Totul a început cu îngroparea unui voluntar în sol, la mică adâncime. Bărbatul, îmbrăcat în costum şi acoperit pe faţă cu o mască prin care respira, a fost acoperit cu pământ. La suprafaţă a rămas doar un inel sclipitor pe care-l avea la deget.
În rol a intrat şi o doamnă, „plantată” pe post de complice. Aceasta îndupleca trecătorii să ia inelul de pe jos. Vrăjiţi şi buni samariteni, oamenii se aplecau să ia obiectul de jos, când, ce să vezi?! Din pământ apărea inelarul unei mâini, care îi băga în blocaj tehnic… Reacţiile? Majoritatea au fugit cât au i-au ţinut picioarele, chiar dacă unii erau şchiopi…
Unii, de teama că au găsit un mort înviat cu inel la mână, au exagerat cu demarajul şi cu greu au stabilit contactul cu solul. Aderenţa a fost vitală, în încercarea oamenilor de a se îndepărta imediat de locul „minunii”. Cei dotaţi tehnic cu încălţări performante au scăpat mai repede de mâna „mortului”, rece, dar împodobită frumos cu inelul ispititor. Ceilalţi, mai puţin norocoşi, şi-au revenit mai greu din şoc.

 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.