„Am trecut prin atât de multe în ultimele săptămâni… Se simte ca o întreagă viață”, spune Walid, în vârstă de 26 de ani, care stă așezat pe patul său supraetajat în camera înghesuită a centrului pentru refugiaţi Budel, Olanda, pe care o împarte cu alți patru bărbați.

Walid și prietenii săi, la fel ca alte mii de bărbați, femei și copii, au părăsit Orientul Mijlociu spre Belarus în această toamnă, sperând să ajungă în UE. Confruntarea dintre migranți și polițiștii de frontieră polonezi a devenit cea mai mare provocare pentru granițele blocului comunitar de la criza migranților din 2015.

Oficialii UE au numit această criză un „război hibrid” orchestrat de președintele Lukașenko pentru a pedepsi Occidentul pentru introducerea de sancțiuni, după ce acesta și-a revendicat victoria la alegerile contestate de anul trecut. Ursula von der Leyen, despre situația din Belarus: Nu e o criză a migrației, ci încercarea unui regim autoritar de a-și destabiliza vecinii.

Belarus, singura poartă de a ieşi din iadul din Siria

„Belarus a fost singura noastră opțiune de a ajunge în Europa, de a ieși din iadul din Siria”, a spus Walid, care, ca și cei cinci însoțitori ai săi, este membru al minorității etnice druze din orașul As-Suwayda, lângă granița cu Iordania.

Bărbații și-au cheltuit economiile de-o viaţă pe vize și bilete de avion pentru a ajunge la Minsk. De acolo, au luat un taxi până în orașul Grodno, unde au fost întâmpinați de paznicii belaruși, care i-au dus peste graniță într-o zonă tampon împădurită.

Aceştia au povestit că gardienii i-au împins în mod repetat peste granița poloneză, tăind sârma de trei ori în locuri diferite, dar că de fiecare dată gardienii polonezi i-au întors înapoi. De fiecare dată când se întorceau în zona tampon, paznicii din Belarus îi băteau cu bastoane și crengi de copaci, au spus bărbaţii.

„A fost umilitor”, a spus Kosai, în vârstă 27 de ani, care și-a scos cămașa pentru a arăta vânătăile de pe spate și de pe brațe.

„Am crezut că este sfârşitul”

După a treia încercare nereușită, ei au decis să meargă în apropierea unei alte părți a graniței, dar pe drum aproape s-au înecat, după ce au rămas blocați într-o mlaștină. „Acesta a fost cel mai înfricoșător moment”, a spus Shadi, 24 de ani, care a precizat că nu ştie să înoate. „Am crezut că este sfârșitul”, a spus acesta.

În ziua a șaptea, grupul a rămas fără mâncare și fără apă, iar polițiștii de frontieră polonezi au refuzat să-i ajute. „S-au uitat la mine, au turnat apă pe pământ și au râs. Ei nu ne-au considerat oameni, mai degrabă câini”, a spus Odai, 23 de ani, cel mai tânăr membru al grupului.

Ulterior, s-au întors la gărzile din Belarus, care i-au înghesuit împreună cu alți aproximativ 200 de migranți şi i-au dus până la un punct de trecere a frontierei gol din apropierea orașului Brest. Acolo, gardienii belaruşi construiseră un pod de lemn peste granița poloneză. „A fost înfricoșător și haotic”, a spus Walid.

Gărzile din Belarus le-au spus să alerge chiar dacă auzeau împușcături. I-au avertizat că aceia care se întorc vor fi bătuți.

A trebuit să călcăm pe oameni, a fost supraviețuire pură. Nu-mi place să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Mulți au rămas în urmă.

Walid, migrant din Siria, 26 de ani:

Când Walid și prietenii săi au trecut în cele din urmă granița, au auzit cum paznicii polonezi trăgeau în aer, dar au continuat să fugă. S-au pierdut în haosul creat, dar au reușit să se reunească lângă o mică gară. „Suntem printre puținii norocoși, este un miracol că am reușit cu toții ca grup”, a spus Odai.

Viaţa în centrul de azil e mai grea decât se aşteptau

În Polonia, un contrabandist sirian pe care îl contactaseră la Minsk i-a condus la o casă din Germania. Acesta nu a scos un cuvânt timp de 9 ore în care au mers cu maşina. „Este ca și cum ai avea de-a face cu o fantomă”, a spus Walid. „Nu știi nimic despre ei. Pur și simplu nu pui întrebări”, a adăugat acesta.

Au petrecut noaptea într-un apartament din estul Germaniei, iar a doua zi dimineața, au fost conduşi spre Vest, până la granița germană cu Olanda, unde au ajuns săptămâna trecută în orașul Venlo. Au mers imediat la poliție pentru a începe procesul de înregistrare a azilului.

Grupul de sirieni a spus că viața în centrul de azil este mai grea decât se așteptau, avânt în vedere că politica guvernului olandez este de a oferi doar condiții de bază, pentru a descuraja migranții. „Țara este grozavă, dar este greu aici. Nu primim multă mâncare și nu avem haine groase”, a spus Walid.

Șansele lor de a rămâne și de a obține statutul de refugiat sunt bune, spune Elvina Bloemheveu, reprezentant al Consiliului Olandez pentru Refugiați, organizație care reprezintă și apără interesele solicitanților de azil. „Sirienii, în general, au șanse mari de a obține statutul de refugiat și, în cele din urmă, locuințe în Olanda. Autoritățile consideră că țara este periculoasă”, a adăugat Elvina Bloemheveu.

Bloemheveu a spus că este greu de estimat câți migranți au venit până acum în Olanda folosind această rută. Oficialii au estimat că până în luna noiembrie au venit 53 de migranţi. Aceasta a mai spus că lucrurile nu sunt atât de pozitive pentru kurzii irakieni, care reprezintă cea mai mare parte a migranților care folosesc așa-numita rută Belarus, deoarece Olanda consideră că această țară este „sigură”.

Majoritatea migranților care ajung în UE cer azil în Germania, unde poliția federală a anunţat miercuri că a înregistrat un total de 10.648 de intrări neautorizate legate de Belarus.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.