Tessa Dunlop, scoţiana care învaţă să facă ţuică şi sarmale pentru a păstra vii tradiţiile soacrei din Moldova: „Inima mea a rămas în Siret”

S-a urcat într-un tren către Suceava şi a ajuns la Siret, în cel mai odios orfelinat construit sub regimul Ceaşescu. De obicei nu aşa începe o poveste de dragoste, dar în cazul Tessei fix asta s-a întâmplat. Mai întâi, o dragoste pentru România, apoi pentru un român.

„Am stat aproape 9 luni şi am învăţat limba mea aşa stricată numai cu orfanii”, povesteşte Tessa Dunlop, acum o cunoscută jurnalistă şi scriitoare din Londra.

Am vorbit cu Tessa în limba română. Oricât de bine o vorbeşte, este tot timpul îngrijorată că nu se face bine înţeleasă. Nici nu vrea să audă de engleză cât timp e în România, pentru că e unica ei şansă să exerseze. „Tinerii de aici vorbesc atât de bine engleza, mă enervează”, râde ea.

Prima aventură cu limba română a fost la orfelinat.

Noi ne jucam împreună, cu muzică, afară la râu, în parc, la plimbare şi ne-am descurcat fără limba română. Dar am prins „vacă”, ce înseamnă vacă. M-am dus acasă şi am căutat: O, sunt o vacă.

Tessa Dunlop:

Recomandări

Legenda Wall Street, după prăbușirea burselor: „Trump ne distruge ani de muncă în doar câteva ore. Trilioane de dolari șterse”

Oxford via Siret

Călătoria ei a început în Siret, unde a venit să dea o mână de ajutor în orfelinatele comuniste, despre care tocmai aflase întregul Occident. În Marea Britanie, imaginile din acei primi ani de după Revoluţie au lăsat urme adânci şi au format opinia multora despre cum e de fapt România.

Tessa însă venise cu exuberanţa tinereţii şi acele experienţe au transformat-o total.

După nouă luni în România, se întoarce acasă pentru a-şi începe studiile.

„Am plecat din România direct la Oxford, unde am învăţat istoria. Dar am lăsat inima mea acolo, în Siret. Asta a fost problema mea. Am fost la bibliotecă în Oxford şi nu mă gândeam la legile sau la istoria noastră. Mă gândeam: cum pot să mă duc înapoi în Siret?”

Recomandări

Cum a fost declarat nevinovat un om de afaceri acuzat că a șantajat eMAG și un director al companiei: „Dacă îmi iau banii, fac contract de confidențialitate”

Diferenţele culturale erau imense. Toată lumea era atât de prietenoasă, îşi aminteşte ea. Era imaginea idilică a satului românesc.

„M-am simţit acasă acolo. Am fost o străină, am fost o păpuşă”, arătându-mi cum o trăgeau bunicuţele de obraji când le trecea pragul.

„Ei niciodată nu au văzut pe cineva din Vest. M-am îngrăşat, am venit acasă ca un elefant pentru că am primit atâta mâncare. Fiecare m-a invitat zilnic la casa lor. În Marea Britanie dacă tu vii nu ai experienţa la fel, ospitalitate, de gazdă bună.”

A revenit la Siret vara următoare, dar apoi au intervenit presiunea de la Oxford, familia şi viaţa din Marea Britanie. Pentru mulţi ani, România a rămas doar o amintire.

„Românii îşi ascund naţionalitatea”

După 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, iar ţara noastră ţinea din nou prima pagină a ziarelor de la Londra. Din 2013, Marea Britanie trebuia să ridice restricţiile de pe piaţa muncii pentru români, iar imigranţii erau trataţi josnic de către o parte a presei.

Recomandări

Vila Sacha Roman, o bijuterie arhitecturală a Bucureștiului își dezvăluie secretele și acum este deschisă publicului

În acea perioadă, s-a reaprins şi interesul Tessei pentru România, făcând un doctorat pe tema ţării noastre în perioada de după primul Război Mondial. A revenit în ţară şi a ajuns chiar să se căsătorească cu un român.

Din acel moment, a devenit o voce a României în presa britanică.

„În general, când oamenii vor să ştie despre România în Marea Britanie mă sună pe mine.”

A făcut documentare despre România şi despre românii din Marea Britanie, care, speră ea, au ajutat puţin la schimbarea imaginii lor.

„Problema voastră, şi înţeleg de ce, pentru că nu ne comportăm destul de frumos din când în când în presa noastră: românii nu sunt suficient de mândri de ţara lor. Vin la noi şi îşi ascund naţionalitatea”, spune ea.

Prinţul Charles nu e ascultat de britanici

Tessa recunoaşte că românii au o imagine proastă în Marea Britanie, în special din cauza presei care exagerează cazurile de infracţionalitate. Ce face ea este doar o „picătură într-o baltă mare”.

Dar şi Prinţul Charles, un ambasador cunoscut al României, face lobby pentru noi. Nu, spune Tessa Dunlop. Oricâtă importanţă am da noi ştirilor despre cum prinţul moştenitor laudă ţara noastră, peste Canalul Mânecii vocea lui nu se aude.

„Obsesia noastră este familia regală, dar cu Regina şi cu tinerii, cu Meghan Markle şi Harry şi cum se comportă acum, şi cu William şi Kate. Deci Prinţul Charles nu are o voce destul de mare. Şi, OK, el face nişte reclame pentru România, dar nu sunt destul de populare”, spune ea.

Ca mulţi alţi străini, Tessa s-a îndrăgostit de peisajele României şi de atmosfera Bucureştiului.

„Aveţi peisaj sălbatic, aveţi animale destul de neobişnuite la noi. Ultimul urs a murit acum 200 de ani în Scoţia, dar aveţi voi ceva extraordinar de preţios”, spune ea, vizibil revoltată.

În metroul din Londra este plin de reclame la munţii şi plajele Croaţiei şi la străzile Varşoviei, dar România este absentă total. Şi ea nu poate înţelege de ce.

„Nu înţeleg de ce nu faceţi o reclamă mai mare. Show off! Un spectacol mai mare, asta vreau să aud în Marea Britanie. Despre ţara voastră verde şi mare”.

Şocul cultural: În Moldova se bea ţuică la dejun!

Tessei îi place foarte mult de soacra ei româncă. Dar, recunoaşte că relaţia lor a fost mai simplă la început, când abia a cunoscut-o.

„Relaţia noastră a fost foarte simplă când nu ştiam limba română prea bine, dar acum pentru că ne înţelegem unul pe altul ne certăm mai des”, glumeşte ea.

Obsesia ei este să fie ordine, iar Tessa spune că nu prea e ordonată. „Mă grăbesc prin viaţă şi e mizerie. Ea are o glumă, că sunt ca un melc: oriunde umblu, las urme”.

Acum, scopul ei este să înveţe cât mai multe de la soacră, pentru a-i păstra vii tradiţiile. Chiar dacă uneori e cam greu pentru o scoţiană educată la Oxford.

„Face vin atât de bun şi ţuică. Mă gândeam că atunci când moare soacra moare şi tradiţia ei. Şi încerc acum să învăţ cum să fac şi sarmale şi cum să păstrez fructe într-un borcan şi cum să fac ţuică. Nu am un gust pentru ţuică, dar oricum. Este obicei acolo: se bea ţuică şi dimineaţa! La micul dejun, un pahar de ţuică!”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro