Convocat la Ministerul de Externe al Ungariei, ambasadorului roman i s-a comunicat ca Guvernul ungar apreciaza anchetele penale impotriva ministrului roman (suspendat, acum) al comunicatiilor, Zsolt Nagy, si a presedintelui UDMR, Marko Bela, ca avand determinare politica. Pe sleau, cei doi ar fi reprimati nu atat pentru ca sunt legati de Cabinetul Tariceanu, cat pentru ca-s de etnie maghiara. Notificarea nu-i vorba la un pahar de Tokay, ci un act diplomatic destul de grav, rar intalnit, cand intra in coliziune interesele a doua state. Prin prisma oricaror uzante diplomatice, nu e cazul. Avem de-a face cu o urecheala de contrabanda, ba chiar cu o imixtiune evidenta a statului ungar in treburile interne ale statului roman. Nejustificata nici de afirmatia ofuscata a UDMR, ca membrii sai ar fi prigoniti judiciar, cu substrat politic. Pana una-alta, si Nagy, si Marko sunt cetateni romani, demnitari ai Romaniei, iar faptele lor sunt supuse legilor romane. Ca si ale unui Adrian Nastase. Nu-i, insa, intaia oara cand dinspre Budapesta adie vant de aroganta, de atitudini inoportune. Un deputat ungar s-a implicat direct in asa-zisul referendum privind autonomia teritoriala a Secuimii. Nu mai departe decat acum zece zile, chiar ministrul de externe ungar, Kinga Goncz, vorbea mai mult decat aluziv despre pilonul minoritatilor maghiar in identitatea maghiara, iar Zsolt Nemeth, presedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului ungar, dezavua Pacea de la Trianon (romanii ar fi printre profitorii ei), adaugand ca in statele succesoare (ale cui?!), maghiarii se simt cetateni de rangul doi (?!).
Putina seriozitate, putin bun-simt n-ar strica la Budapesta, o capitala de tara membra a UE. Si nici o reactie verticala a Bucurestiului.