Un patron a donat laptele destinat hotelurilor și restaurantelor unor familii care nu-şi permit să facă provizii

Hotelurile, restaurantele, barurile sunt închise în stare de urgenţă, deci nu mai au nevoie de lapte pentru cafea. Aşa că un producător a donat acest lapte, în jur de 12.000 de litri, către ONG-uri care se ocupă de familii sărace.

ONG-urile au venit, cu maşini, cu dubiţe, au făcut dreapta împărţeală, în funcţie de numărul de oameni pe care-i au în grijă. Asociaţia Şansa Ta a luat 3.000 de litri. De obicei, împarte o masa caldă, joia, la Gara de Nord, pentru cei fără adăpost. Acum nu mai poate aduna lume în jurul oalei aburinde, aşa că adună alimente de la sponsori sau donatori şi le duce la cei care au nevoie de ele.

Tristeţea gardului roşu

Ho-Re-Ca. Sau ce ţi-e scris pe etichetă e pus. Cutiile cu lapte, lucioase, cu desene cafenii, mai elegante ca alte cutii, ar fi trebuit să ajungă pe tăblii de lemn masiv, sub lămpi cu halogen. Să stea pe raft lângă cireşele maraschino, fulgii de ciocolată, siropul caramel şi lichiorul de portocale. Să asculte discuţii întrerupte des de râsete pline.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Muzică, lumina intimă a barului, balet de mâini printre ceşti şi pahare. Porţelan, sticlă mată, linguriţe mici, argintii. Tring, tring! Nu. Zdrang, zdrang! în duba celor de la Şansa Ta, pe drumuri de centură din Ilfov.

Cutiile cu lapte tremură în fotoliile lor de carton ca rochiile Mariei Antoaneta, prăduite de mâinile revoluţionarilor. Duba se opreşte în faţa unei porţi roşii, cu gard roşu, de metal, din oraşul Pantelimon. Un bărbat în trening iese, salută şi merge să ajute la descărcat.

Familia Papuc are zece copii. Cu vârste de la 23 la 5 ani. Băiatul cel mare e tristeţea lor, “era un copil atât de inteligent, bun la toate, la şcoală, cel mai bun”. Dar, pe la 20 de ani, a căzut dintr-un copac şi lovitura, au spus medicii la care au fost, i-ar fi declanşat schizofrenia.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Pe pătuţuri stau unii lângă alţii fetiţe şi băieţi, mama, o femeie micuţă, în halat vişiniu, le mulţumeşte celor de la asociaţie. Tatăl e cel care ţine casa, lucrând cu ziua, la dezmembrări auto. De când cu starea de urgenţă, însă, comenzile sunt tot mai rare.

Laptele e apucat cu amândouă mâinile, strâns la piept şi pus bine. În loc să se înfoaie în catifele de cafea neagră, va fierbe, ce martiriu!, cu tăieţei ieftini, cu orez vrac sau, şi mai umilitor, va ajunge de-a valma în piure.

Mica Spanie din Cernica

Duba cu lapte intră apoi în comuna Cernica şi urcă gâfâind pe o străduţă pe care nu încap două maşini, una lângă alta. Dintre toate casele, o alege pe cea fără geamuri, cu gropi în acoperişul de ţigle şi cu pereţi de carton.

Aici stau Anca şi cei doi băieţi ai ei. E casa părintească. A fost plecată acum mulţi ani în Spania, acolo l-a cunoscut pe tatăl copiilor. Acolo l-a născut pe Carlos, care are 14 ani. A urmat o despărţire, iar Anca s-a întors în ţară când era însărcinată cu Mario, 10 ani.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Femeia primeşte un ajutor de la primărie, de 300 de lei pe lună, şi 1.000 de lei indemnizaţie însoţitor pentru Mario, care are diabet. Plus alocaţiile. “Dar ăştia nu sunt bani. Abia trăim, la casă nu pot face nimic”, spune Anca. Are ochii albaştri, luminoşi şi părul blond, încărunţit prematur. Carlos e mai înalt ca ea, iar Mario, cu părul creţ, vâlvoi, se ascunde în spatele mamei, ca un arici derutat de lumina camerei de filmat.

O rugăminte pentru preşedinte

“Altă casă, altă poveste”, oftează Gabriel Ciobotaru, de la Şansa Ta, trăgând uşa dubei. În întunericul acestei margini de Buftea, se vede un bloculeţ netencuit, cu două etaje şi verandă. Sunt locuinţe sociale, date de primărie. Putea fi un hotel de patru, hai, trei stele, dar viaţa e nedreaptă şi pentru cutiile cu lapte. De la parter, se aud glasuri de copii, iese tatăl să primească pachetele.

Înăuntru, într-o cameră mare, cei 12 copii ai familiei Parâncea se ocupă fiecare cu câte ceva, televizor, calculator, cărţi de colorat, unii dorm, alţii abia s-au trezit. Puştii se amuză de combinezonul şi masca lui Gabriel, alte dăţi, i-ar fi sărit în cârcă, acum ştiu că trebuie să păstreze distanţa şi să stea în casă.

“Cine are ziua de naştere în aprilie?”, întreabă omul în combinezon, după ce o face puţin pe clovnul. E o întrebare care uluieşte mica audienţă. La 12 copii, e nevoie de o armată de părinţi, să se ocupe numai de organizat petreceri aniversare, tot timpul anului. Pe când copiii aceştia au doar tată, mama se află la închisoare, de trei ani. E condamnată pentru complicitate la tâlhărie, la 7 ani cu executare.

Povestea e veche, fapta a fost comisă în 2005, în Portugalia, când Florina era căsătorită cu alt bărbat. A fost extrădată în România, a stat o vreme în arest preventiv. A fost eliberată, s-a despărţit, s-a căsătorit cu Valentin Parâncea şi a început să aibă copii. Iar procesul s-a tot amânat, timp de 12 ani, pentru că era însărcinată. Până în 2017, când s-a dat verdictul şi a fost închisă la penitenciarul Târgşorul Nou.

Cutiile cu lapte, care stau acum pe covorul de iută, sub un bec economic, puteau asculta o bârfă relaxată, despre un fost, o fostă, un actual sau o actuală. Au fost însă obligate să asculte speech-ul obosit al acestui tată, care îi cere preşedintelui ţării să-i graţieze soţia: “În aceste vremuri în care noi ne luptăm… Ne luptăm cu moartea… Aceşti copii au nevoie de mama lor. A ispăşit cinci ani… N-a fost vina ei”.

În curtea mare, de lângă bloc, chiar lângă poartă, e o baracă. Baracă e mult spus. O înjghebare din scânduri, polistiren, prelate. O uşă incertă, prinsă cu sârme, se crapă şi câteva căpşoare se întind. E o familie cu copii şi aici. ”Şi laptele, laptele, da, e bun. Dar şi nişte haine… Haine, papuci…”. Gabriel le promite că vin şi hainele, vin mâine. Toate pe rând. Şi haine. Cutiile cu lapte, înainte de a fi înghiţite de semiobscuritatea adăpostului, socotesc în sinea lor: “Deci şi haine? Măcar nu ni se întâmplă numai nouă!”.

Cine doreşte să contribuie la activitatea Asociaţiei Şansa Ta, în această perioadă, cu bani sau cu produse, poate contacta asociaţia pe numărul afişat pe site-ul https://asociatiasansata.ro/. Sau poate dona direct în contul asociaţiei, deschis la BCR:

CONT IN LEI RO64RNCB0591123278690001

CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro