Mosit vreme indelungata, Programul social pentru perioada 2002-2003 al guvernului i-a dezumflat iute pe cei care, naivi, isi inchipuiau ca afirmata crestere economica din ultimii doi ani se va regasi si in cresterea, barem in mentinerea nivelului de trai. Dimpotriva, masurile anuntate nu vor subtia, ci, coroborate cu alte evolutii, vor ingrosa randul saracitilor, sfidand totodata, brutal, reguli elementare ale economiei de piata, prin negarea ideii de competitie si de afirmare proprie. Este lezat, in primul rand, sectorul privat, si asa tinta predilecta a finantistilor la Putere.
Cresterea aberanta a tarifelor la utilitatile publice, indeosebi a celor legate de regia locuintei si furnizate chiar de companii ale statului, nu este contracarata prin evaluarea corecta si diminuarea costurilor de productie. Cu un salariu mediu nu se poate, practic, acoperi intretinerea unui apartament modest. Se anunta noi scumpiri. Si ce face guvernul? Nu-si gestioneaza responsabil propria afacere, adica regiile asa-zis autonome, ci promite celor cu venituri modeste un milion pe luna subventie, pentru facturi. In plus, interzice executarea silita a locatarilor rau-platnici, indemnand astfel la proliferarea datornicilor. Cei care, prin proprie munca, primesc, de regula, in sectorul privat, un salariu iesit din baremul de generozitate al guvernului, nu vor primi nimic, ci, prin tarife aberante, vor continua sa li se reduca veniturile. Incet, dar sigur, mergem spre o saracie comuna.