Şezătorile au loc în toate zilele lucrătoare, la una sau mai multe case, unde se adună femeile din comunitate. Aceste reuniuni sunt de două feluri: de lucru – când mai multe femei sau tinere o ajută pe gospodina în a cărei casă se strâng la torsul cânepii sau al lânii – sau distractive, când fiecare participantă îşi toarce materialul ei. Gazda se pregăteşte din vreme pentru această întâlnire specială, făcând curat în casă, pregătind laviţe sau scaune pentru oaspeţi, dar şi “de-ale gurii”, specifice postului sau “dezlegărilor” din ziua respectivă.
Reuniunile au loc în zilele lucrătoare ale săptămânii
Odată cu lăsarea întunericului, femeile îşi iau furca de tors şi pornesc către casa unde are loc şezătoarea. Pentru încălzirea atmosferei, ele sunt servite cu un păhărel de ţuică îndulcită, de obicei cu miere. Şezătoarea odată începută, femeile torc lâna sau câ- nepa, în timp ce fac schimb de informaţii despre viaţa cotidiană din sat, comentând evenimentele cele mai importante petrecute în propria comunitate sau în localităţile învecinate. După aceea, se spun ghicitori şi proverbe, se cântă ori se rostesc balade. La şezătorile ce se desfăşoară în apropierea Crăciunului şi a Anului Nou, femeile învaţă şi repetă colinde ori discută în amănunt despre pregătirea meselor de Sărbători şi despre cum vor petrece.
Fetele participă, şi ele, după o anumită vârstă, la astfel de şezători, acestea fiind adevărate ritualuri de iniţiere şi integrare în colectivitatea femeilor. Nici flăcăii nu lipsesc de la aceste reuniuni, ei fiind anunţaţi din timp de către gazda şezătorii despre locul şi momentul desfăşurării ei. Astfel, organizaţi în cete şi însoţiţi de muzicanţi, ei cutreieră satul, trecând pe la toate casele unde sunt adunate femeile, pentru a le cânta şi pentru a înveseli atmosfera. La intrarea băieţilor în casă, lucrul încetează, iar muzicanţii încep să interpreteze melodii de joc.