REPORTAJ. Restricţii şi obligaţii de serviciu, printre motivele pentru care bucureştenii și-au întors fața către vaccin
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai mult pentru a scăpa de restricții decât de teama bolii, bucureștenii redescoperă cabinetele de vaccinare. Libertatea a fost prezentă, la finalul săptămânii, în mai multe centre de vaccinare din Capitală şi a vorbit cu oamenii care au venit să primească serul anti-COVID.
Cuprins:
„Pe vremea lu’ răpostau’, când ne lua pe toţi la vaccin sau ne dădea la şcoală ulei de peşte de la ajutorul suedez, nu mai zicea nimeni nimic. Ne aliniam toţi! Mai luam şi-un cub de zahăr, ca să treacă gustul, şi era bine. Acum avem toţi păreri despre vaccinuri. Domnule, eu nu pot să-ţi spun ceva senzaţional, am venit să mă vaccinez pentru că ţin la sănătatea mea“, explică un domn de 77 de ani, fost profesor de sport, care a venit, vineri, la centrul de vaccinare de la Policlinica Vitan pentru a primi doza booster de vaccin.
E supărat pe românii care refuză serul anti-COVID şi pe faptul că tratamentul nevaccinaţilor internaţi în secţiile COVID din România e suportat tot de stat. „Pe mine nu mă interesează dacă americanii sau chinezii au băgat virusul ăsta în noi, eu mă tem pentru sănătatea mea“, susţine profesorul.
La mai bine de 10 luni de la debutul campaniei de vaccinare, procentul românilor care au primit serul anti-COVID ne plasează pe ultimele locuri din Europa: sub 28% din români sunt vaccinaţi cu doză completă. În ultimele trei zile, numărul celor care au primit doza a III-a de vaccin a depăşit numărul total al celor care şi-au făcut prima doză şi rapelul.
24.800de persoane au făcut la nivel național prima doză vineri 1 octombrie. Cu o lună în urmă, pe 1 septembrie, numărul celor care primeau prima doză de vaccin era de doar 7.951.
33.962 de persoane și-au făcut a treia doză vineri 1 octombrie.
Medic: „Vin tot mai mulți“
Medicul Vlad Cîrstea, coordonatorul centrului de vaccinare din Policlinica Vitan, spune că oamenii vin la vaccinare şi din teama de a nu face boala, şi pentru beneficiile sociale pe care le oferă certificatul verde.
„În ultimele două săptămâni vin tot mai mulți. Pe timpul verii, făceam 6-7 vaccinuri pe zi. Ca să nu arucăm dozele, mai rugam oamenii din curte să vină şi să se vaccineze“, spune medicul.
De la mijlocul lunii septembrie, numărul celor care vin la vaccinare a crescut însă progresiv, iar astăzi se vaccinează aici în jur de 150 de bucureşteni pe zi.
„Mai bine mor de la vaccin decât în spital, de la boală“
„Ce mai e de spus? Avem 71 de ani, asta e singura soluţie ca să scăpăm de virus“, e convins un bărbat care părăseşte centrul de vaccinare la braţul soţiei. Au venit amândoi pentru a treia doză de vaccin, iar acum speră să nu mai aibă parte nici măcar de febra uşoară pe care au înregistrat-o la prima doză.
„Eu voiam să fac mai de mult vaccinul. Dar am insuficienţă renală, iar nefrologul mi-a spus să mai aştept. Dar, ştiţi, am o mamă de 88 de ani şi două nepoţele. Nu vreau să ajung iar să nu le mai pot vedea de teamă să nu le îmbolnăvesc, aşa că am întrebat din nou medicul dacă pot veni la vaccinare şi mi-a zis că acum se poate. N-am înţeles de ce înainte nu se putea, dar nici nu mai contează, eu sunt fericită că mă pot vaccina“, explică o femeie în vârstă de 60 de ani.
Lângă ea, o altă doamnă se arată mai sceptică: „Mai bine să mor de la vaccin decât să mă îmbolnăvesc şi să mor în spitale! Credeţi-mă ce vă spun, să nu ajungeţi niciodată la spital!“.
Are 71 de ani şi povestește despre viaţa grea a unui foste lucrătoare în confecţii, care acum câştigă 1.100 de lei/lună. „Noi, pensionarii, suntem foarte singuri, nimeni nu are grijă de noi. Păi, cum pot eu să mă mai descurc cu banii dacă mai iau vreo boală?! După atâţia ani de muncă merităm mai mult respect, nu să murim singuri, fără nimeni. E greu“.
Tinerii care își aşteaptau rândul la vaccinare aveau alte motivații. „Vreau să-mi recapăt libertăţile“, spune un tânăr de 28 de ani. „Am făcut boala acum şase luni şi o săptămână. M-am testat, încă am anticorpi, aşa că nu mai aveam nevoie de niciun vaccin. Dar uite că nu pot obţine certificatul verde, că a trecut prea mult timp de la boală. Asta e, n-am murit de la boală, n-o să mor nici de la vaccin“, continuă tânărul.
„Mi l-am făcut şi nu sunt mort!“
La centrul de vaccinare din Gara de Nord, coada depăşeşte uneori şi 10 metri. 300 de români se vaccinează aici zilnic, spun angajaţii centrului. Toţi vin pentru prima doză de vaccin. „Vin mulţi, că e Johnson, şi-l fac o dată şi scapă de-o grijă. Vin de peste tot, am avut şi din Videle, şi din Medgidia, şi din Giurgiu“, explică o asistentă medicală.
„Mie îmi era frică, dar, cât mi-a spus doamna două bancuri, mi-a trecut“, intră în discuţie un domn. Mai trebuie să stea 15 minute pe banca din faţa centrului, aşa că alege să-i încurajeze pe cei mai fricoşi de la coadă: „Uitaţi-vă la mine, acum mi l-am făcut şi nu sunt mort!“, spune bărbatul, fără să stârnească vreo reacţie.
De pe aceeaşi bancă, un asistent medical angajat într-un cabinet de radiologie încearcă să-şi sublinieze propria perspectivă: „Eu n-am făcut până acum pentru că este, totuşi, un vaccin experimental. Dar acum suntem aproape obligaţi să-l facem, n-avem voie să mai zicem nimic“, se plânge tânărul de 29 de ani, încă neconvins de studiile asupra vaccinului anti-COVID. „Sunt foarte multe lucruri care nu ni se spun. Le ştiţi foarte bine, n-are rost să intru în detalii“.
Suntem obligaţi, forţaţi să ne vaccinăm, n-avem ce să facem! Nici să comentăm nu putem, că ne pierdem serviciul.Femeie, 51 de ani, operator calculator:
Restricţiile, principalul argument al tinerilor
Cu cât scade media de vârstă a celor care aşteaptă la vaccinare în Gara de Nord, argumentele se concentrează pe zona restricțiilor. Un masterand la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, în vârstă de 23 de ani, spune că a venit la vaccinare pentru că vrea să poată participa la cursuri şi să aibă acces în restaurante, baruri, cafenele și localuri.
La rând ne-am întâlnit și cu un barman de 20 de ani, care spune că s-a hotărât să vină la centru pentru că vrea să nu fie afectat de restricţii, iar o educatoare de 27 de ani susține că s-a imunizat la presiunea colegelor.
„Nu-mi e frică de COVID şi nu mi-a fost niciodată, dar restricţiile şi faptul că nu mă mai pot duce niciunde fără certificat verde m-au făcut să accept, până la urmă. Asta e, sper să fie bine”. - Corporatistă, 34 de ani.
La vaccinare, la Obor, la mici
În Piaţa Obor încă e aglomeraţie cu mult după orele prânzului. La intrare, doi poliţişti locali le mai amintesc trecătorilor să-şi poarte masca aşa cum se cuvine. Cei mai mulţi dintre ei ascultă până la prima tarabă la care au treabă. „Nu putem să ne ţinem după ei. Le zicem omeneşte şi apoi îi sancţionăm. Cu avertisment, cu amendă, cu ce e nevoie“, oftează unul dintre poliţiști.
Centrul de vaccinare e mai în spatele pieţei, ascuns între tarabe cu ligheane, curele de piele şi must de căpşunică. Dar lumea ştie unde să meargă, iar renumele centrului încă se păstrează viu printre oamenii care vin la vaccinare.
<strong>Unii cer direct mici, alţi doar vorbesc despre asta. Însă niciunul nu mai poate primi gratuit tradiționalul carton cu trei mici, pâine şi muştar. Oferta a expirat. </strong>
Chiar şi aşa, medicii spun că vaccinează zilnic în jur de 300 de persoane. Ori cu doze Pfizer, ori cu Johnosn, la alegere.
„Fac infarct acasă!“
După ce completează formularul de înregistrare, o tânără de 33 de ani, personal contractual într-o instituţie publică, cere mai multe lămuriri de la medicul centrului.
„O să-mi fie rău?“, „37,8 a fost cea mai mare temperatură înregistrată, nu vă preocupaţi!“, îi răspunde medicul. „Păi, ceilalţi nu s-au mai întors să reclame reacțiile adverse“, insistă tânăra. „Au venit şi cu familiile!“, încearcă doctorul s-o convingă. „Mi-e teamă, nu ştiu ce se întâmplă în corpul meu“. „Vaccinez de la început. Vă spun că nu am avut nicio reacţie adversă puternică, şoc anafilactic sau altceva“, explică medicul cu răbdare. „Păi, fac infarct acasă“, răspunde funcţionara, moment în care intervine şi partenerul ei: „Ea e mai emotivă“.
În cele din urmă, se hotărăsc să semneze şi intră în cabinet.
