Cuprins:
Planete cu orbite neobișnuite
Astronomii au dezbătut timp de decenii modul în care s-au format planetele sistemului solar. Majoritatea ipotezelor sunt de acord că planetele ar trebui să aibă orbite circulare, concentrice în jurul Soarelui și situate pe același plan. Cu toate acestea, niciuna dintre cele opt planete, inclusiv Pământul, nu are o orbită perfect circulară, iar traiectoriile lor nu se află exact pe același plan.
Comparativ cu Mercur, a cărui orbită este cea mai alungită și înclinată din sistemul nostru planetar, orbitele celor patru planete gigantice exterioare – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun – prezintă abateri minore de la orbitele ideale. Explicarea acestor discrepanțe subtile a reprezentat o provocare pentru oamenii de știință.
O vizită intergalactică
Pentru a rezolva această enigmă, cercetătorii au luat în considerare un scenariu mai puțin explorat: posibilitatea ca un obiect de dimensiunea unei stele să fi modificat traiectoriile acestor planete în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani. Conform Live Science, echipa a realizat 50.000 de simulări computerizate ale unor astfel de treceri, fiecare pe o perioadă de 20 de milioane de ani.
Simulările au variat parametri precum masa, viteza și apropierea de Soare a obiectului vizitator. Cercetătorii au extins căutarea comparativ cu studiile anterioare, luând în considerare obiecte mult mai mici decât stelele – chiar și de dimensiunea lui Jupiter. De asemenea, au analizat scenarii în care intrusul s-a apropiat la mai puțin de 20 de unități astronomice de Soare.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_b460255387d8061c71a919f7184cd8aa.jpg)
Implicații pentru înțelegerea sistemului solar
Această nouă teorie ar putea oferi o explicație pentru caracteristicile neobișnuite ale orbitelor planetelor exterioare. Studiul sugerează că un singur eveniment cosmic ar fi putut modela configurația actuală a sistemului solar, oferind noi perspective asupra istoriei și evoluției vecinătății noastre cosmice.
Cercetările viitoare ar putea explora mai în detaliu această ipoteză și implicațiile sale pentru formarea și stabilitatea sistemelor planetare. Înțelegerea acestor procese cosmice ne poate ajuta să descifrăm nu doar istoria propriului nostru sistem solar, ci și a altor sisteme planetare din galaxie.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_ff5a27ac3e35c77cbb425e155ee0e949.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_faf523e21a6c816c29c732598832b5da.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_3a6fbc3418f2eb2060dd8302f918d2ee.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_d41189663c21f56abff6375a2629ea98.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_48ad11d0e9fe2469bc82c7285cbbe53e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_9c1c0e876d66214c24b4eff658a2b3fe.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_29fbd23bf936ea40760c470d9de62af8.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_469e00619038d1adc3a41f8eba5a3276.jpg)