Rusia trimite trupe și echipamente în Libia, spre îngrijorarea Occidentului. Soldat: „Cred că se pregătește un mare haos”

Prezența militară rusă în Libia, observată încă din 2019 sub paravanul grupării de mercenari Wagner, s-a accelerat de la începutul acestui an. Libia, o țară situată pe țărmul Mediteranei, poate fi folosită ca platformă pentru extinderea prezenței militare în alte țări africane, dar și pentru creșterea presiunii migratorii asupra Uniunii Europene, constată „Le Monde”.

„De trei luni încoace, Rusia transferă soldați și mercenari” în țara divizată din nordul Africii, dezvăluie colectivul de investigații jurnalistice All Eyes on Wagner într-un articol publicat pe 10 mai.

„Livrările de echipamente militare și vehicule din Siria către Libia reprezintă aspectul cel mai vizibil al acestei implicări în creștere”, notează autoriii investigației intitulate „Obiectiv mediteranean pentru African Corps”.

Potrivit All Eyes on Wagner, Rusia a desfășurat până la 1.800 de soldați și mercenari în Libia. În plus, a trimis cel puțin două nave de debarcare de la baza sa din Tartus, Siria, către portul Tobruk, în nord-estul Libiei, încărcate cu vehicule și arme, printre care vehicule blindate de transport BTR și BM și mortiere 2S12 Sani. Această livrare, surprinsă pe 8 aprilie, a fost a cincea către Tobruk în decurs de 45 de zile.

Surse diplomatice occidentale contactate de Le Monde confirmă creșterea prezenței militare rusești în acest stat pivot din Africa de Nord.

„Creșterea constă mai degrabă în echipamente decât în trupe”, nuanțează un diplomat dintr-o țară europeană. Aceste ultime mișcări din Libia, adaugă el, fac parte dintr-un efort al Kremlinului de a „instala guverne pro-Moscova în toată Africa de Est și Africa de Vest”. Numai Ciadul lipsește din puzzle, iar Moscova nu își ascunde intențiile în privința acestei țări vecine cu Libia.

Libia, o platformă pentru Rusia

Libia este crucială pentru ofensiva rusă din Africa, notează Le Monde, precizând că această țară poate fi folosită de Moscova ca platformă pentru a trimite soldați și echipamente către alte țări din regiune, și anume Sudan, care se află în plin război civil, Niger, Mali și Burkina Faso, care sunt conduse de junte apropiate Kremlinului, și, potențial, Ciad.

Centrul strategic al acestei operațiuni este Jufra, un district libian situat la 350 de kilometri sud de Golful Sidra, unde echipamentele și trupele rusești sosesc de la Tobruk înainte de a fi redirecționate către statele africane râvnite de Moscova.

Marea noutate este că „statul rus nu se mai teme să își arate implicarea directă în Libia”, subliniază Jalel Harchaoui, cercetător asociat la Royal United Services Institute for Defence and Security Studies.

Când Wagner a intrat în Libia în 2019 pentru a sprijini Armata Națională Libiană (ANL) a mareșalului Khalifa Haftar – „omul puternic” din Cirenaica (est) – în asaltul său zadarnic asupra Tripoli (vest), Moscova a negat oficial implicarea sa. Acum nu se mai ascunde și nici nu neagă. Or, viceministrul rus al apărării Iunus-bek Evkurov a efectuat deja, din august 2023 încoace, patru vizite la Benghazi, baza politică și militară a lui Khalifa Haftar.

Acest mareșal libian, care a impus în Cirenaica o autoritate paralelă cu guvernul de la Tripoli, s-a deplasat el însuși la Moscova la sfârșitul lunii septembrie și s-a întâlnit cu Vladimir Putin. De atunci, prezența rusă a devenit tot mai vizibilă, dar sub un nou steag, cel al African Corps, adică foști mercenari Wagner preluați de Ministerul rus al Apărării.

O provocare politică

Cancelariile occidentale sunt alarmate de toate aceste mișcări. Pe lângă riscul extinderii influenței ruse în Africa, SUA și Europa se confruntă cu alte două provocări. Prima provocare ar fi posibilitatea ca Rusia să-și instaleze o bază navală la Tobruk sau Sirt, ceea ce ar constitui o amenințare directă pentru forțele NATO din Mediterana. Orașul Sirt este situat la doar 600 de kilometri de Sicilia.

Cealaltă provocare este de ordin politic. În afară de eforturile de a-și extinde prezența militară în estul Libiei, Moscova s-a angajat într-o campanie diplomatică de amploare, redeschizându-și ambasada de la Tripoli – un oraș care se presupune că se află sub controlul Turciei – și înmulțindu-și contactale cu politicieni libieni din toate facțiunile.

Combinând activele militare cu capitalul diplomatic, Rusia încearcă să acumuleze resurse pentru viitor. În condițiile în care fluxurile migratorii din Sudan și Niger trec prin Libia, mai ales prin zonele aflate sub controlul mareșalului Haftar și, implicit, al paramilitarilor ruși, Moscova le-ar putea intensifica pentru a pune presiuni asupra Uniunii Europene.

„Libia oferă un acces extrem de valoros la Marea Mediterană, acționează ca un flanc sudic pentru a exercita presiuni asupra NATO și UE și întărește dialogul cu alte țări arabe cheie. Servește, de asemenea, ca o poartă către țările din Africa Subsahariană, oferind o rută strategică către țări precum Sudan, Niger și nu numai”, a conchis Jalel Harchaoui.

„Nu a fost niciodată așa tam-tam, aici au loc schimbări tectonice. Cred că se pregătește un mare haos”, a comentat un soldat rus din Libia citat de publicația Viorstka, care a colaborat la investigație cu colectivul All Eyes on Wagner.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE