om de cultura, dar si un detinator al unui exercitiu de ministru de externe sa se retraga din staff-ul care are de asigurat competenta, echilibru si demnitate demersurilor si actiunilor sefului statului. Chiar in imprejurari in care sa amendeze viziunea acestuia. Pentru ca un consilier nu e un „yesman” fericit sa stea intr-un scaun bine platit si sa nu zica decat „Da, sefu’, sunteti si destept, si frumos”, asa ceva fac, prin definitie, clientii. As zice, insa, ca hotararea dlui Plesu e determinata si de o anume lehamite. Determinata, cine stie?, de nereceptivitatea la sfaturi a presedintelui sau mai degraba de nevoia de a nu mai fi coleg egal in grad cu persoane poate decorative, dar care transforma regatul norvegian in republica. Din pacate, in jurul principalilor oameni ai tarii, de la presedinte, la premier si parlamentari, foiesc prea numerosi consilieri si experti fara alt merit decat acela de a le fi fost aproape in campania electorala. Personaje neatestate profesional, ci doar clientelar, se trezesc cocotate in demnitati bine remunerate bugetar, bantuie peste hotare in deplasari despre al caror rost oficial habar n-au, pun pile sau si mai rau, bifand anii unei legislaturi in care nu produc mai nimic. Desigur, neuitand sa-si hraneasca din aceasta sinecura interesele personale.