prelungit pana cand, in urma procesului, acuzat de trafic de droguri de mare risc si detinere de droguri pentru consum propriu fara drept, Sisu a primit trei ani de puscarie, cu executare. Acum, dupa aproape 12 luni, Sisu este un alt om. „Speranta intr-o noua viata m-a tinut in putere”, ne-a marturisit el in timpul unei vizite pe care i-am facut-o la penitenciar. Tudor Sisu se afla acum in arest la Ploiesti, unde a fost mutat de la Margineni, penitenciarul din apropierea orasului Targoviste. Duminica trecuta, impreuna cu iubita lui, Oana, i-am facut o vizita, la vorbitor. I-am pregatit amandoua „ceva bun”, sa-i punem la pachet. Oana i-a facut o friptura de pui „asa cum ii place”, umpluta cu ciuperci, iar eu clatite cu ciocolata si gem, preferatele lui, si un chec.
Cand am ajuns acolo, in jurul orei 10.00, in fata unor porti inalte, zeci de oameni asteptau sa intre in vizita la cei dragi, aflati dupa gratii. Am predat buletinele si telefoanele mobile la prima poarta. Dupa ce am trecut, ne-am trezit in fata unor usi la fel de impunatoare, unde am asteptat pana ce un gardian a venit si a strigat: „Domnisoarele pentru Tudor sisu sa intre”. Am ras cu Oana… „Toata lumea aici ii spune sisu”, imi spune ea. si am trecut si de-a doua poarta, direct in curtea penitenciarului. in fata, o cladire inalta, ce parea abia renovata. Dar, in loc de geamuri, gratiile iti aduceau aminte unde esti. Am trecut si de-a treia usa, am urcat un etaj, pana in sala de asteptare. Aici, la un geam ce facea legatura intre sala de asteptare si vorbitor, ne-a fost controlat pachetul. Dar nu oricum… Fara mila, o doamna gardian ne-a rascolit in pungi si a taiat tot, cu un cutit. Sa se asigure ca nu s-a strecurat nimic in friptura sau clatite… ingrozita, am rugat-o sa aiba mila de munca noastra. „Lasa, domnisoara, gustul conteaza, nu aspectul”, ne-a spus ea. si atunci l-am vazut pe Sisu. Zambea, era bucuros de vizita… „Mi-a spus ca asteptarea unei vizite il face sa creada ca timpul trece mai repede”, imi spune Oana. in fine, am trecut si de a patra usa si am fost surprinsa sa-l intalnesc pe Sisu, un om cu totul si cu totul schimbat. Ne-am asezat toti la o masa lunga, cu un mic paravan la mijloc. Dupa ce i-a inmanat repede o scrisoare iubitei, pentru ca n-a mai avut timbre s-o trimita prin posta, am inceput sa vorbim.
„Esti bine?”, l-am intrebat. „Da. stiu ca pare ciudat, dar sunt mai bine ca oricand. Mai e putin… Speranta intr-o noua viata m-a tinut in putere”, spune el. „Dar nu te deranjeaza nimic?”, continuu eu. „Ma deranjeaza ca sunt aici, dar asta imi da si mai multa putere si stiu ca o sa fie bine. Am gresit, dar n-o sa mai fac”. in rest, mai in gluma, mai in serios, Sisu spune ca parca se afla la pensiune, in nici un caz la penitenciar. „Ma trezesc dimineata, mai stau un pic, mananc, ma uit la televizor, vorbesc cu colegii mei de celula. Ce sa fac? Stau. Parca as fi intr-un concediu prelungit. Dar am timp sa-mi pun ordine in idei. Ma uit la televizor si citesc Libertatea in fiecare zi. Sunt la curent cu tot ce se intampla”.
„De la lansarea noului album, semnat Sisu & Puya, s-a schimbat ceva?”. „Toata lumea aici imi cere autografe si, de cate ori se da videoclipul, se aude peste tot, la toate televizoarele. Dar, din pacate nu am voie sa ascult muzica la casetofon si nici nu stiu cum suna albumul nostru…”. „Aici sunt cazuri de viol? Nu s-a dat nimeni pana acum la tine?”, l-am mai intrebat eu. „Sunt. Dar eu n-am avut probleme si nu stiu ce-as face daca s-ar intampla vreodata…”. „Dar nu dormi cu frica?”. „Nu. Daca e zgomot, imi pun perna peste cap si stau linistit. Aici, sunt inchis cu tot felul de infractori. Dar toti de aici nu sunt asa de fiorosi cum ar parea dinafara. O singura data a evadat unul si atunci ne-au inchis pe toti in celule. Eu, sincer sa fiu, daca din greseala ajung dupa porti, bat singur la usa si-i rog sa ma ia inauntru. Mai am putin de executat si ar fi o prostie din partea mea…”. „Ce vrei sa faci in prima zi de libertate?”. „Sa ajung acasa, sa fac o baie pe cinste, sa ies cu prietenii si sa dorm in patul meu”. „Cand te gandesti la asta trece greu timpul?”. „Nu stau sa numar cate zile mai am, caci astfel as innebuni. in timpul saptamanii, zilele trec repede, pentru ca astept scrisorile, care ajung pe la doua. imi scrie multa lume si eu le scriu inapoi”…
„Sisu Tudor, gata!”, se aude iar vocea gardianului. „Ce repede a trecut timpul! si mai erau atatea de spus… Mereu uit cate ceva. Ne vedem data viitoare si mai e putin si vin acasa”, spune Tudor in incheiere.
La plecare, Sisu s-a intins putin peste masa de la vorbitor si a sarutat-o pe Oana. asta este singurul lucru pe care-l poate face. Dar este un sarut care ii da puterea sa reziste…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.