text și foto: Vlad Chirea
montaj: Daniela Bogdan
Majoritatea bucureştenilor au ascultat în aceste zile sfatul medicilor, respectiv că, dacă trebuie neapărat să iasă din case în intervalul orar 10.00-17.00, să poarte pălării, şepci sau eşarfe pentru a-şi acoperi capul şi a se feri de razele puternice ale soarelui.
VEZI VIDEO AICI:
În zilele caniculare, cum au fost ultimele în Capitala României, lipsa unui acoperământ deasupra capului te poate duce rapid la spital, în condiţiile în care, între betoane, fără spaţii verzi adecvate şi suficiente şi cu efectele caniculei exacerbate de poluare şi de suprafeţele reflectorizante, la nivelul solului, în zonele centrale, se simt până la 45-50 de grade Celsius.
Dincolo de utilitatea practică a noilor elemente vestimentare, bucureştenii au încercat să îşi cumpere pălării la modă, în culori deschise, de vara, care să respingă cât mai eficient razele puternice ale soarelui, dar şi să se asorteze cu vestimentaţia de peste zi.
Pălăriile, o istorie de zeci de mii de ani
Deşi probabil că există de când omenirea, primele dovezi ale existenţei pălăriilor şi căciulilor datează de acum 22-24.000 de ani, de când se presupune că este statueta „Venus din Willendorf”, găsită de arheologi în Austria, care întruchipează o femeie cu un accesoriu de lână pe cap. Cea mai veche dovadă directă este reprezentată de mumia Otzi, descoperită în nordul Italiei, un bărbat care a fost mumificat în gheaţă cu o căciulă din piele de urs pe cap.
Ulterior, sub influenţa civilizaţiei egiptene, pălăria şi acoperământul cât mai luxos şi excentric al capului au devenit o dovadă a statutului persoanei în societate. În societatea daco-getică, de exemplu, aristocraţii erau numiţi tarabostes sau pileaţi, după căciulile pe care doar ei îşi permiteau sau aveau voie să le poarte, ca să îi deosebească de comaţi, oamenii de rând, care umblau cu capul gol, neputându-se apăra de vitregiile naturii.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro