Se mişcă tineretul

Tineretul român are un prezent sumbru şi un viitor întunecat. Din absolvenţii dinultimii ani ai facultăţilor, doar un sfert şi-au găsit un loc de muncă. Alţi 25% s-au înregistrat ca şomeri. Despre 50% nu se ştie nimic: ori sunt în întreţinerea părinţilor, ori au urmat îndemnul preşedintelui, “tătucul naţiunii”, şi au plecat din ţară care încotro. În fond, de ce ar fi rămas într-o ţară unde n-au viitor decât foarte puţini, într-o ţară care “iese din criză” doar îndeclaraţiile înalţilor oficiali? Într-o ţară unde noile locuri de muncă nu-s nici barem pe hârtie, iar de ajutorul de 10.000 de euro (oricum insuficienţi) spre a deschide o afacere proprie dacă vor beneficia maximum 1.000 de tineri? Sau unde Programul “prima casă” e, în lipsa certitudinii unei slujbe, un simplu vis pentru majoritatea tinerilor, deja unii din cei ce l-au accesat intrând în insolvenţă?
Încet, dar sigur, România se depopulează, alungându-şi tinerii, care nu pot fi învinuiţi că nu rămân să trăiască aici de azi pe mâine, irosindu-şi şi ei anii până când vor ajunge la vârsta unei pensii a cărei putere de cumpărare, printr-o altă lege sadică, va scădea continuu. Efectul pervers va fi, peste un timp, reducerea drastică a forţei de muncă active şi sufocarea întregii societăţi. Pentru guvernanţii români, ideea de perspectivă e derizorie. Pentru ei, important e să se menţină azi la putere şi-n fruntea bucatelor. N-au înţeles nimic din mersul istoriei. N-au aflat că, în 1968, un simbol al Franţei, generalul de Gaulle, a fost dărâmat tocmai de nemulţumirea tinerilor. Că, la fel, exasperarea lor a prăbuşit în 89 şi-n România un regim. Că, în aceste zile chiar, în primul rând revolta tinerilor face ca în ţările arabe să cadă regimuri anacronice. Cum nu înţeleg că greva japoneză a studenţilor români e doar un semnal să se trezească, să iasă din suficienţă şi aroganţă. Sau să plece.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE