Mihai Ianăş, directorul Apemin, organizaţia producătorilor de ape minerale, ne-a spus că din datele ANPC făcute publice zilele trecute, rezultă că au fost găsite neconformităţi exclusiv la ”ape de masă” şi ”ape de izvor” – nu şi la ”ape minerale naturale”.
Conform teoriei, apele minerale naturale sunt extrase din surse subterane de mare adâncime, recunoscute şi avizate, iar originea lor controlată asigură conţinutul de săruri minerale constant, indiferent de condiţiile climaterice de la suprafaţă, protejând-o de toate riscurile de poluare.
Spre deosebire de acestea, apa de izvor este o apă extrasă dintr-o zonă curată, suficient filtrată pentru a o face potabilă, dar sensibilă la modificările climatice şi la poluarea de la suprafaţă. Perioadele ploioase sau secetoase pot afecta conţinutul apei, prin pierderea potabilităţii.
Doar ”apele minerale” sunt monitorizate strict
În fine, apa de masă poate fi o apă de fântână ce provine dintr-o acumulare de apă în subteran la mică adâncime sau o apă arteziană ce provine dintr-un izvor de surpafaţă şi poate fi afectată de ceea ce se întâmplă la suprafaţă: ploi, secetă, deversări etc.
Din păcate, legea dă voie celor trei tipuri de apă să stea în acelaşi galantar în magazine, deşi numai apele minerale naturale au obligaţia legală de a respecta o calitate urmărită cu stricteţe de Agenţia Naţională a Resurselor Minerale. Celelalte două tipuri de apă, principalele vinovate de pe documentele ANPC, sunt reglementate cu mult mai multă lejeritate.
”La apele de izvor, de exemplu, se interzice îmbutelierea din aceeaşi sursă a două branduri diferite, – dar cadrul lasă loc la interpretări. Astfel, pânza freatică de mare adâncime a Bucureştiului – pânza freatică Frăţeşti, a devenit apa de izvor şi mai mult, din această sursă se imbuteliază mai multe branduri”, ne-a explicat Mihai Ianăş.
Directorul Apemin ne-a mai spus că în ceea ce priveste apa de masă, cadrul legal este şi mai confuz, în sensul ca legea permite ca apa potabilă să se poată îmbutelia fără să se precizeze clar cum trebuie făcută monitorizarea calităţii produselor. Concret,”apa de masă” poate avea orice sursă, chiar şi dintr-o baltă, căci nu o analizează nimeni!
”La apele de masă nu se analizează, practic, nimic, iar sursa poate fi de oriunde”, a adăugat Mihai Ianăş, care avertizează consumatorii să cumpere doar sticle pe care scrie ”apă minerală”, nu altceva!