în știință. Nu putem să credem toate teoriile care există, că cineva ne-ar vrea răul”, spune Georgiana.
Teama de a-și pierde locul de muncă bate orice neîncredere în vaccin
Cătălina Amarghiloaiei a venit să se vaccineze alături de soț și de fetița ei de aproape 3 ani. A fost printre oamenii cei mai afectați de efectele financiare ale pandemiei. Lucrează ca bucătăreasă la o grădiniță din Iași, dar colabora și cu restaurante din oraș. Rând pe rând, însă, acestea s-au închis, iar ea a rămas fără contracte.
Nu are cea mai mare încredere în vaccin, dar vrea să se termine „toată nebunia asta”.
„A fost o perioadă foarte stresantă. Au fost mari probleme cu finanțele, mai ales în HORECA, a fost o mare pierdere. Nu mai am nicio colaborare dintre cele pe care le aveam, iar asta înseamnă că pe partea financiară a fost greu. Este un lucru foarte bun că ne vaccinăm, sper să și funcționeze toată nebunia asta, să nu fie doar un mit”, spune Cătălina, mai puțin optimistă decât alți colegi de rând.
Pentru locul ei de muncă s-a temut și Ana Maria Rusu, care lucrează într-un birou administrativ al UMF. Pandemia a trimis-o de mai multe ori în izolare, când colegele de birou au fost infectate.
În primul rând, sper să nu rămân fără serviciu, că mereu ne-a fost frică că, dacă ne îmbolnăvim, ne închide și rămânem fără job. De acum, că ne vaccinăm, sper să fie ok.
Ana Maria Rusu:
Vaccinarea personalului din unitățile de învățământ va continua în Iași în centrele dedicate până când vor fi imunizați toți cei care s-au înscris pe platformă și s-au programat. Ulterior, persoanele care se răzgândesc vor avea oricând posibilitatea de a se programa la oricare dintre centrele la care există locuri disponibile.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro