Șoferiță de TIR mutată de 18 ani în Spania: „Toți românii ar trebui să plece doi ani din țară, să învețe să se comporte, să muncească”

Adrianei îi place să stea la șuetă. E și o chestiune iberică, până la urmă, să stai la terasă, la taclale până prânzul se unește cu cina. Când are timp liber, îl petrece ca o spaniolă tipică. Soțul ei, Horea, „moț prin excelență”, pasionat de cățărări, s-a acomodat mai greu cu stilul „sobremesa” („peste masă”), relaxarea de după masă, tot la masă. Pirineii, care pică pe el când iese din casă, nu sunt Apusenii.

Cei doi stau umăr în umăr în fața ecranului computerului, în casa lor din Aragon, nord-vestul Spaniei. Își aprind țigările și își spun povestea pe-ndelete. „Noi n-am plecat din România de rău sau de foame”, începe Adriana. „Fata noastră cea mare avea 14 ani și a zis: «Bine, am intrat la liceu, o să fac și facultate și apoi ce voi face eu în România? Nu putem să emigrăm?»”

„BMW, Mercedes înseamnă român”

Ședința de familie s-a încheiat cu decizia de a o apuca spre alte zări. Au ales Spania fiindcă Adriana, șofer profesionist, mai lucrase sporadic aici. Apoi a început lupta pentru care nimeni nu-i pregătise. Li se confirma din nou teoria „câinilor cu covrigi în coadă”. În plus, au trebuit să învețe limba. „Integrarea începe în momentul în care înveți cât de bine poți limba și accepți legile, regulile și cultura, și civilizația în care trăiești. Nu înseamnă că trebuie să substitui fondul tău, dar să le împletești”, explică Adriana. A trecut și prin diverse șocuri culturale, când n-a mai trebuit să plătească fondul clasei la școală și când doctorița i-a refuzat intenția de a-i cumpăra în semn de mulțumire un buchet de flori. Și normalitatea te poate lovi.

Recomandări

REPORTAJ Prima zi a noului Parlament European. Șoșoacă, „virusul suveranist”, insistă să fie văzută. Românii, prinși între negocierile pentru funcții și excentricitatea moștenită de acasă

Acum sărbătoresc majoratul traiului peste hotare, 18 ani. Copiii au joburi și vieți împlinite, cea mare de 33 de ani este manager de marketing și vânzări la o corporație, băiatul este manager de fabrică de furaje și sora lui geamănă este grafic designer freelance în Barcelona. „M-aș fi bucurat ca și copiii noștri să muncească să ridice țara. Din păcate, nu s-ar mai întoarce, s-au obișnuit aici, au alt stil de viață. România nu are decât de pierdut”, spune dezamăgit Horea, soțul Adrianei.

Ca oricare altă familie de români peste care a trecut timpul pe alte meleaguri, și perspectiva revenirii în țară se depărtează. Când vin acasă, în vacanță, simt un disconfort. „Este agresivitatea pe care o găsim în România, în mersul pe trotuar, în circulația pe stradă, în graba tuturor. Apoi mai este ostentația. Aici am învățat că indiferent cât ai, mult sau puțin, nu trebuie s-o arăți. Spaniolii nu sunt ostentativi și ne critică pe noi ca nație. Ei știu că BMW, Mercedes înseamnă român. Noi ne-am luat Seat și am fost întrebați: doar atât ați putut?”, spune Adriana.

Declarația care le-a stârnit furia

Cu cât se depărtează mai mult România de ei, cu atât și-au desenat în jurul lor o Românie aleasă pe sprânceană, pusă pe făcut bine. În ultimii doi ani, Adriana și alți români din diaspora au reușit să creeze o rețea de câteva mii de binefăcători din toată Europa. Și pentru asta îi spun acum un mulțumesc ironic viceprimarului de atunci din Vulcan, Cristian Merișanu, care a spus despre șoferii de TIR că „stau și învârt de volan pentru 2000 de euro”.

Recomandări

Gabriel Resources a obținut suspendarea executării hotărârii prin care România a câștigat procesul de arbitraj pentru Roșia Montană

Declarația lui a stârnit atâta revoltă, încât șoferii din UE au început să caute soluții să-i dea o replică simbolică la următoarele alegeri. S-au mobilizat înainte de alegerile europarlamentare din 2019 și au creat câteva grupuri online în care se ofereau să-i ducă pe șoferii blocați prin parcări la vot. Șoferii care sunt în timpul curselor și îi prinde weekendul în parcări nu aveau cu ce să se ducă la secțiile de votare. Acele grupuri au devenit unul singur numit „Voluntari șoferi la vot”, astăzi „Voluntari în Europa”.

Au dus șoferii de TIR la vot

„Sunt peste 150 de mii de șoferi pe comunitate și ne-am organizat să-i luăm din parcare cu mașina și să-i ducem să voteze. Cu două săptămâni înainte de alegeri am văzut că eram colapsați, erau foarte multe cereri, erau foarte multe anunțuri cu oameni care vor să voteze”, își amintește Adriana.

Au trebuit să își ia toate măsurile de precauție ca ajutorul lor să nu treacă drept turism electoral. Au moderat cu atenție grupurile să nu scape îndemnuri precise către un anumit partid sau înjurături. Nu au dormit nopți la rând. „A fost delirant, incredibil cât de mulți români din diaspora, din toate părțile, s-au dus și au adunat șoferi din parcare și i-au dus la secțiile de votare. Unii la zeci de kilometri distanță.”

Recomandări

Despăgubiri de mii de euro obținute de români accidentați grav mergând pe trotuar. Cazul femeii care s-a nenorocit la o plimbare prin Durău

După ce au trecut alegerile, și-au dat seama de forța peste care au dat, puterea lui „împreună”. „Am continuat să activăm, au început voluntarii care au participat la alegeri să scrie că dacă sunt șoferi pasionați de pescuit, pot face echipă. După care au început mămăligarii: dau un grătar și o mămăligă, o ciorbă de burtă. Șoferii la fel: am țuică de prună. A început diaspora să se găsească cu România”, mai spune Adriana.

Apoi au urmat și alegerile prezidențiale și au reluat rețeta, dar mai organizat, cu aproape 400 de voluntari care au organizat transportul. Apoi au umplut drumurile Europei cu stickere „România vrea autostrăzi” și au creat petiții pentru protejarea drepturilor șoferilor de TIR care au ajuns în Parlamentul European. Apoi au început să trimită în țară medicamente care lipseau. „Am făcut cutia cu medicamente. Atunci am început să aducem citostatice în România pentru copiii bolnavi de leucemie, am început să le cumpărăm, că mai era un stoc de 26 de unități la nivel de țară. Noi am dus vreo 2000 și ceva de unități”, mai spune Adriana.

Au adunat românii rămași pe drumuri în pandemie

Când a venit pandemia, pe grup au început să curgă mesajele cu strigăte de ajutor de la românii care lucrau sezonier și cum se închisese tot, rămăseseră pe drumuri. „Încontinuu erau strigăte de ajutor: n-avem bani, n-avem ce mânca. Și alți oameni au început să spună: eu pot să iau un om, eu trei, eu cinci. Eram ca la booking, făcusem un Excel și conectam cererea cu oferta”. Au început să facă petiții și scrisori către autorități ca să înțeleagă că trebuie organizate zboruri către România. A fost pentru româncă o perioadă în care îi suna telefonul necontetit, inclusiv consuli români din diferite țări.

Au în pregătire un alt proiect la care țin foarte mult, dar pe care nu au mai putut să-l aplice din cauza pandemiei. Vor să creeze niște celule formate din mai multe familii din diaspora care să adopte la distanță un copil din România. Vor să-l sprijine cu tot ce au nevoie pentru a merge la școală și să-i susțină și pasiunile. În plus, să-i ofere și excursii în străinătate în fiecare an. „Să-l aduci și să-l pui în contact cu autoritățile, cu administrația, să-l înscrii la școală câteva zile, există posibilitatea să fie audient câteva zile, elev-invitat, să te însoțească la medicul de familie, la poliție. Să vadă ce se întâmplă într-o societate normală”, explică românca.

„După părerea mea, toți românii ar trebui să plece din România măcar doi ani, să învețe să se comporte, să muncească, să aprecieze ce este în România față de ce este în alte țări, condițiile”, crede și Horea.

Au salvat patru tinere din rețele de prostituție

La capătul a doi ani de inițiative civice, Adriana poate spune că nu există parcare din Europa, nu există autostradă unde să nu găsești un român gata să ajute. Fie să-ți aducă medicamente dacă te doare măseaua, să te ducă cu mașina undeva, să te ajute cu o pană. Au realizat și o hartă cu toți mecanicii auto români din Europa, în caz că rămâi în drum.

Majoritatea cererilor pe care le primesc sunt de acest fel. Dar au avut și misiuni periculoase de îndeplinit, la care s-au înhămat cu o doză de nebunie și dorință de a ajuta: au salvat din mâna proxeneților patru fete traficate. Fetele nu au scris pe grup, ci familiei sau unor prieteni. „Pe două le-au luat băieții noștri voluntari care s-au dat clienți, le-au urcat în mașină. Prima era în Italia, ne-a cerut ajutorul printr-un fost coleg de liceu. De două ori s-a dus omul după ea și nu s-a urcat în mașină și a treia oară s-a urcat. Îi era frică, fiindcă nu știa nici atunci dacă nu cade din lac în puț”, povestește femeia. Au mai avut o tânără pe care au preluat-o din Bari și care nu a vrut să se urce în mașina unui bărbat, așa că s-a dus o femeie voluntar și a luat-o. „I-a zis femeia unde o va aștepta cu mașina și a venit. Până la Roma nu s-a mai oprit cu ea.”

Nu au implicat poliția fiindcă victimele așa le-au cerut.

Ce cred bărbații șoferi despre femeile de pe TIR: „femeia la cratiță”

Drumurile Europei sunt periculoase. Adriana a simțit-o și pe pielea ei și a trebuit să învețe să se apere. Mai ales că dintotdeauna a condus singură TIR-ul. „Am o rangă! N-am apucat să dau cu ea, dar fug toți. Am fost în situația asta. Am chemat poliția. Am avut și situații de hărțuire sexuală, asta e situația clasică în parcare și am fost nevoită să chem jandarmii la Bordeaux și l-au arestat”, povestește românca. Bărbatul care a încercat să-i forțeze cabina era beat și cu ceva vreme înainte femeia îi ceruse niște sare pentru o salată. A urmărit-o și când s-a întunecat s-a dus peste ea.

„De multe ori am fost îngrijorat, dar și-a luat măsurile de precauție, în parcări închide cabina, încuie, pune tot felul de sisteme de siguranță, dar chiar și așa am fost preocupat. Acum mi-a mai trecut. După atâția ani”, spune și soțul ei.

Apoi, trebuie să devii și imună la misoginism, crede femeia. Șoferia profesionistă rămâne o lume a bărbaților. Deși în ultimii ani tot mai mulți români fac echipă cu soțiile lor la volan, Adriana crede că nu sunt totuși pregătiți să accepte că și o femeie e în stare să fie bună în meseria asta.

„Mediul este la fel de ostil, intri pe teritoriu masculin și masculul își apără teritoriul. Dacă intri pe teritoriul ăsta și nu ești bună de nimic, ești perfectă. Subliniezi topicul: femeia la cratiță. Dar în momentul în care ești bună, generezi animozități, invidii, nu le place.”

Recunoaște și ea, după 18 ani de bătut autostrăzile Europei, că a reușit să se impună într-o meserie extrem de grea. „Suntem contra cronometru. Totul ți-e calculat la minut, și viața, și pauza. E just in time-ul ăsta”, explică șoferița. Ea știe exact în ce parcare poți să mergi la baie în 4 minute și în care în 22, cât îi ia să mănânce, ce fel de spaghete să fiarbă ca să facă și cea mai rapidă masă. Pe autostradă ești la minut. N-ar putea pentru nimic în lume să renunțe la adrenalina asta. „Ai satisfacția muncii bine făcute și e ca un drog. E o provocare continuă. Calculează, gândește-te, cum ajung mai repede, noi suntem niște calculatoare, când ai dat drumul la cheie, deja începi.”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro