Viata pe malul lacului

In cortul amplasat pe malul unui lac din comuna Afumati, din apropierea Bucurestiului, isi duc traiul cinci suflete uitate de lume si prigonite de autoritati.
Ca sa ajungem la „casa” familiei Cercel a trebuit sa coboram pe o potecuta, printre buruieni inalte, pana la marginea apei. Aici l-am vazut mai intai pe Constantin, capul familiei, care trebaluia in jurul cortului. Copiii erau in cort, se adaposteau de caldura sufocanta de afara. Era ora pranzului. In scurt timp, toata familia s-a strans in jurul nostru. Trecuse mult timp de cand nu mai primisera vreo vizita. „Avem probleme mari. Am cosmaruri cand ma gandesc ca s-ar putea ca toamna sa ne prinda tot aici. Nimeni nu ne baga in seama. Cand gasesc cate o camaruta de inchiriat, nu suntem primiti cu trei copii”, ne povesteste Constantin Cercel. De altfel, cel mai mic copil, Florian, desi are patru luni, nu a fost scos din spital. S-a nascut cu probleme mari de sanatate, din cauza bolii primind si certificat de persoana cu handicap de gradul I. „Are dreptul la un insotitor, insa sotiei mele i s-a respins dosarul de la Primaria sectorului 5 pe motiv ca nu locuieste la adresa trecuta pe buletin. Cei de la Primaria din Afumati nici nu ne baga in seama pentru ca noi avem buletine de Bucuresti. Asa ca suntem alungati de toata lumea. Nici sa ma angajez undeva cu carte de munca nu pot. Lucrez cu ziua pe la oamenii din comuna, fac de la zidarie pana la lucrari agricole de orice fel”, ne povesteste Constantin. Barbatul mai crede inca in oameni si in bunatatea lor. „Un acoperis adevarat deasupra capului daca am avea cred ca problemele noastre s-ar rezolva, pentru ca atat timp cat mai am doua maini zdravene, voi munci pentru a asigura macar ceva de-ale gurii pentru copilasii mei”, ne spune oftand Cercel.

Urmărește-ne pe Google News