Viața unui sârb după trei ani în România: ”Când am ajuns aici, mi-am dat seama cât de mult am greșit. Ce bine!”
Urmărește Libertatea in Google Discover
Campion cu CSU Oradea și unul dintre cei mai buni baschetbaliști din liga internă, Nikola Marcovic este impresionat de traiul pe care-l duce în România, a povestit într-un interviu Libertatea cum conviețuiește cu vecinii și face un apel către guvernanți
Cuprins:
Nikola Markovic a sosit la Oradea în februarie 2019, este unul dintre starurile echipei locale de baschet, CSU, campion al României, luptând în prezent pentru un nou titlu intern. Evoluează pe pozițiile 4-5, sârbul înalt de 2.08 metri a contribuit și la cucerirea medaliei de bronz în FIBA Europe Cup – ediția 2020/21.
Belgrădeanul a început la formațiile din țara sa, Mega Vizura și Steaua Roșie, apoi a evoluat la FMP Belgrad, Vojvodina Novi Sad, KAOD, PAOK Salonic, Panelefsiniakos (toate Grecia), respectiv Trefl Sopot, Stal Ostrow, Stelmet Zielona Gora și Anwil Wlocklawek (toate în Polonia).
De trei ani este în urbea de pe malul Crișului și vrea să rămână cât mai mult timp aici, discutând relaxat și impresionat de ceea ce trăiește zi de zi în nord-vestul țării.
Libertatea: - Nikola, ce știai despre România până să ajungi la Oradea?
Nikola Markovi: - Hai să fim sinceri, nu prea multe. Despre baschet, ligă, nimic. N-o urmăream. Primul gând a fost: ”De ce să merg acolo? Ce voi face eu în România, pe care n-o cunosc?!”. Și-am realizat că am greșit, ce bine! Chiar mă simt ca acasă aici. Iubesc Oradea aproape mai mult decât Belgrad! Iar baschetul e și mai bun, de la an la an, în liga românească.
- Te simt entuziast.
- Sunt foarte fericit, de fapt. Orădenii mă consideră unul de-al lor, mă tratează foarte frumos. Vecinii cu care ies, cu care sunt prieten, mă simt bine cu ei, cred că oricine și-ar dori un astfel de stil de viață.
”Este foarte curat, ai unde sta în liniște, fără zgomot”
- Ce are Oradea atât de special?
- În primul rând, iubesc orașul, are un râu, multe parcuri, multă verdeață, multe locuri unde să stai jos pentru un minut și să te bucuri de viață. Oraș mai mic, fără trafic intens, ajungi oriunde în 10 minute. Este foarte curat, se dezvoltă de la an la an. Se construiesc străzi, se îmbunătățesc de la an la an, se schimbă fațada clădirilor. Văd investiții în Oradea, oamenii chiar au grijă de acest loc.
- Vorbești ca un consilier local.
- (râde) Sincer, chiar îmi place ceea ce văd zi de zi. Eu sunt îndrăgostit de Oradea. Poți savura o cafea. Poți merge la Băile Felix, din apropiere, ai ce face, în liniște, nu în zgomot.Oradea are tot ceea ce e nevoie să te simți bine.
”Sârbii sunt mai temperamentali, cei de aici sunt mai calmi”
- Oamenii?
- Când ești sportiv, oamenii se uită și te tratează diferit. Aici, în zona mea, oamenii sunt foarte, foarte buni cu mine. În blocul unde locuiesc, le las cheile vecinilor, când plec! Ne vizităm reciproc, stăm la conversații. Chiar mă simt ca acasă. Doi copii, ei sunt la Belgrad, unul e la școală, dar și lor le place unde stă tati la Oradea, mereu de-abia așteaptă să vină. Să nu-i uităm pe oamenii de la club, de la patron până la ultimul, care sunt uniți și care încearcă să facă locul aceasta minunat.
- Ce diferențe vezi între români și sârbi?
- Nu prea. Poate sârbii sunt mai temperamentali, ne enervăm mai repede. Românii sunt mai calmi, cel puțin în zona Oradei. Am înțeles că la București oamenii sunt mai repeziți, nervoși, stresați. La Oradea, ei sunt calmi, nu se grăbesc nicăieri. La Belgrad e ca la București, stresați, să ajungă repede colo, colo, foarte stresați. Prefer orașele mici și curate. E de ajuns pentru viață, nu ai nevoie de milioane!
”Parcă în Serbia nu sunt tratat așa bine ca aici”
- Cât vei mai continua la Oradea?
- Mai am contract încă un an, sunt de trei aici. Am trecut prin momente grele pe plan personal, apreciez că toți de la club au fost alături de mine. Am avut probleme și la spate, dar am simțit suport de la orădeni, îi apreciez foarte mult, așa că doresc să continuu cel puțin un an. Iubesc acest loc.
- Ce-ți place cel mai mult în România?
- Omule, chiar mă simt ca acasă! E adevărat. Uneori, parcă oamenii de la mine din Serbia nu mă tratează așa bine!
- Știi ceva în limba română?
- Mai multe cuvinte. Dar preferata mea este ”Sănătate, Doamne ajută!”.
- Mâncare?
- Frate, e la fel ca noi. Sarmale, multă carne, multe chestii similare, doar preparate altfel. Nu văd nicio diferență. Sarmalele sunt mâncarea tradițională și la noi, și la voi, mereu facem de sărbători. Eu încerc să mă țin departe de mâncarea nebună, dar prefer papanașii oricând. Cu dulceață făcută în casă. Aceasta deși nu mă omor cu dulciurile.
”Faceți ceva și rezolvați cu drumurile”
- E ceva ce nu-ți place aici?
- Nu-mi plac drumurile, frate! Este de necrezut. O țară așa frumoasă... Chiar și Serbia, care e "Vestul sălbatic", a început să facă autostrăzi. Voi? România e mare, frumoasă, ar trebuie să aibă mai multe autostrăzi. Faceți ceva pentru a rezolva cu drumurile, e păcat de țară.
- Ce orașe ai văzut și-ți plac din România?
- Cluj este frumos, e aproape de Oradea. La Cluj am fost de atâtea ori cu baschetul, am vizitat și orașul. La București am fost de multe ori, dar mă ucide traficul, aglomerația, e un oraș frumos. Sibiul e drăguț, pentru centrul urbei. Timișoara e de asemenea frumoasă, aproape de Serbia.
- Ce le-ai recomanda românilor?
- Veniți la Oradea! Veniți să vedeți și să învățați. Celor din familie nu le-a venit să creadă ce frumos e aici, atunci când au vizitat. "Hai, mă, România? E ca Serbia, o țară săracă", îmi ziceau. Și-au rămas cu gura căscată când au văzut ce frumos și bine este aici.
