Rodica Coposu a murit. Era ultima soră în viață a fostului lider țărănist Corneliu Coposu: „Rodi a fost stâlpul familiei”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rodica Coposu, ultima soră în viață a lui Corneliu Coposu, a murit, joi, 7 august, la vârsta de 93 de ani, a anunțat Fundația Corneliu Coposu. Ea a fost președinta fundației și un „stâlp de sprijin” pentru familia greu încercată.
Steluța Licia Rodica Coposu, ultima soră în viață a lui Corneliu Coposu, a încetat din viață joi, 7 august, la vârsta de 93 de ani.
Potrivit Fundației Corneliu Coposu, care a anunțat decesul, ea era președinta organizației și ultima descendentă directă a familiei Coposu.
Născută pe 26 septembrie 1932 în comuna Bobota, județul Sălaj, Rodica Coposu a avut o viață marcată de schimbări frecvente.
Și-a făcut studiile primare în patru localități diferite, urmând apoi liceul la Alba Iulia și la București. În perioada 1951-1956 a absolvit Institutul Politehnic din București.
După absolvire, Rodica Coposu a lucrat timp de 35 de ani la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București, până în 1991.
În 1996, împreună cu sora ei Flavia, a înființat Fundația Corneliu Coposu, în memoria fratelui lor decedat cu un an înainte.
În 2009, Regele Mihai I al României le-a decorat pe Rodica Coposu și pe sora ei Flavia cu Crucea Casei Regale a României, în semn de apreciere pentru activitatea lor.
Flavia Bălescu Coposu, sora mai mare a Rodicăi, o descria astfel: „Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta. Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare. Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței”.
Corneliu Coposu (20 mai 1914 - 11 noiembrie 1995, București, România) a fost liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de Drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România.
După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD între 1990 și 1995.
În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română (CDR), al cărei prim președinte a fost. Corneliu Coposu a fost ales senator în Parlamentul României în 1992.
Moartea sa, în noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România.
Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni veniți din întreaga țară.
