„Nu-mi pot crede ochilor ceea ce văd, dar este real”. Cum este viața în Kabulul cucerit de talibani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai mulți afgani au povestit, într-un reportaj BBC, cum s-a schimbat viața lor după ce capitala Kabul a fost cucerită de talibani. Femeile se tem că nu li se va permite niciodată să se întoarcă la viața pe care au trăit-o în ultimele două decenii și își văd toate visurile distruse, bărbații care au lucrat pentru ambasadele străine și au rămas în Afganistan spun că „e o mare trădare dacă nu vom fi evacuați”. În timp ce talibanii încă sărbătoresc cucerirea țării, locuitorii ei sunt săraci, nu găsesc alimente de bază, iar mulți trăiesc cu o singură masă pe zi.
Cuprins:
„De ce călătorești fără mahram?”. Garda o întreabă pe o tânără afgană unde este bărbatul ei. Stă singură pe bancheta din spate a unui taxi galben de la Kabul. E oprită la punctul de control marcat, ca toate celelalte, de steagul taliban.
Fără însoțitor, adio libertate!
Mujahedinul cu turban și cu pușca aruncată peste umăr îi cere să-și sune soțul. Când îi explică că nu are telefon, el îi cere unui alt șofer de taxi să o ducă acasă. Vine cu el, trece. Nu vine, nu trece, îi spune mujahedinul. Soțul femeii și-a pierdut însă viața în atentatul de la aeroport.
Kabul este un oraș cu baraje în trafic, cu mașini antice trecând pe lângă căruțe, salutate de copii în haine zdrențuite. La suprafață, orașul e același ca înainte de 15 august. Dar nu este.
Barbă lungă, blugi arși, hijab
De îndată ce talibanii au pătruns, cu o viteză surprinzătoare, în Kabul, luna trecută, afganii au știut ce să facă. Bărbații au încetat să se radă, pentru a permite bărbii să crească, femeile au schimbat eșarfele strălucitoare cu cele negre, și-au verificat lungimea rochiilor și și-au cumpărat hijaburi. Mai mulți tineri au susținut că au fost biciuiți de talibani în Kabul pentru că au purtat blugi. Așa că au decis să îi ardă.
Mulți afgani au cerut ajutor și solicită asistență de oriunde, din întreaga lume, pentru a scăpa din infern.
Pe 15 august, înainte ca luptătorii talibani să cucerească și capitala Kabul, Maryam Rajaee participa la un workshop pentru femeile care aspirau la poziția de procuror, chiar în biroul procurorului general. „Trebuie să continuăm”, și-a spus ea, deși amenințarea insurgenților se apropia. Clasa de studiu s-a resemnat curând și nu a mai venit la cursuri, iar Rajaee a trebuit să se mută dintr-o casă în alta, într-o locație sigură, în care să-i știe la adăpost pe cei doi copii mici.
Camera, ca un sicriu, visurile, distruse
La doar 3 ani, Nilofar se joacă deja de-a inginerul constructor, mânuind bucăți din plastic colorat, în tentativa de a ridica un bloc în miniatură. Camera rece, din cărămidă, pare un sicriu, în timp ce o rază soare târziu de vară încearcă să pătrundă prin ferestra murdară.
Nimeni nu este sigur de ce înseamnă guvernarea talibană. Li se spune că le vor fi acordate „toate drepturile în interiorul Islamului”, însă acțiunile din stradă trădează altă atitudine.
Multor femei, inclusiv lui Rajaee, nu li s-a spus în termeni clari dacă să revină sau nu la serviciu. Ele se tem că nu li se va permite niciodată să se întoarcă la viața pe care au trăit-o într-un oraș pe care nu-l mai simt că este al lor.
Zabihullah Mujahid, purtător de cuvânt al islamiștilor, a spus, săptămâna trecută, că talibanii vor permite femeilor să meargă la școală și la locurile de muncă, atât timp cât vor purta un hijab care să le acopere capul.
De asemenea, femeile vor avea nevoie de un însoțitor de sex masculin în călătoriile care durează mai multe zile.
El a negat astfel informațiile potrivit cărora talibanii vor forța din nou femeile să stea în casă, așa cum au făcut-o în perioada în care au mai fost la putere, între 1996 și 2001, sau că le vor biciui dacă se comportă greșit, pe seama interpretărilor radicale ale Legii Sharia.
„Toate visurile mele au fost distruse”
„Este dreptul meu să fiu educată, să am o slujbă bună, să fac parte din societate la un nivel înalt”, spune Rajaee, în timp ce lângă ea sunt grămadă de manuale pentru diploma ei universitară. „Toate visurile mele au fost distruse”, concluzionează ea.
De altfel, protestele organizate de activistele din Kabul întru susținerea drepturilor femeilor au fost dispersate rapid, cu focuri de armă în aer, bastoane și gaze lacrimogene.
„Am amintiri frumoase de petrecerile de Crăciun. Le găteam mâncăruri delicioase și eram cu toții atât de fericiți”, își amintește Hameed, fost bucătar-șef la ambasada britanică la Kabul timp de 13 ani. Acum stă cu picioarele încrucișate pe un covor, alături de cei cinci copii ai săi. Are în față o grămadă de fotografii decolorate și certificate de apreciere pentru munca sa.
„Dacă nu ne scot de aici, este o mare trădare”
Hameed și alți 60 de salariați ai ambasadei au fost angajați prin intermediul unui antreprenor privat. Aproape tot personalul angajat direct de biroul de externe al Marii Britanii a reușit să zboare din Kabul înainte ca talibanii să preia controlul, însă contractorii au rămas în urmă. „Am muncit atât de mult, chiar și în timpul COVID. Dacă nu ne scot de aici, este o mare trădare”, plânge Hameed.
Marea Britanie a promis să găsească modalități de a-i ajuta cu extragerea pe cale terestră, dar pentru mulți este o perspectivă periculoasă găsirea de noi rute de evacuare.
Un taliban fericit: nu mai văzuse de ani capitala!
Dacă zeci de mii de oameni au fugit din oraș, luptătorii taliban se prăvălesc peste oraș, fericiți.
„Nu am reușit să vizitez Kabulul de ani”, spune Rafiullah, 25 de ani. Întrebat despre mulți afgani educați de vârsta sa, care simt că viitorul lor a dispărut, el flutură o ramură de măslin: „Suntem cu toții afgani și țara se îndreaptă acum spre o cale bună de pace și prosperitate”.
În unele cartiere, luptătorii merg din casă în casă, confiscă mașinile și orice alt lucru de valoare. Se îndoiesc că ar fi putut fi cumpărate fără corupție.
„Mi-e frică”, spune o femeie care merge în centrul orașului la muncă.
„Le spunem talibanilor că suntem singura sursă de venit a familiei noastre și trebuie să mergem la muncă”, explică ea.
În inima Kabulului, cozile din fața băncilor se întind până la capăt de stradă.
„De o săptămână vin în fiecare zi pentru a scoate niște bani și nu sunt, spune un bărbat din mulțime. Acesta este un nou început doar pentru a merge înapoi”.
Un jurnalist curajos
Pentru milioane de afgani care trăiesc în foamete și cu dificultăți tot mai mari, viața nu s-a schimbat. Ei continuă lupta pentru supraviețuire. „Nu-mi pot crede ochilor ceea ce văd, dar este real”, spune jurnalistul afgan independent Ahmed Mangli. A început să lucreze pentru prima dată la Kabul când talibanii au fost îndepărtați, acum 20 de ani.
„Purtătorul de cuvânt al talibanilor încearcă să controleze și mass-media. Nu știu cât timp pot să-mi asum acest risc, dar vreau să fac parte din această istorie. Rezist pe metereze, cu armele mele”, explică.
