Singurătatea la vârsta a treia: Cum încearcă Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor să reconstruiască legături și să fie sprijin pentru seniorii din România

Organizația lucrează în prezent cu peste 600 de seniori din întreaga țară, oferindu-le vizite la domiciliu, activități în centre de socializare și sprijin emoțional. În plus, echipa a observat că nevoile vârstnicilor se schimbă, iar tehnologia începe să devină, treptat, o punte importantă care îi menține ancorați în realitate pe mulți dintre ei.

Singurătatea vârstnicilor, o problemă socială din ce în ce mai vizibilă

Pentru a explica și cum arată singurătatea la vârsta a treia și ce poate face societatea pentru a o reduce, Valentin Georgescu, director executiv al Asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor, a vorbit despre concluziile studiului „Dimensiunile singurătății”, despre realitățile întâlnite zilnic în comunitățile de seniori și despre experiențele sale personale din cadrul organizației.

În spatele cifrelor sunt oameni, iar prin activitatea lor, voluntarii și coordonatorii asociației încearcă să le reamintească seniorilor că nu sunt uitați și că fiecare viață merită trăită cu demnitate până la capăt.

Libertatea: Cum descrieți, în câteva cuvinte, misiunea Asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor?
Valentin Georgescu: La „Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor” credem că viața unui om e valoroasă de la început până la capăt. Bătrânețea nu trebuie să fie o povară, ci o etapă a vieții trăită cu demnitate, sens și bucurie. De aceea, luptăm cu izolarea, marginalizarea și efectele dureroase ale singurătății, cea mai apăsătoare suferință a vârstei a treia.

Cum arată singurătatea seniorilor astăzi și ce ne spun noile cifre

– Cum s-au schimbat nevoile seniorilor în ultimii ani din perspectiva dumneavoastră?
– Primul studiu pe care l-am derulat despre nivelul singurătății seniorilor a fost în anul 2021, iar în 2025 am revenit asupra datelor de atunci pentru a lua pulsul situației din nou. Credem că este benefic pentru cauza organizației să venim cu cifre exacte, pentru a cunoaște dimensiunea problemei cu care se confruntă, de fapt, societatea și a afla care este cel mai bun mod de a interveni, de a ridica nivelul de conștientizare asupra problemei și de a gândi împreună cu alte organizații și instituții intervenții relevante și de impact.

Deși putem observa o îmbunătățire a nivelului de singurătate resimțit de vârstnicii din mediul urban față de pandemie, problema rămâne una foarte gravă, unde aproape 310.000 de vârstnici la nivel național raportează un nivel foarte ridicat de singurătate.

– Ați spus că lucrați în prezent cu peste 600 de vârstnici din mai multe orașe ale țării. Care sunt provocările principale în gestionarea unui program atât de extins?
– Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în urma expansiunii din ultimii ani a programelor organizației a fost aceea că fiecare comunitate trebuie să crească așa cum îi este menit, după nevoile specifice din acea zonă, după direcția dată de beneficiarii și voluntarii implicați în fiecare comunitate. Astfel, organizația își propune să susțină comunitățile create să se dezvolte cât mai frumos sub semnul prieteniei și alinării singurătății, așa cum au ele nevoie.

Intervenții personalizate pentru o problemă care nu arată la fel pentru toți

– De ce ați ales această abordare unu la unu și cum funcționează?
– Intervențiile organizației sunt diverse, deoarece singurătatea nu discriminează. Derulăm un program de vizite la domiciliul seniorilor care locuiesc singuri, în care voluntari din 9 orașe ale țării le oferă vizite, prietenie și sprijin emoțional bunicilor pe care viața i-a lăsat în singurătate. Totodată, suntem conștienți că singurătatea are multe forme, așa că derulăm activități săptămânale de socializare în 4 orașe din țară (Brașov, Brăila, Constanța și Cluj-Napoca), iar în București și Ploiești am deschis chiar două centre de socializare în care organizăm activități zilnice pentru seniorii beneficiari. Și pentru că ne dorim să fim aproape de cât mai mulți vârstnici care au nevoie de noi, am deschis primul spațiu de socializare prietenos cu seniorii dintr-un supermarket din București, în cartierul Pantelimon, unde orice persoană peste 65 de ani este binevenită să intre, să socializeze, să primească informațiile de care are nevoie și să găsească prieteni care, în timp, să îi devină sistem de sprijin și alinare.

Cum ajung vârstnicii în programele Asociației și cine sunt oamenii care îi sprijină

– Există seniori care se înscriu singuri în programele Asociației? Cum pot lua legătura cu dumneavoastră?
– Da, există chiar foarte mulți seniori care vin singuri înspre noi pentru a face parte din programele organizației. Datele studiului derulat de noi anul acesta ne arată că 4 din 6 seniori din orașele țării folosesc internetul și mulți dintre aceștia chiar așa află despre noi. Tot din studiul nostru am aflat că există și o corelație directă între seniorii „digitalizați” și un grad mai scăzut de singurătate, probabil și datorită ușurinței cu care pot afla despre programe de sprijin care să îi ajute.

– Cum vă selectați și pregătiți voluntarii? Care sunt abilitățile esențiale pentru a fi voluntar?
– Principala caracteristică a voluntarilor organizației este empatia. Pentru a putea deveni voluntar în programele organizației însă este nevoie de puțin mai multă siguranță, deoarece aceste persoane ajung să interacționeze cu seniori vulnerabili. Astfel, pe lângă un cazier și un certificat de integritate comportamentală pe care posibilii voluntari trebuie să îl depună, aceștia trec și printr-un proces mai lung până când intră în contact direct cu beneficiarii. 

Experiența de voluntariat la „Niciodată Singur” este una în continuă dezvoltare, suntem o organizație care dorește să promoveze cultura voluntariatului și să ofere contexte de dezvoltare acestor persoane fără de care nu am putea interveni și schimba în bine atât de multe vieți. Întâlnirile periodice cu colegii și coordonatorii de voluntari, grupurile de sprijin lunare moderate de un psiholog în care aceștia pot discuta bune practici, schimba idei și experiențe, toate acestea sunt contexte prin care ne dorim să le oferim o experiență nu doar de implicare, ci și de creștere.

Locurile unde seniorii redevin activi, creativi și implicați

– Care este rolul centrelor de socializare și al Camerei de Socializare din Pantelimon și ce impact au avut acestea asupra comunității lor?
– În urma studiului derulat în 2021, am identificat o serie de paliere relevante de intervenție în viețile seniorilor, pe baza cărora ne-am modelat un ghid de activități pe care le implementăm în cadrul acestor centre. Atelierele sunt menite să intervină pe următoarele paliere: „Activi pentru o viață sănătoasă” (sănătate), „Îndemânatici și utili” (creativitate), „Conexiune cu sinele” (mindfulness), „Implicați și relevanți în comunitate” (social awareness), „Bucurie pentru vârsta a treia” (entertainment). Odată cu creșterea programelor și diversificarea intervențiilor în mai multe orașe din diferite zone ale țării, conceptul a fost adaptat pentru a se mula pe nevoile concrete din fiecare zonă și preferințele beneficiarilor. Astfel, avem o pondere mai mare de activități de sănătate și creativitate, de exemplu, dar în continuare derulăm activități și ateliere pe fiecare palier.

– Ce servicii sau activități sunt cele mai utile și apreciate de seniori?
– Singurătatea nu discriminează. Afectează persoane cu venituri mari, modeste, mici. Afectează persoane educate sau mai puțin educate, chiar și persoane mai introvertite sau mai extrovertite. Dorința noastră este să avem destulă diversitate în activitățile pe care le organizăm încât să putem să intervenim relevant în viețile tuturor beneficiarilor noștri.

Depresia, cea mai întâlnită problemă pe care o au vârstnicii

– Care sunt cele mai întâlnite probleme cu care se confruntă vârstnicii? 
– Din păcate, depresia este cea mai întâlnită problemă cu care se confruntă seniorii singuri. Conform studiului derulat de noi anul acesta, aflăm și că 1 din 5 vârstnici din urban se confruntă cu probleme serioase de sănătate fizică sau psihică, iar 34% dintre seniorii cu un grad ridicat de singurătate sunt persoane care se confruntă cu astfel de probleme de sănătate.

– Ce schimbări ați remarcat la seniori după ce au început să facă parte din programul Asociației?
– Rutina prieteniei pe care le-o oferă programele și voluntarii noștri aduce un zâmbet cald pe fața beneficiarilor cu care vorbesc. Mă bucur nespus să văd persoane care mă opresc să îmi spună cu cât drag vin „în fiecare dimineață la centru, cum mergeam la birou înainte” sau povești de prietenii de ani buni între voluntari și seniori. Iar expresia care cred că explică perfect schimbarea este de „familie aleasă”. Suntem familie aleasă atât pentru voluntari, cât și pentru seniori.

– Care este vârsta medie a oamenilor care fac parte din program?
– Programele organizației sunt menite persoanelor peste 65 de ani, dar anul acesta am sărbătorit ziua de 101 ani a unei doamne care primește vizitele voluntarilor noștri. Vârsta medie, în schimb, este de aproximativ 75 de ani.

– Ce metode sau acțiuni au funcționat cel mai bine în reducerea stărilor de singurătate ale seniorilor?
– Cu siguranță, cel mai eficient model de intervenție al nostru de până acum a fost modelul activităților recurente pentru seniori în comunități. Pe baza experienței unor persoane sunt recomandate alte persoane, o vecină care ar fi interesată, un domn singuratic care joacă șah în parc etc. Este un model care nu doar aduce alinare punctuală, ci creează comunități, iar acestea ajung să funcționeze ca sisteme de sprijin care nu doar alină, ci și previn singurătatea.

Cât de implicate sunt autoritățile în lupta cu izolarea seniorilor

– Cum vedeți rolul autorităților locale în sprijinirea seniorilor izolați? Există orașe care se implică mai mult?
– Cu siguranță, în unele orașe, problema este mai sus pe lista autorităților decât în altele. Dar nu doar în România, ci și la nivel global. Rolul este unul crucial. Ne confruntăm cu o rată în continuă creștere a îmbătrânirii populației și cu un nivel în creștere al însingurării persoanelor de orice vârstă. Crearea de comunități care să autoregleze aceste trenduri sociale consider că este o prioritate.

Întrebări bazate pe studiul „Dimensiunile singurătății”

De la o viață trăită între oameni, la o lună întreagă fără nicio conversație

– Studiul arată că 3 din 5 seniori din mediul urban se simt singuri. Ce spune această cifră despre societatea românească? 
– Problema singurătății în societatea globală este una foarte serioasă pe orice palier de vârstă. Din păcate, seniorii sunt extrem de afectați de această problemă, deoarece ei vin dintr-o altfel de generație, bazată pe comunități. Le este extrem de dificil să facă față acestei probleme tocmai pentru că sistemul valoric pe care se bazează este unul dependent de interacțiune socială.   

– Un sfert dintre vârstnici vorbesc cu cel mult o persoană într-o lună. Cum ajunge un om în această situație de izolare extremă? 
– Din păcate, este dus acolo, nu ajunge el. Nu avem niciun fel de pregătire pentru pensie. Societatea noastră valorizează oamenii „vrednici”, productivi. Suntem învățați să avem un scop, să ne educăm, să muncim, să avem un aport, iar în momentul pensionării, seniorii sunt văzuți brusc, de pe o zi pe alta, ca o povară. O povară la buget, un inconvenient în trafic, în autobuz etc. este absurd ca azi să fii „valid” și mâine nu. Societatea însă izolează aceste persoane, iar acesta este motivul principal pentru care mulți seniori, pentru a nu fi o povară, ajung izolați, retrași și poate singura lor conversație se poartă cu un casier la magazin. 

De ce soluțiile trebuie să vină din comunitate, nu doar din instituții

– Aproape 310.000 de seniori resimt singurătatea la nivel înalt. Cum poate statul, dar și societatea civilă să identifice, să ajungă și să ajute acești oameni? 
– Cheia, cred eu, este educarea oamenilor și crearea de contexte pentru formarea de comunități. Acolo unde există interacțiune între vecini, de exemplu, acolo unde seniorii au contexte sociale, aceștia sunt nu doar mai puțin singuri, dar chiar valorizați, au sisteme de sprijin și informare, persoane pe care să se poată baza și astfel sunt menținuți ca membri activi ai societății. Educarea generației tinere în aceste sens, încurajarea și crearea de contexte care să formeze aceste grupuri atât de importante, dezvoltarea de programe de pregătire a pensiei, valorizarea experienței seniorilor, toate ar fi niște măsuri extrem de benefice pentru a interveni la sursa problemei, nu doar pentru a „pansa” rana. 

– Unul din cinci seniori se confruntă cu probleme de sănătate fizică sau psihică. Cât de mult influențează sănătatea riscul de izolare? 
– O persoană care se confruntă cu probleme de sănătate, mai ales grave, va fi clar mai retrasă și cu această situație crește riscul de izolare, mai ales în cazul vârstnicilor singuri. Aș vrea însă să atrag atenția asupra unui cerc vicios. Singurătatea atrage după sine și probleme de sănătate fizică și psihică, iar acest lucru este factorul asupra căruia putem interveni din timp. Prevenția este cheia. 

Sărbători fără familie și rețele sociale care țin loc de companie

– Mulți seniori își petrec sărbătorile singuri. Aveți programe sau activități speciale organizate pentru ei în această perioadă? 
– Ținem mult ca în perioada sărbătorilor să ne reunim și să le putem oferi seniorilor experiențe frumoase alături de comunitatea care pentru mulți dintre dânșii este o a doua familie. În fiecare an organizăm mese festive atât de Crăciun, cât și de Paște și ziua internațională a persoanelor vârstnice, unde aducem laolaltă bunici, voluntari și prieteni.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

– Mulți utilizează WhatsApp, Facebook și YouTube. Cum îi ajută aceste platforme să rămână conectați la realitate? 
– Studiul realizat de noi anul acesta ne-a arătat o corelație directă între gradul de digitalizare al seniorilor și un nivel mai scăzut al singurătății resimțite. 

Trăim într-o lume care se schimbă accelerat, puternic digitalizată, în care extrem de multe activități de zi cu zi sunt automatizate. Cu cât mai dificil ne este să ne descurcăm în lumea în care trăim, cu atât mai mare este riscul să ne izolăm. În cadrul organizației noastre considerăm crucial să desfășurăm orice activități ajută seniorii să fie informați; să aibă toate uneltele de care au nevoie să se descurce. 

Singurătatea, văzută prin ochii lui Valentin Georgescu, cel care o întâmpină des la ușa centrului

– Ce v-a marcat cel mai mult în experiența dvs. cu vârstnicii? Există o poveste pe care nu o puteți uita?
– Deși cunosc și am lucrat într-o formă sau alta cu organizația în acești 10 ani, drumul meu ca membru intern al echipei a început cu lansarea Centrului de Socializare al Seniorilor din București în 2022.

Am avut ocazia și plăcerea să interacționez direct cu beneficiarii centrului zi de zi timp de ani. Am fost persoana care i-a întâmpinat când au trecut pentru prima dată pragul centrului, cel care le-a ascultat poveștile de viață și cel care i-a întrebat „Ce vă aduce pe la noi?”

O întrebare caldă, prietenoasă, menită să le ofere un sentiment de siguranță și apartenență, dar o întrebare care mi-a schimbat MIE modul în care văd și înțeleg singurătatea la vârsta a treia.

Pentru că, fără greș, ce îi aducea pe toți acești bunici în pragul nostru era singurătatea. În toate formele ei. Așa am învățat cât de diversă este, dar și cât de nemiloasă. De la acești oameni am aflat cum poate singurătatea să distrugă speranța, bucuria, motivația, optimismul și, din păcate, și dorința de a mai continua.

Am avut momente în care mă țineam puternic în fața poveștilor sfâșietoare pe care mi le spuneau unii seniori despre viața lor, despre ce simt și de ce și-au luat inima în dinți și au venit spre noi în încercarea de a-și schimba viața. Reușeam să fiu puternic pentru dânșii, reușeam să le fiu stâlp. După care mă băgam în birou și plângeam. Am plâns cu empatie de tristețe, am plâns de drag, dar plânsul care mi-a rămas și îmi va rămâne pentru totdeauna în minte este unul de furie.

„A pus mâna pe mâna mea și mi-a spus că a vrut totuși să verifice dacă sunt real”

Nu voi uita niciodată ce am simțit când o doamnă beneficiară care venise să vadă ce e la centrul nostru, după vreo 20 de minute în care am primit-o, ne-am așezat pe canapeaua centrului, i-am povestit ce facem, cine suntem, cu ce ne ocupăm și i-am zis cam ce activități organizăm la centru, am socializat puțin și ne-am cunoscut mai bine, iar la plecare, cât o conduceam spre ieșire și îi uram drum bun și îi spuneam ca o așteptăm cu drag pe la noi, s-a întors spre mine, m-a privit cu ochii foarte, foarte mari, iar eu am întrebat-o dacă e în regulă, dacă s-a întâmplat ceva.

A pus mâna pe mâna mea și mi-a spus că a vrut totuși să verifice dacă sunt real. Speriat, am întrebat de ce. Și mi-a spus că nu îi vine să creadă că a avut experiența asta, că cineva i-a vorbit atât de frumos. Că i-a zâmbit și că acum îi spune că o așteaptă cu drag sa revină.

Am fugit în birou după ce a plecat doamna și am plâns la colegi, întrebând „Cât de urât poate să fie tratat un senior dacă minimul de decență și o conversație de câteva minute ajung să pară ceva ireal?” Din păcate, de atunci am ajuns să aflu din ce în ce mai multe realități triste ale societății în care trăim. Din ce în ce mai multe astfel de povești.

Ce te ajută să nu cedezi atunci când vezi prea multă suferință

– Cum vă protejați emoțional într-un domeniu în care întâlniți foarte multă suferință?
– E destul de dificil, mai ales când, pentru a duce mai departe misiunea organizației, fix asta e important, emoția din spate, motivatorul care te face să continui. Încerc să mă înconjor de prieteni, dar mai ales să aflu binele din spatele tristeților. Seniorii sunt o resursă, au povești fascinante și o sumedenie de lucruri de dat mai departe. Încerc să mă concentrez pe ele, pe zâmbete și pe momentele frumoase.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

– Dacă ar fi să transmiteți un mesaj generației tinere, ce ar trebui să înțeleagă despre bătrânețe și responsabilitatea față de vârstnici?
– Aș vrea să-i fac să vadă că nu este o responsabilitate, ci o oportunitate. Comunitatea este tot timpul o oportunitate, un mod bun de a crește și un loc de sprijin. Și e important să creăm asta în jurul tuturor, atât al seniorilor, cât și al tinerilor și mai ales să îi aducem împreună.

Fotografii: Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.