Un val de indignare a strabatut scena publica in urma afirmatiilor lui Ludovic Orban la adresa a trei colege din politica. Reactiile celor vizate sunt de inteles. La fel, cele ale unor politicieni. Mai greu de inteles este inscrierea jurnalistilor de frunte in acest cor de bocitoare ale moralei publice. Principala misiune a jurnalistului este sa fie iscoditor. Tabuurile nu prea au loc in aceasta meserie. Adevarurile pot atenta, cateodata, la regulile sociale. Nu ca Orban ar fi spus un adevar atunci cand a afirmat ca in politica se promoveaza si prin pat – oferind exemplele Elenei Udrea, Ralucai Turcan si Mioarei Mantale…
Dar, daca este adevarat?! N-am auzit pe nimeni abordand chestiunea si asa. Daca ar fi, inseamna ca in politica romaneasca mai este ceva putred si, din pacate, istoria ne e plina de asemenea exemple. Ce vreau sa spun este ca primul gest al jurnalistilor n-ar fi trebuit sa fie acela de a sari in apararea unor doamne, ci acela de a-i adresa emitentului celebrelor declaratii o intrebare simpla: “pe ce te bazezi?”. Care-i sunt argumentele? Daca n-are, atunci Ludovic Orban e demn de cocina in care l-au asezat unii. Dar daca are?!…
Oricum, segregatia domn/doamna n-are ce cauta in politica. Politica nu este un tramvai in care sa oferi locul pe scaun purtatoarelor de fusta. Nici o usa pe care s-o deschizi, galant, in fata doamnelor. Antiteza pantalon – fusta n-are ce cauta in politica, domeniu in care cu totul altele sunt criteriile de afirmare.