Trei cupluri de același sex explică ce le-a determinat să dea în judecată statul român la CEDO: „Suntem la fel de oameni și la fel de plătitori de taxe ca restul din țara asta”

De ce contează ca statul să îți recunoască familia? Și ce se întâmplă când statul nu te recunoaște ca atare? Alina Gafu, o femeie în vârstă de 41 de ani, din Timișoara, s-a lovit de aceste întrebări când iubita ei a fost internată la un spital privat în urmă cu un an, dar și în alt moment, când au fost internate amândouă. 

Fără o calitate oficială în viața partenerei ei, Alina nu ar fi avut dreptul să afle nicio informație medicală despre femeia cu care și-a împărțit ultimii zece ani. Informațiile acestea sunt rezervate familiei recunoscute oficial.

„Mie spitalul nu-mi dă nicio informație. Eu nu exist în viața ei. Nu am acces la ea, nu pot să primesc informații. Dacă noi nu ne-am înțelege bine cu familia ei, eu n-aș avea niciun fel de informații despre partenera mea. Cum e asta normal?”, povestește Alina Gafu, într-un apel video.

A fost de acord să vorbească, cu nume și prenume, despre experiența ei. „N-am avut momente în care m-am ascuns. Am avut momente care au fost foarte dificile din punctul de vedere al jobului”, mărturisește ea. 

„Nu poți să schimbi lucrurile cu o bâtă”

Rămâne calmă și când relatează despre lucruri care îi trezesc indignarea. A învățat că răbdarea e cea mai bună strategie. „Nu poți să schimbi lucrurile cu o bâtă”, crede Alina. „Nu poți, prin agresivitate, să obții bunăvoință”.

– Ți-ar plăcea să te căsătorești cu iubita ta, dacă ar fi legal în România? 
– Absolut, da!, răspunde Alina.

Partenera ei, în vârstă de 32 de ani, este, de asemenea, out. Adică vorbește deschis despre faptul că are o iubită. Însă, din motive personale, a ales să-și relateze experiența în mod anonim.

„Mă simt out din momentul când i-am spus mamei, când aveam 16 ani”, povestește ea. „După ce a aflat mama, nu m-a mai interesat de absolut nimeni”. 

Când vorbește cu membrii familiei ei, aceștia întreabă mereu de Alina. Și bunica Alinei se interesează de partenera ei. „Ne iubește, ne acceptă, se roagă pentru noi în momentele importante din viața noastră”. 

Hotărâre CEDO: România a încălcat articolul 8 al convenției 

În 23 mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat o hotărâre în cazul Buhuceanu și Ciobotaru și al altor 20 de familii împotriva României, constatând că România a încălcat articolul 8 al convenției care protejează dreptul la viața privată și de familie. Hotărârea poate fi citită aici. 

42 de petenți, 21 de familii. Printre acestea se numără și Alina și iubita ei.

În urma hotărârii CEDO, România este obligată să adopte o legislație prin care recunoaște și protejează cuplurile de același sex, a declarat, pentru publicația G4media, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos. 

Hotărârea „confirmă pentru statul român că are o obligație legală, conform Curții Europene a Drepturilor Omului, să recunoască și să protejeze legal familiile formate din persoane de același sex”, spune pentru Libertatea Iustina Ionescu, avocată de drepturile omului a asociației Accept, care a reprezentat cele 21 de familii. 

„Nu am cerut drepturi speciale”

Alina Gafu și iubita ei au decis să se alăture procesului, iar apoi și-au convins și alți prieteni din comunitatea LGBT+ să participe. „Nu ar trebui să fie o discuție despre dacă sau nu să avem drepturi egale, în funcție de partenerul de viață. Nu ar trebui să fie nicio diferență. N-am cerut nimic ce nu primește restul lumii”, explică Alina.

„Suntem la fel de oameni și la fel de plătitori de taxe ca restul oamenilor din această țară și nu văd de ce nu am avea toate drepturile”, crede și iubita ei. „Poate vrem să ne cumpărăm ceva împreună, poate vrem să ne luăm un credit împreună, lucruri pe care le poate face toată lumea, dar noi, nu”.  

Ambele spun că ele sunt într-o „situație excepțională”: pot să fie deschise în legătură cu relația lor, însă cunosc mulți oameni din comunitate care trăiesc cu frică doar pentru că au altă orientare sexuală. 

Noi suntem conștiente că suntem într-o bulă și că am avut oarecum noroc. Dar în afara bulei noastre, lucrurile nu sunt așa de simple. Și nici nu pot să-mi imaginez ce înseamnă să te duci cu frică la lucru că poate colegii află și îți pierzi jobul.

Alina Gafu:

Cuplul care dă numele cazului la CEDO

Florin Buhuceanu, 52 de ani, și Victor Ciobotaru, 35 de ani, sunt împreună de nouă ani. Cea mai mare parte a timpului ei n-au avut niciun dubiu că formează o familie, dar de sute de ori au fost obligați să o dovedească: și în situații grave, cum sunt urgențele medicale, și în contexte banale, ca un drum la poștă, când unul dintre ei a vrut să ridice coletul pentru celălalt, iar asta s-a dovedit imposibil. 

Numele lor sunt cele din denumirea cazului la CEDO. Au fost cuplul în jurul căruia s-au coagulat în acești patru ani încă 20 de familii. 

Florin, care e activist pentru drepturile comunității LGBT încă din 1998, spune că a ajuns la această soluție, de a da în judecată statul român, după ce Victor a avut niște probleme de sănătate. „Cum el era studios și nelucrător la acea perioadă, am încercat să folosesc asigurarea mea de sănătate și Casa ne-a refuzat”, explică Florin. Au fost nevoiți să plătească din buzunar „o sumă consistentă”, spune Victor, în regim de urgență. În 2017, au început un proces care își așteaptă încă rezolvarea la Curtea Constituțională din România, iar mai apoi, în 2019, au început demersurile la CEDO. „Nu puteam accepta la nesfârșit ca drepturile noastre să fie ignorate”, spune Florin.

Un cuplu de bărbați, la Starea Civilă în România 

Ca să poată da statul în judecată, aveau întâi nevoie să meargă la Starea Civilă, „pentru a documenta cum reacționează autoritățile din România, când depunem o solicitare”, explică Florin. Erau perfect conștienți că vor primi un refuz, dar nu și în ce formă. Victor spune că s-au pregătit psihologic, dar tot a fost „o experiență traumatizantă”. 

„Am intrat alături de directoarea Accept, la acel moment și de avocata noastră. Doamna de la Starea Civilă ne-a primit foarte zâmbitoare, crezând că are de-a face cu două cupluri heterosexuale”, povestește el. 

„Când a realizat că cei care vor să se căsătorească suntem noi, un cuplu de bărbați, toată amabilitatea a dispărut dintr-odată. A început să strige că așa ceva nu este posibil. A început cu acuze la adresa avocatei că nu și-a făcut temele, că unde și-a făcut studiile”, adaugă Victor.  

„Mai mult, a amenințat că va chema poliția. Noi doar voiam să depunem un document”, îl completează Florin. „Încercam să-i facem să înțeleagă de ce suntem acolo, iar asta a fost luată ca o ofensă și am ajuns să fim tratați ca infractori”, întărește și Victor. Lui Florin asta nu i se pare întâmplător. Până în 2001, „eram considerați infractori, trebuia să ne conformăm cu pedeapsa cu închisoarea”. 

Dreptate pentru toate familiile gay

Din 2001, homosexualitatea nu mai este interzisă prin legea din România, dar diferite forme ale discriminării au continuat să existe și să fie consfințite legal.

E motivul pentru care Florin vede în decizia CEDO publicată marți un fel de-a face dreptate „tuturor familiilor gay care s-au confruntat cu teama, cu denunțul, cu miliția de moravuri în perioada comunistă, cu ignorarea din partea autorităților decenii după prăbușirea comunismului. Avem prieteni care s-au prăpădit recent fără să-și poată apăra relația de familie”. 

O discuție la poștă: „Dar știți că nu dăm decât la membri de familie”

Până când statul român va adopta o formă prin care să recunoască familiile formate de cupluri gay, acestea se confruntă cu o mulțime de nesiguranțe și situații în care trebuie să dovedească prin acte notariale ce-și sunt unul altuia. 

De pildă, Victor și Florin vor să-și cumpere împreună o casă, pentru ei doi și motanul familiei, dar au dubii legate de forma legală prin care vor putea fi coproprietari. Apoi, sunt și situații de zi cu zi, în care ceva ce ar trebui să fie simplu devine inutil complicat sau imposibil. 

Recent, Victor s-a dus la poștă să ridice un colet pentru Florin, cu care nu doar locuiește în aceeași casă, dar împarte și adresa din cartea de identitate. La fața lui, o femeie a spus că ridică un colet pentru ginerele ei. N-a întâmpinat nicio problemă. Apoi i-a venit lui rândul, a spus pentru cine a venit și a fost întrebat: „dar cine e domnul?”. „E partenerul meu”, a răspuns. A venit replica funcționarei: „Dar știți că nu dăm decât la membri de familie. Și dumneavoastră legea nu vă permite, a fost un referendum” (n.r. – femeia vorbea de referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie, care a fost invalidat). 

Legat de cât de rapid va transpune România într-o lege hotărârea CEDO, Victor și Florin arată un optimism pragmatic. Pe de-o parte, se simt „obligați să fie optimiști”, ca activiști. Pe de altă parte, spune Florin:

Dacă autoritățile se poartă mai departe ignorând o realitate socială, că familia noastră există și va continua să existe, nu avem alte soluții decât aceea de a pune presiune legală asupra României pentru a-și îndeplini obligațiile.

„Dacă ai ști ce e iubirea”

Direcția 5 – „Dacă ai ști”. Asta se auzea acum patru ani la primărie, în timp ce Georgiana, 39 de ani, și iubita ei, Cătălina, 34 de ani, două tinere din Brașov,  își completau datele personale în formularele pentru a solicita cununia civilă. Deși știa că a venit ca să primească un refuz, Georgianei i s-a părut atunci că plutește pe „norișori de iubire”, își amintește, în timp ce glasul îi trădează emoția. 

Unul dintre funcționari i-a explicat că, deși va primi un nu, trebuie întâi să completeze și data la care ar vrea să se căsătorească. Au ales o zi din martie. „Și pe fundal: Dacă ai ști ce e iubirea. Era ca într-un film. Aha, deci asta înseamnă să vrei să te iei cu cineva la starea civilă, OK”, povestește Georgiana. Abia după ce a ieșit din clădire, a lovit-o „realitatea, pe fast-forward, că vom primi un refuz”. „Dar important era să ne înregistreze cererea”, spune Cătălina. 

Cu ajutorul acelei cereri, au devenit una din familiile care au dat în judecată statul român. Cătălina și Georgiana Țucan spun că o fac și în numele sutelor de familii „rainbow” (din comunitatea LGBT) care nu pot ieși public. „Sunt în continuare foarte multe prejudecăți cu privire la comunitatea noastră și le e frică. Le e frică să-și divulge identitatea la locul de muncă. E teama de a nu fi dat la o parte sau discriminat”, spune Cătălina. 

„E ca și cum am face un tort împreună, dar când e gata, noi nu primim nimic”

La rândul ei, Georgiana crede că ea și Cătălina sunt norocoase, pentru că rudele, prietenii și în general comunitatea din care fac parte le văd așa cum se văd și ele: ca o familie. 

„Noi în cartierul nostru stăm bine. În orașul nostru stăm bine”. Știe însă că nu toate cuplurile gay au parte de această înțelegere. În plus, ceea ce le recunosc apropiații, statul român nu le recunoaște încă. „Este foarte trist. Nu cred că în pușcărie ți se refuză dreptul de a te căsători, chiar dacă ești violator în serie”, spune ea.

Suntem toți cetățeni ai României, toți muncim, aducem resurse, dar la final, nouă ni se neagă niște drepturi. E ca și cum am face împreună un tort, dar când e gata, noi nu primim nicio felie. 

Vestea de la CEDO le-a bucurat pe amândouă, pentru că e „un pivot legal”, care poate duce statul român „într-o direcție europeană”, spune Georgiana. Dar e în același timp dezamăgită, pentru că România a amânat sau a respins mai multe proiecte privind parteneriatele civile pentru cuplurile de același sex în ultimii 15 ani. 

Ce ar însemna parteneriatul civil pentru ele

Cum ar fi schimbată viața lor odată ce România ar implementa hotărârea CEDO, odată ce ar exista parteneriatul civil între persoane de același sex? În primul rând, Georgiana ar putea să nu se mai simtă mereu în nesiguranță cu privire la faptul că locuința în care trăiesc amândouă e trecută doar pe numele Cătălinei. „În fiecare zi mă gândesc: oare ce fac eu în cazul în care iubita pățește ceva? Eu n-am niciun drept asupra casei. Oricât ar zice lumea: te duci la notariat, toate aceste lucruri pot fi contestate de familie. Iar eu încă nu sunt familie. E vorba de dreptul de a beneficia de tot ce-ai clădit împreună”, spune tânăra. 

Apoi, amândouă ar putea începe să vorbească și despre posibilitatea de a avea un copil. „Momentan, în aceste condiții, nu se poate. Ce pot să-i ofer unui copil? O familie monoparentală?”, se întreabă Georgiana. 

Cele două femei așteaptă ca statul român să implementeze decizia CEDO, iar apoi, spune Georgiana, i-ar plăcea „ca toate familiile rainbow să aibă puterea de a-și exercita acest drept. Să ne cheme. Mergem noi ca nași de nuntă”. 

Codul Civil: „Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex”

„Solicitanții sunt implicați în relații între persoane de același sex și locuiesc împreună de perioade care diferă ca lungime. La diferite date, aceștia și-au notificat intenția de a se căsători la Oficiile de Stare Civilă locale, dar autoritățile au respins notificarea fiecărui cuplu, deoarece cererile lor au fost considerate contrare articolelor 271 și 277 din Codul Civil”, se arată în hotărârea CEDO. 

• Ce prevede art. 271 din Codul Civil:

Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.

• Ce prevede art. 277 din Codul Civil:

(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.

Despre schimbare: „pas cu pas”

Alina Gafu e HR international manager într-o companie de IT. Nu și-a făcut niciodată coming outul față de colegi, adică să le spună în mod explicit că e gay, însă a venit la petreceri alături de iubita ei, a prezentat-o ca atare. 

„Nu mi-am pus problema, nici măcar un minut, să le explic de ce vin cu o fată la evenimentele acestea. Pur și simplu am făcut asta, fără să pun un disclaimer (avertizare, n.r.). Nu mi se pare normal să pun un disclaimer. Eu nu-i întreb de ce ai venit cu domnul sau cu doamna la petrecere”, spune Alina.

Oamenii care sunt într-un cuplu straight (un bărbat cu o femeie, n.r.) nu fac niciodată asta. Nu zic, știi, trebuie să-ți spun ceva despre mine. Deci nici eu nu trebuie să vin cu un disclaimer. Ne-am prezentat cum se prezintă toată lumea cu partenerii la un eveniment.

Alina Gafu, una dintre cele 42 de persoane care au dat statul român în judecată:

Crede că motivul pentru care mulți oameni au prejudecăți față de persoanele de altă orientare sexuală e pentru că nu le cunosc. 

„Lucrurile se schimbă pas cu pas și nu cu o acțiune, una singură, cu fiecare discuție pe care o avem cu oamenii, care ajung astfel să te cunoască, nu pare nimic în neregulă cu tine”, explică Alina.  

Contextul României

Relațiile homosexuale au fost incriminate până în 2001 în România. 

Până în 1996, articolul 200 din Codul penal românesc din 1968 pedepsea „relațiile sexuale între persoane de același sex” cu închisoarea între un an și cinci ani, se arată în hotărârea CEDO.

Această dispoziție a fost abrogată și înlocuită cu o clauză care pedepsea cu închisoarea relațiile homosexuale dacă „se desfășoară în public sau dacă [un astfel de comportament] a provocat scandal public”. 

Articolul 200 a fost abrogat în 2001.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro