Zbuciumul artiștilor independenți în pandemie. Solistul ”Urma” la întâlnire cu guvernanții și Nicușor Dan: ”Tot noi să venim cu soluții”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o întâlnire de săptămâna trecută dintre guvernanți și reprezentanții sectorului cultural independent, muzicianul Mani Gutău de la formația Urma a întrebat ce strategie are Ministerul Culturii pentru artiștii care nu primesc bani de la stat și cum va arăta lumea lor post-pandemie. Ce i s-a răspuns din partea guvernanților?
Cuprins:
- „Sunt foarte răi artiștii ăștia din România”
- „O instituție publică, fără nicio grijă financiară, mă încarcă tot pe mine cu facturi de mii de euro doar pentru un spațiu”
- „Greul nu este dus nici de organizatorul evenimentului, nici de proprietarii spațiului cultural, ci de public”
- „Nu mă sperie guvernanții, ci numărul de cerșetori și risipitori de bani publici din domeniul cultural”
Restricțiile impuse în pandemia de COVID-19 au paralizat scena culturală din România. Cu excepția unei perioade scurte în care au fost deschise spațiile culturale publice ori independente, cei mai mulți artiști au fost forțați să șomeze în 2020.
Și, dacă artiștii angajați la instituțiile publice de cultură au rămas în toată această perioadă salariați, alta este experiența trăită de independenții din domeniu, forțați să supraviețuiască din propriile economii. Ajutoarele oferite din bugetul public s-au concentrat pe susținerea instituțiilor publice de cultură și investirea a 2 milioane de lei pentru achiziționarea de artă contemporană românească pentru Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC).
Pe 21 octombrie, la Palatul Victoria a avut loc o întâlnire între independenții din cultură, guvernanți și Nicușor Dan, primarul ales al Capitalei. Printre participanți s-a numărat și solistul Urma, Mani Gutău, care a ridicat problema supraviețuirii post-pandemice a spațiilor culturale private.
Libertatea l-a contactat pentru a discuta despre ce s-a întâmplat la acea ședință, dar și pentru a vorbi despre inegalitatea finanțată de stat, dintre cultura independentă și cea practicată în instituțiile publice, care cer artiștilor independenții chirii de mii de euro pentru acces la Sala Palatului, Ateneu ori la Teatrul Național.
„Sunt foarte răi artiștii ăștia din România”
- Cum ai ajuns să participi la ședința de la Guvern cu artiștii?
- Eu am fost la invitația lui Voicu Rădescu de la Green Hours, care a venit de la Nicușor Dan. Am avut o colaborare la prima sa candidatură, când strângea bani pentru campania electorală. Am fost și eu curios să văd cum e Palatul Victoriei. Dar nu-i poți cere unui om care se zbate acum să supraviețuiască, să-și mai pună mintea și timpul la contribuție pentru a veni cu niște soluții pe care ei, guvernanții, sunt plătiți să le rezolve. Ce e asta!? Guvernanții joacă acum cartea asta: „Noi am vrut să stăm la masă cu ei pentru a discuta soluții, dar ei n-au vrut să participe. Sunt foarte răi artiștii ăștia din România”.
- Ce ți s-a spus când ai ridicat problema chiriilor percepute pentru spațiile administrate de instituții publice?
- Prioritatea în acel grup politicieni-artiști era acel ajutor de stat, care să le fie oferit artiștilor în următoarea perioadă. Pentru mine discuția era neimportantă. Eu sunt de modă veche, îmi plătesc muzicienii vânzând bilete. Când mi-a venit rândul să vorbesc, am întrebat dacă există o strategie ca eu să-mi reiau profesia cât mai rapid, când vor ridica aceste restricții, și să am garanția că de data asta voi putea accesa Ateneul, Opera ori Teatrul Național. Căci vorbim de instituții publice care sunt finanțate de la bugetul de stat și care îmi cer mii de euro chirie pentru organizarea unui concert. Ei mi-au spus că există.
Totuși, din mailurile primite ulterior am înțeles că prioritatea rămâne acest ajutor de stat, guvernanții cerând opinii despre cum ar putea să sprijine financiar sectorul independent.
- Ai spus că v-au trimis mai multe e-mail-uri după întâlnire, despre ce era vorba?
- Pare că guvernanții vor să facem noi strategia Ministerului Culturii. Să venim cu propuneri, în vreme ce ei stau comod la serviciu. Bine, dacă vreți experți în domeniu, atunci delegați un buget, hotărâți cine vreți să vi se alăture și remunerați-i pe acei oameni, că asta este muncă. Adică ok, am fost odată la o ședință la Guvern. Dar atitudinea lor este că ne-au făcut un mare favor să ne invite la acea conversație.
„O instituție publică, fără nicio grijă financiară, mă încarcă tot pe mine cu facturi de mii de euro doar pentru un spațiu”
- Vezi un dublu standard între independenți și instituțiile publice?
- Vreau ca această administrație să-mi spună că are o strategie pentru a vindeca acele chestii care se pot repara mâine. Cum ar fi faptul că o instituție publică cere bani de la stat, nu are nicio presiune financiară și nici pe aceea de a vinde bilete, că banii vin oricum la sfârșit de lună.
Noi trebuie să producem spectacole, să ne dăm peste cap să vindem bilete, că altfel nu putem concerta. Apoi mergi într-o instituție publică, care n-are nicio grijă financiară, dar pe mine mă încarcă cu facturi de mii de euro doar pentru un spațiu și îmi impun personalul lor, pe care trebuie să-l plătesc în plus, deși ei sunt deja bugetari, iar eu dispun de propriul crew. Aici este un dublu standard.
- Ai vorbit la ședință și despre necesitatea unei liste cu aceste chirii piperate?
- Aș vrea o listă transparentă a chiriilor cerute artiștilor independenți de către aceste instituții publice, alături de tot ce se oferă în prețul spațiului. Dacă intri pe site-ul acestor instituții, nu ai niciun detaliu tehnic. Noi, când avem un concert, fie și în cel mai obscur club din afara țării, pe site-ul lor găsești că au un set de tobe, un combo chitară, combo de bass. Există un plan tehnic al locației. La noi nu există așa ceva în spațiile instituțiilor publice.
- Ai cântat vreodată în spații culturale publice?
- Mi-am făcut damblaua, în 2010 am făcut în aceeași săptămână Ateneu și Sala Palatului. Și am plătit acel preț pentru a fi prima trupă alternativă care intră în aceste două locații. Dar nu cred că mai vreau să o fac a doua oară, că e absurd. Îl faci odată, îl pui pe raft.
„Greul nu este dus nici de organizatorul evenimentului, nici de proprietarii spațiului cultural, ci de public”
- Cât de dificilă este această perioadă și pentru administratorii privați de spații culturale?
- În acest moment greul nu este dus nici de organizatorul evenimentului, nici de proprietarii spațiului, ci de public. De cei care plătesc acum de trei ori mai mult pentru a participa la un concert, pentru că trebuie păstrată distanța, deci sunt mai puține bilete, și luate alte măsuri de siguranță, alt cost acoperit de public. Dar există o soluție. Ca să nu mai zic că avem AFCN, CNC, dar pentru muzica independentă nu există nimic.
- Și cum ai plecat de la întâlnire?
- Nu am plecat foarte încrezător și plin de speranțe, pentru că am văzut o harababură. De exemplu, s-a vorbit despre programul de achiziții publice de artă contemporană, cu care se laudă toți guvernanții. Dar e de fapt un proiect adresat exclusiv artiștilor plastici. Pentru ceilalți nu există nimic de acest fel.
Eu am spus că pentru mine prioritatea este construirea unei săli polivalente publice. Mi-au spus că da, că urmează, dar să avem grijă ce votăm, că se rezolvă și asta. Cam așa am tradus-o eu.
Mani Gutău:
- Crezi că va exista o comunicare mai bună între noua administrație locală și sectorul cultural independent?
- Eu sper că altfel va fi situația cu Nicușor. Că la această întâlnire a fost într-adevăr de partea sectorului cultural independent, nu a încercat să apere Guvernul. Am scris (n.r. Pe Facebook) că și o parte din guvernanți mi s-au părut cu lecția făcută. Mai ales răspunsul ministrului Florin Cîțu la solicitările unor manageri culturali de a plăti taxe ca-n IT.
El a spus că e mai bine să fie creat un sistem în care se plătesc taxe echitabile, și eu sunt de acord cu asta, nu înțeleg de ce eu ca artist să fiu mai cu moț decât alte profesii.
Eu vreau doar un sistem în care pot funcționa și tocmai acest context egal nu exista la masă între reprezentanții independenți. De exemplu, eu plătesc chirie la o fostă pușcărie, actuală instituție publică, pe care eu am renovat-o. Și plătesc o chirie piperată în fiecare lună către același stat care mi-a spus în ultimele luni că nu-mi pot practica profesia, dar care încă-mi percepe chirie și taxe. Și sunt dispus să plătesc în continuare, chiar dacă am stat la masă cu alți zeci de artiști care nu au plătit niciodată chirie. Aici trebuie făcută o variantă prin care să existe egalitate între artiști. Avem un Centru Național al Cinematografiei, bun! Haideți să facem atunci și ceva pentru sprijinirea muzicii alternative.
„Nu mă sperie guvernanții, ci numărul de cerșetori și risipitori de bani publici din domeniul cultural”
- Deci e nevoie de o piață culturală în care toți pornesc de pe teren egal?
- Cine va face asta va ajunge foarte nepopular politic pentru o bună bucată de vreme. Pe mine nu mă sperie guvernanții, ci numărul de cerșetori și risipitori de bani publici din domeniul cultural. Dacă s-ar aplica o taxare corectă, nu ar avea oamenii ăștia nicio șansă, sunt abonați în fiecare an la AFCN, știu de fiecare dată când se lansează un proiect al Ministerul Culturii. Cei care au știut să sugă banii publici sunt antrenați, vor rezista, nu are cum să le facă față un tânăr muzician care aude acum de un grant. Cum poate să scrie el un proiect și să aibă șanse egale, când intră pe site la un sfert de oră după anunțarea proiectului și are bonul de așteptare cu numărul 1101.
- După pandemie, se va relua situația din punctul în care independenții sunt și mai adânc în noroi față de artiștii plătiți de stat?
- În momentul ăsta nimeni nu face nimic în instituțiile culturale publice. Și e o armată de oameni angajată. Să nu mai vorbim de eficiența lor și modul în care le sunt păstrate job-urile. Dar măcar să facă o strategie în această perioadă, dacă nu au altă treabă. Să faci o medie a chiriilor practicate de fiecare instituție publică, să stabilești care ar fi lunile în care diferiți operatori privați pot închiria aceste spații.
