Se împlinesc 61 de ani de la revoluția maghiară din 1956 – A treia ocupare a Budapestei de către România

Prima ocupare efectivă a Budapestei de către România a fost cea din 1919, pentru a da jos guvernul bolșevic al lui Bela Kun.

A doua, în noiembrie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscută drept “bătălia pentru Budapesta”.

Ei bine, a treia ocupare românească a Budapestei a fost una politică și s-a derulat în contextul Revoluției maghiare de la 1956.

Pe 23 octombrie 1956, sute de mii de unguri au cerut demisia guvernului bolșevic. Drapelul maghiar cu emblema comunistă a fost dat jos, iar spre seara zilei de

23 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică au demonstrat pe bulevardul Bem. Foarte repede, studenții au reușit să-i coopteze și pe alții, cu intenția schimbării demonstrației în protest. Mulți soldați maghiari s-au alăturat protestatarilor, scoțându-și steaua sovietică de pe șapcă. Fără a avea vreun lider, cam 100.000 de demonstranți au traversat Dunărea spre clădirea Parlamentului, manifestând pașnic. Situația s-a schimbat însă dramatic în momentul în care trupele securității maghiare au deschis focul și au omorât sute de oameni.

Partidul Comunist Maghiar l-a numit imediat în funcția de premier pe Imre Nagy, pentru a tempera mulțimea. S-a dovedit însă că și Nagy era un antisovietic.

Recomandări

Ioana Tănase, femeia care a călătorit singură cu motocicleta, din România până în Mongolia: „Țipam și plângeam de fericire, într-un peisaj de vis”

Intervine Janos Kadar pentru a aduce trupele sovietice

În acest context, la 1 noiembrie, Janos Kadar, unul dintre liderii comuniști ai momentului, a dispărut din Ungaria pentru a forma pe teritoriul sovietic un guvern aprobat de Moscova, care avea să ceară asistență militară sovietică și să justifice astfel invazia.

Invazia a vut loc în data de 4 noimebrie 1956 și s-a soldat cu moartea a  2.500 de maghiari și a 700 de soldați sovietici. Imre Nagy este înlocuit cu Janos Kadar.

Imre Nagy a fost arestat în data de 22 noiembrie și dus în România. Este dus într-o casă conspirativă din Snagov a Securității, împreună cu mai mulți reformiști ai comunismului maghiar. A refuzat să recunoască Guvernul Kadar, motiv pentru care este dus acasă în aprilie 1957, judecat între 9 iunie și 15 iunie 1958 într-un proces cu ușile închise, fiind în cele din urmă condamnat la moarte. Sentința a fost executată chiar în ziua următoare.

«Partidul Comunist Român a trimis la Budapesta și 2.000 de activiști»

“Bucureștiul s-a aliniat celorlalte state socialiste, inclusiv China și Iugoslavia, și chiar Finlanda, în susținerea intervenției sovietice propuse de Kadar. La cererea sovieto-ungară, Partidul Comunist Român a trimis la Budapesta și 2.000 de activiști de etnie maghiară pentru a ajuta la reconstrucția partidului comunist maghiar”, spune istoricul american Larry L. Whatts în cartea “Ferește-mă, doamne, de prieteni”, în care prezintă, pe baza unor documente CIA, istoria comunistă a României.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Istoricul american spune că beneficiile României de pe urma acestei cooperări din 1956 au fost importante, chiar dacă au fost de scurtă durată.

Pentru prima oară după război, Moscova a permis contactul între România și cele aproape două milioane de etnici români din Basarabia, dându-le posibilitatea miilor de membri de familie separați de graniță să se vadă pentru prima oară după 10 ani. Din acel moment și până în 1959, Chișinăul a susținut “că RSS Moldovenească are cele mai apropiate relații cu România”. Un alt beneficiu temporar a fost declarația făcută de către Janos Kadar, în timpul vizitei sale în România din februarie 1958, potrivit căreia Ungaria nu avea nici o pretenție teritorială asupra României prima și ultima declarație a unui lider comunist ungar pe acestă temă – arată istoricul Larry L. Whatts.

Urmărește-ne pe Google News