Turismul balneo - de la vacanța sindicală, la spa. Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Turismul balneo care este o componentă importantă a economie românești a ajuns în paragină din cauza lipsei de investiții, multe dintre hoteluri rămânând la același stadiu ca acum 30-40 de ani. Pe de altă parte, tehnologia și serviciile au avansat, față de atunci, dar și durata concediului a scăzut.
„Ideea este că s-au schimbat extrem de mult serviciile de atunci până acum. S-au schimbat foarte mult și bazele de tratament, și modul de abordare a lucrurilor, adică acum nu te mai duci doar la medicul balneolog și îți pune doi curenți și gata. Acum s-a dezvoltat zona de spa și relaxare și în plus, se folosesc produse mult mai bune decât atunci”, ne-a declarat Dan Anghelescu, directorul general al La Piovra Turista.
Potrivit lui, partea de plus față de acum, este că înainte de Revoluție, un concediu balnear dura 18 zile și se făcea și sâmbăta tratament, doar duminica era liber. „Se făceau 3 tratamente pe zi, date de medicul de acolo și aveai pensiune completă. La cantină, toată lumea mânca la fel. Iar asta este zona de tot ce însemna sindicate pentru că acestea aveau niște hoteluri ale lor. Dar exista și zona de OJT -uri ( n.r. – Oficii Județene de Turism) și BTT-urile (n.r. – Birouri de Turism pentru Tineret), aceastea fiind cele trei mari entități care făceau servicii de turism”, a mai spus Anghelescu.
Concediu de 18 zile
OJT-urile vindeau, mai degrabă în zona de vacanțe dar vindeau și pachete cu 18 zile de tratament, cu pensiune completă, dar era puțin mai scump. În principal, pentru că biletele nu erau subvenționate de sindicat. „La sindicat biletele erau și în funcție de salariu și plecau 18 zile de undeva de la 900 de lei. Adică un om care avea un salariu de 1.200 – 1.500 de lei, plătea 900 de lei și se ducea 18 zile la balneo, la un hotel de 2 stele. Bine, pe atunci nici nu existau hoteluri de 4 stele, iar hotelurle de 3 stele erau rarități”, a mai spus Dan Anghelescu.
În 2002, la Herculane, prețul de persoană pe zi era de 36 de lei.
Mai mult, potrivit lui, în cameră nici nu exista televizor, poate doar în cele care erau „mai de lux”. „Aceste concedii de 18 zile ajungeau undeva la 1.800 – 2.000 de lei. Pe urmă prețurile au început să crească în funcție și de servicii. Spre exemplu, dacă ne uităm la Căciulata, Govora, Călimănești costa, în 2004, pentru o persoană pe zi 45 de lei. La Herculane aceeași cameră costa 66 de lei, asta la Hotel Roman care era în top, celelalte și ele costau undeva pe la 45 de lei”, spune șeful La Piovra Turista.
La 30 de ani distanță
Acum, dacă ne apropiem ceva mai mult de prezent, în 2008, la Băile Herculane o cameră ajunsese să coste 128 de lei și la Băile Olănești 80 de lei. „Aici vorbim de tratament și bonuri de masă pentru 100 de lei, iar acum știm cu toții cât sunt. Și chiar dacă au crescut destul de mult comparativ cu puterea de cumpărare, au crescut și serviciile. Adică, spre exemplu, la hotel Afrodita din Herculane, oamenii aia de acolo, au făcut un spa, piscină, jacuzzi, 4 bazine separate, unul cu apă din Marea Moartă, unul cu apă cu litiu și multe altele. Pe vremea lui Ceaușescu nici nu se punea problema de așa ceva. Piscina mirosea a clor. Dar așa erau vremurile”, a mai spus Anghelescu.
Cu toate acestea, unele hoteluri nu au trecut de acel stadiu. „Au ajuns dărăpănături, dar alea nu mai vând nici măcar o cameră, poate doar dacă celelalte hoteluri sunt deja ocupate”. În plus, potrivit lui, oamenii din domeniu erau foarte bine pregătiți pentru că veneau din școli profesionale și știau ce au de făcut spre deosebire de cei de acum, care sunt, de fapt, niște tineri veniți să lucreze timp de câteva luni pentru a face bani de buzunar. „Era foarte mic să îți pună un ospătar ciorba pe tine. Acum oamenii foarte buni au plecat din țară, sunt pe vase de croazieră, unde câștigă mult mai mult”, a mai spus Anghelescu.
Acum tratamentul balneo și cazarea la un hotel de două stele costă pentru un sejur de 6 nopți cel puțin 800 de lei de lei, iar în preț sunt incluse 3 tratamente pe zi și accesul gratuit la piscina hotelului, dacă acesta are ala ceva.
Trebuie menţionat faptul că, anual, Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) pune la dispoziţia pensionarilor un număr de bilete la staţiunile balneare, în funcţie de bugetul alocat de instituţie. Biletele se atribuie gratuit, la cere, conform regulamentului de pe site-ul CNPP.
De asemenea Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor asigură vacanţe şi excursii la preţuri reduse, în special la mare. CARP Omenia, de exemplu, oferă cinci zile la Neptun cu 100 de lei pentru o cameră cu două paturi, în extrasezon şi 300 de lei, aceleaşi condiţii, în plin sezon. De asemenea, asigură excursii la munte de o zi sau două la preţul de 100 de lei în care intra şi hrana. Aceste excursii se fac lunar, cererea din partea pensionarilor fiind foarte mare.
"Sindicatele nu se implică în probleme de tratament sau agrement în mod direct, dar prin contractele colective de muncă pot impune angajatorului să recompenseze angajaţii cu reduceri de preţuri la staţiunile balneare sau de odihnă, reduceri pe care să le suporte angajatorul", Marin Iancu, preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
Citește și: Cât de scumpă era viața înainte de Revoluție
