În vreme ce mai multe țări și-au anunțat decizia de a trimite tancuri principale de luptă Ucrainei – în special tancuri de fabricație germană, Leopard 1 și 2, dar și britanice sau americane -, Franța a evitat deocamdată să facă acest lucru, ținându-și propriile modele, Leclerc, în depozite.
Este totuși o decizie înțeleaptă, scrie într-o analiză pentru Le Monde Pierre Grumberg, specialist în tehnologii militare și redactor-șef adjunct al revistei Guerres & Histoire.
Motivul invocat? Dacă ucrainenii au nevoie de tancuri, ei nu au nevoie de mostre. Iar livrarea unui număr mic de tancuri Leclerc ar fi avut un impact tactic limitat și ar fi impus constrângeri disproporționate unei armate deja confruntate cu lipsa stocurilor de echipament, spune el.
Chiar și în lipsa stocurilor, ucrainenii tot vor primi, sau ar trebui să primească, patru tipuri diferite de tancuri: M1 Abrams de fabricație americană, Challenger 2 de fabricație britanică, Leopard 1 și Leopard 2 de fabricație germană – cu precizarea că primul a fost proiectat la sfârșitul anilor 1950 și nu are nimic în comun cu cel de-al doilea, dezvoltat 20 de ani mai târziu, spune Grumberg.
De fapt, crede expertul, anunțurile venite de la Washington și Londra au fost menite să aibă o greutate mai mult politică decât militară. Mai exact, aveau rolul de a forța forța mâna Berlinului, dând un exemplu.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_13760f0125aa2bcc7a149f99ba5b82e7.jpg)
Explicația este simplă. M1 Abrams și Challenger 2 sunt dificil de integrat dintr-o serie de motive.
Primul consumă foarte mult combustibil (aproximativ 400 de litri/100 de kilometri off-road, cu o treime mai mult decât un Leopard 2) – o alegere complicată pentru o armată cu resurse logistice limitate.
Challenger 2, pe de altă parte, este înarmat cu un tun de 120 de milimetri cu țeavă striată, care este incompatibil cu muniția NATO, concepută pentru un tun cu țeavă obișnuită, spune expertul.
Includerea acestor blindate în arsenalul ucrainean nu are prea mult sens, concluzionează Grumberg, care se întreabă dacă ele vor ajunge vreodată în Ucraina.
O observație este necesară și în privința tancului Leopard 1. Acesta poate fi folositor, dacă este disponibil în număr mare și rămâne bine înarmat, dar este totuși un model destul de vechi. Ar putea fi de folos în lipsa a ceva mai bun și cu investiții serioase, fără a fi însă la nivelul celorlalte tancuri.
Ce oferă Leopard 2
Prin urmare, bunul simț ar trebui să prevaleze și să convingă aliații să se limiteze la livrarea de tancuri Leopard 2, spune expertul.
Relativ sobru, acesta are un raport mobilitate-protecție excelent, iar tunul său este cel mai bun din lume (la același nivel cu cel al M1 Abrams). Tancul a fost conceput pentru Bundeswehr, o armată de recruți a căror pregătire trebuie să fie redusă la minimum.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_1b58cbc0cbb229279534a94cbef85411.jpg)
Aceste calități l-au făcut să fie o armă de succes în țările NATO, motiv pentru care armatele occidentale au suficiente tancuri pentru a justifica efortul necesar pentru integrarea lor în armata ucraineană, spune Grumberg.
Și aici vine partea mai dificilă. Pregătirea echipajelor ar dura în mod obișnuit luni de zile pentru orice armată, dar ea ar putea fi complicată de faptul că echipamentul occidental diferă fundamental de cel sovietic-rusesc al ucrainenilor.
Mult mai puțin sofisticat decât rivalii săi occidentali, T-72, tancul obișnuit al ucrainenilor, este un blindat compact și (relativ) ușor: aproximativ 45 de tone, în timp ce un Leopard 2 A6 cântărește 62,5 tone.
Bineînțeles, echipajele ucrainene vor aprecia confortul tancului german. Dar acest lucru implică o redimensionare a echipamentelor de reparații, întreținere și transport, deoarece un tanc, un mecanism complex și fragil, se deplasează rareori singur, explică Grumberg.
Această adaptare generează întârzieri și costuri.
Totul este diferit
Care ar fi problemele? Tancurile nu pot supraviețui pe câmpul de luptă fără a fi însoțite de vehicule de susținere și recuperare special concepute, spune expertul.
Cele 31 de M1-uri americane promise Kievului, spre exemplu, trebuie să fie însoțite de opt vehicule M88A2 – aproximativ unul la fiecare patru tancuri.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_a450bec4d11ca39a179290f0fa15a9f9.jpg)
Contingentul german de tancuri nu va supraviețui în luptă fără un număr de vehicule de recuperare Büffel, dar livrarea acestora nu a fost menționată. Bundeswehr are doar 75 de astfel de vehicule, iar celelalte armate NATO au și mai puține, subliniază Grumberg.
Odată adaptată infrastructura, armata ucraineană nu a ajuns la liman. Sistemele informatice, optica și electronica de ochire, transmisiile, echipamentul de protecție NBC (nuclear, bacteriologic, chimic), totul este diferit de la T-72 la Leopard 2.
Chiar și operațiunile de luptă necesită o pregătire diferită a echipajului, spune specialistul.
T-72 are un sistem de reîncărcare automată a tunurilor, în timp ce tancul german are un sistem manual, ceea ce înseamnă că la bord este nevoie de patru tanchiști, o echipă care are nevoie de mult timp pentru a se obișnui cu sistemul pentru a obține performanțe bune.
Desigur, încheie expertul francez, armata ucraineană a demonstrat deja o capacitate surprinzătoare de a gestiona echipamentele livrate de Occident (artileria grea, în special) și va reuși să integreze aceste noi tancuri.
Dar este iluzoriu să credem că livrările anunțate pot schimba situația peste noapte (cu excepția cazului în care ucrainenii au început deja în secret antrenamentele). Este vorba de mai multe luni, chiar un an. Pe scurt: nu peste noapte, concluzionează Grumberg.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_7508c57e20c26f164bf953dd6aea7196.jpg)

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_3b1976f365a60739e2754d0a9f8093d4.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_3ccf2a19bb8e301fdd22c0f531222edc.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_d25dd4799695604ac4ce24faed48bfa6.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_3d77418d9ce1d1264a91f4b9bd82f98c.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_7177b7eccae9044b5b7dc6b66cc4a993.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_4eb2a572bb68c27ef1734e60c87149e9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_74da1d090aaed6187cce71206cad8288.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_ae72a4078e0005f0078cd2a7ece2a77c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_4a6ecb11c41553bc412f47ba0a14e43a.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.