‘Vor sa ne ia gemenii pe care ii crestem’

In luna septembrie 2005, v-am scris  necazul familiei noastre, scrisoare ce a fost publicata la 30 septembrie 2005 – “Doi bebelusi abandonati au nevoie de scutece” (facsimil) si va multumim din suflet pentru acest lucru. In urma acestui demers am fost ajutati de mai multe persoane. Dincolo de latura materiala, aceste ajutoare ne-au aratat ca ceea ce facem e un lucru bun si nu ne-am mai simtit singuri in fata efortului de a creste din putinul nostru doi ingerasi. Atunci, in septembrie 2005, eram speriati de gandul ca trebuie sa-i crestem pe Doru si Amalia, lasati in grija noastra de mama naturala, plecata la lucru in strainatate.

Treptat, am inteles ca asa a vrut Dumnezeu si am inceput sa-i iubim ca pe copiii nostri. De fapt nici nu e greu, sunt doi copii minunati si prin ei ne-am redescoperit ca parinti. S-au schimbat mult in cele 7 luni de cand sunt la noi. Au crescut, au invatat o multime de lucruri, dar, mai ales, au invatat sa rada. Alaturi de ei suntem noi, mama si tata, si ei cred ca nimic din rautatile acestor vremuri nu-i poate ajunge. Dar nu e asa. Oameni “bine intentionati” care nu vor decat “binele” gemenilor sunt gata oricand sa sparga micul univers al celor doi. Sunt oameni care nu pot intelege ca din putinul pe care il ai poti creste bine unul, doi sau mai multi copii, daca exista dragoste. Un copil nu are nevoie doar de hrana, cat mai ales de caldura unei familii. Suntem o familie saraca material, dar bogata prin fericirea ce ne-o aduc fata noastra si cei doi copii, si totusi…

In luna ianuarie 2006, primarul comunei Farasti (unde locuim cu chirie desi avem domiciliul pe buletin, in Iasi) ne viziteaza impreuna cu doi ziaristi  din Suceava. Ne spunem povestea, se fac doua fotografii (primarul cu cei doi copii in brate si cu casuta unde locuim), iar primarul promite ca va face tot ce-i sta in putere sa ne ajute. Au aparut doua articole, care, in mare, laudau eforturile noastre de   a-i creste pe copii.

Urmare a acestor articole, Directia pentru Protectia si Drepturile Copilului Suceava ne trimite prin asistentul social al Primariei Farasti o hartie prin care ne cere doua declaratii de abandon din partea mamei naturale in vederea obtinerii plasamentului familial al celor doi copii. Am vorbit cu un avocat, care ne-a aratat riscurile la care ne putem supune daca semnam ceva. Noi nu avem casa proprietate, suntem cu domiciliul in alt judet, iar dupa semnarea declaratiilor de abandon, urmeaza un proces de decadere din drepturi a mamei naturale si daca instanta crede de cuviinta ca  putem creste cei doi copii, bine, daca nu, ei pot merge intr-un centru de plasament si de acolo sa-i ia cineva mai “cu stare” ca noi. Cand au venit inspectorii le-am zis tot ceea ce stiam noi si i-am rugat sa ne lase sa-i crestem ca pana atunci.

La cateva “vizite” a participat si dl primar si nu intelegea de ce suntem incapatanati sa nu ne lasam “ajutati”. A inceput sa ne trimita la Iasi dupa diferite acte ca altfel ne taie ajutorul social, iar la 27 februarie, citesc intr-un ziar ca Primaria Farasti cere Protectiei Copilului “ridicarea copiilor in regim de urgenta”. De ce?   Ne-am gandit ca singura solutie ar fi daca am avea o casuta proprietate, dar e imposibil de realizat. Avem o fata la liceu in Falticeni si cheltuielile zilnice sunt mari. Vom lupta cu toate necazurile si poate cu putin ajutor din partea dv. vom reusi sa-i convingem pe toti ca locul lui Doru si Amalia e in familia noastra, unde au cunoscut dragostea si cu speranta o vor astepta pe mama lor sa le realizeze un viitor frumos. 

Doina Ivlev, comuna Farasti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE