Un român a fost condamnat la 20 de ani și o zi de închisoare pentru uciderea soției sale în Montemayor, Spania, în 2022. În plus, individul trebuie să plătească despăgubiri de aproape jumătate de milion de euro.
Cuprins:
Secția a doua a Tribunalului Provincial din Albacete, Spania, l-a condamnat pe S.T., cetățean român, la 20 de ani și o zi de închisoare pentru uciderea soției sale, F.Z.C.
Crima a avut loc în noaptea de 22 mai 2022, într-o zonă izolată și întunecată de lângă drumul CO-4205, pe raza localității Montemayor, în Córdoba.
Sentința reține existența premeditării și a cruzimii, aplică circumstanța agravantă de rudenie și recunoaște o circumstanță atenuantă a mărturisirii, relatează publicația El Digital de Albacete. Instanța a respins însă aplicarea agravantei privind violența de gen.
Potrivit faptelor reținute, cei doi soți, căsătoriți de mai mulți ani și părinți a doi copii minori care locuiau în România, se aflau în Spania la muncă sezonieră.
În ziua crimei, pe fondul tensiunilor și geloziei generate de apariția unui videoclip ce sugera o posibilă infidelitate, între cei doi a izbucnit un conflict.
Femeia a fugit speriată pe străzi după ajutor și, neprimindu-l, a continuat să meargă spre periferie, pe un drum paralel cu șoseaua. Bărbatul a prins-o și a condus-o într-un loc izolat și întunecat, „pentru ca nimeni să nu poată auzi strigătele sau vedea ceva și, desigur, să nu o poată ajuta”.
Acolo a atacat-o cu un cuțit de dimensiuni mici, aplicându-i până la zece lovituri, concentrate în zona coapselor și a regiunii inghinale. O leziune la nivel inghinal a afectat vasele femurale și a provocat o hemoragie masivă. Ulterior, victima a fost transportată în apropierea locuinței, unde o martoră a apelat serviciul de urgență 112. Deși a primit asistență medicală, femeia a decedat câteva ore mai târziu, la spital.
Rezoluția, prezidată de magistrata María Otilia Martínez Palacios, subliniază că juriul nu a constatat o intenție „directă” de a ucide, ci a constatat intenție eventuală: acuzatul era conștient de posibilitatea reală a unui rezultat fatal și a acționat cu indiferență față de acesta.
Hotărârea susține natura premeditată a atacului, invocând caracterul său „surprinzător, continuu și scurt” și imposibilitatea apărării sau a asistenței, întărită, printre alte elemente, de absența semnelor defensive relevante.
Cruzimea a fost reținută pe motiv că numărul loviturilor de cuțit a sporit în mod deliberat suferința victimei, dincolo de ceea ce ar fi fost necesar pentru a provoca decesul.
Instanța l-a condamnat pe inculpat pentru omor calificat cu premeditare prin surprindere și cruzime, cu agravanta de rudenie și atenuanta analogă a mărturisirii, la:
În ceea ce privește răspunderea civilă, instanța a stabilit următoarele despăgubiri:
De asemenea, inculpatul trebuie să acopere cheltuielile de repatriere și înmormântare, care vor fi stabilite în faza de executare a sentinței, precum și costurile aferente asistenței medicale acordate victimei. Unul dintre aspectele sensibile ale procesului a vizat posibilitatea aplicării agravantei privind violența de gen. Instanța a concluzionat că nu a fost dovedit elementul discriminatoriu specific necesar pentru agravarea răspunderii penale, în pofida faptului că faptele s-au produs în cadrul relației conjugale și au implicat un episod de violență extremă.
Hotărârea nu este definitivă. Împotriva acesteia poate fi formulat apel la Sala Civilă și Penală a Tribunalului Superior de Justiție, în termenul prevăzut de lege.