A murit Song Binbin, tânăra fotografiată lângă Mao în posterul sîngeroasei Revoluții Culturale din China
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Song Binbin, o lideră a Gărzilor Roșii din China, care în 1966 a fost implicată în moartea violentă a directoarei liceului ei, a decedat la vârsta de 77 de ani, anunță The New York Times.
Femeia a murit pe 16 septembrie, iar decesul a fost anunțat de fratele ei, Song Kehuang, pe aplicația chineză WeChat. Acolo el a scris că Song Binbin s-a stins din viață în Statele Unite, fără a preciza alte detalii.
Ea a devenit cunoscută pentru implicarea sa în uciderea unui educator, considerată a fi primul astfel de incident din acea perioadă tulbure din China. Fapta a devenit apoi una dintre cele mai cunoscute crime din timpul Revoluției Culturale.
La acea vreme, acțiunile ei au fost lăudate oficial de autoritățile comuniste, dar ulterior, după circa o jumătate de secol, Song Binbin a cerut scuze public pentru faptele sale.
Această crimă a avut loc în timpul Revoluției Culturale (1966-1976), o perioadă marcată de violență politică și socială, în care studenții radicali, cunoscuți sub numele de Gărzile Roșii, au urmărit să elimine influențele „contrarevoluționare”. Song Binbin a devenit un simbol al acelei perioade violente, dar mai târziu și-a exprimat regretele pentru rolul ei în acele evenimente brutale.
Vestea morții lui Song Binbin a declanșat noi dezbateri pe rețelele sociale chineze despre sinceritatea scuzelor în lacrimi ale ei în 2014, precum și despre eșecul Partidului Comunist de a recunoaște cu adevărat impactul devastator al Revoluției Culturale.
Această perioadă, care a durat un deceniu și a fost declanșată de Mao Zedong în anii ’60, a dus la moartea a peste un milion de oameni și rămâne un subiect puternic cenzurat în China.
Fiica unui general proeminent din armata populară de eliberare, Song Binbin era elevă la Liceul de fete de la Universitatea din Beijing când, împreună cu colegii ei, a răspuns apelului lui Mao de a se revolta împotriva intelectualilor, educatorilor și altora care se presupune că promovau valori burgheze.
Pe 5 august 1966, elevii au atacat-o pe Bian Zhongyun, o mamă de patru copii în vârstă de 50 de ani, care era directoarea școlii. Ea a fost lovită cu picioarele și bătută cu bețe care aveau în ele cuie.
După ce și-a pierdut conștiența, a fost aruncată într-un cărucior de gunoi și lăsată să moară.
Moartea ei a fost descrisă pe scară largă ca fiind prima ucidere a unui profesor în timpul Revoluției Culturale, o perioadă de violență extremă care a instituit cultul personalității lui Mao, cu mulțimi de oameni fluturând Cărticica Roșie cu scrierile lui.
În august și septembrie 1966, aproape 1.800 de persoane au murit în atacuri ale Gărzilor Roșii și ale altor fanatici în Beijing, conform estimărilor partidului publicate în 1980.
La două săptămâni după moartea directoarei Bian Zhongyun, peste un milion de tineri din Gărzile Roșii au umplut Piața Tiananmen, unde Song Binbin a fost aleasă să-i prindă o bandă roșie pe mânecă lui Mao Zedong, în timp ce stăteau pe Poarta Păcii Cerești.
O fotografie din acel moment a apărut în întreaga țară. Lăudată de Mao, Song Binbin, care avea 19 ani, a devenit un fel de celebritate în China.
Curând după ce a devenit o figură proeminentă în timpul Revoluției Culturale, vârtejul violent al acelei perioade s-a întors împotriva familiei lui Song Binbin.
În 1968, tatăl ei, Song Renqiong, a fost epurat din Partidul Comunist, iar Song Binbin și mama ei au fost plasate în arest la domiciliu. Revoluția Culturală s-a încheiat abia după moartea lui Mao în 1976.
Familia ei și-a recăpătat apoi influența printre elitele Chinei, iar Song Binbin a plecat în Statele Unite, unde și-a obținut o diplomă de master în geochimie de la Universitatea din Boston în 1983 și un doctorat de la MIT în 1989.
Ulterior s-a căsătorit, și-a schimbat numele în Yan Song, a devenit cetățean american și a lucrat pentru Departamentul de protecție a mediului din Massachusetts.
Song s-a întors în China în 2003.
Timp de mulți ani, a păstrat tăcerea în legătură cu activitățile sale din perioada Gărzilor Roșii. Însă, din cauza notorietății sale, a fost supusă presiunilor să vorbească, mai ales că alți foști membri ai Gărzii Roșii începuseră să ceară scuze.
Pe 12 ianuarie 2014, Song a vizitat vechiul ei liceu și și-a exprimat regretul, aplecându-se în fața unei statui a lui Bian Zhongyun și rostind un discurs de 1.500 de cuvinte.
„Sunt responsabilă pentru moartea nefericită a directoarei Bian”, a spus ea, conform Beijing News.
În 2004, Wang Youqin, o fostă colegă de școală a lui Song, devenită istoric la Universitatea din Chicago, a publicat „Victimele Revoluției Culturale”, o carte care includea o descriere a morții lui Bian și a rolului lui Song acolo.
După moartea lui Bian, Wang a scris: „Fiecare școală din China a devenit o cameră de tortură, o închisoare sau chiar un loc de execuție, și mulți profesori au fost persecutați până la moarte”.
Song Binbin a negat că ar fi participat direct la bătaie. Ea a spus că, de fapt, a încercat să-i oprească pe ceilalți. Totuși, a recunoscut apoi că ea și o colegă erau lideri ai Gărzilor Roșii și că au fost printre primii care au afișat postere cu „caractere mari”, afișe publice scrise de mână, în format mare, care denunțau profesorii.
„Revoluția Culturală la Liceul de Fete de la Universitatea Normal din Beijing a început când am participat la afișarea primului poster cu caractere mari pe 2 iunie 1966”, a spus ea pentru Beijing News.
Scuzele ei au primit reacții mixte. Unii chinezi au apreciat gestul ei, în timp ce alții au spus că este insuficient, prea târziu sau că ar trebui însoțit de o adevărată recunoaștere din partea Partidului Comunist.
Unii comentatori au subliniat că Song ar trebui să poarte o povară mai mare din cauza proeminenței ei în rândul Gărzilor Roșii.
„Nu are sens să spui că ai asistat la o crimă și apoi să spui că nu știi cine au fost ucigașii”, a spus Cui Weiping, un profesor de literatură, pensionat, citat de The New York Times în 2014.
Unul dintre cei care nu au fost mulțumiți de scuzele ei a fost văduvul lui Bian, Wang Jingyao. El a făcut fotografii cu corpul mutilat al soției sale după moartea acesteia, precum și cu afișele pe care torționarii le-au agățat în apartamentul lor după ce au pătruns înăuntru prin efracție. Un afiș amenința: „Te va măcelări în bucăți”, iar altul să „îți ridice urechile de porc”.
„Ea este o persoană rea, din cauza a ceea ce a făcut”, a spus Wang pentru The Times în 2014, când avea 93 de ani. „Ea și ceilalți au fost susținuți de Mao Zedong. Mao a fost sursa întregului rău. A făcut atât de multe lucruri rele”.
Song Binbin s-a născut în 1947, fiind unul dintre cei opt copii ai lui Song Renqiong și Zhong Yuelin, conform unui arbore genealogic publicat de Bloomberg în 2012.
Tatăl ei a fost unul dintre cei „opt bătrâni” ai Partidului Comunist, care după moartea lui Mao, a devenit bogat și influent. Song Renqiong l-a sprijinit pe liderul chinez Deng Xiaoping în timpul represiunii violente a protestatarilor din Piața Tiananmen în 1989.
Trei dintre cele șase fiice ale lui Song au plecat în Statele Unite în anii ’80 și au devenit cetățeni americani, conform Bloomberg.
Song s-a căsătorit cu Jin Jiansheng, care a fost președintele unei companii din Massachusetts. El a murit în 2011. Cei doi au împreună un fiu, Yan Jin.
La momentul la care și-a prezentat scuze, Song Binbin avea circa 60 de ani și spunea că anticipa de mult timp acest moment. „Eșecul de a proteja conducerea școlii este o durere și un regret pe viață”, a spus ea.
