Zeci de adolescenți, voluntari la vama din Sighetul Marmației. „Cine mai simte frigul pe lângă tot ce se întâmplă acum?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Părinți și copii au venit la vama cu Ucraina din Sighetul Marmației pentru a da o mână de ajutor: centralizează date, împart pachete cu dulciuri și mâncare, sunt translatori. Echipa Școala 9 care se află acolo spune povestea solidarității.
„N-am mai dormit de zeci de ore, dar nici nu simt oboseala”, spune echipei Școala 9 un profesor de muzică, în vârstă de 29 de ani, care a venit de la Bistrița-Năsăud să dea o mână de ajutor. E supărat și el, ca mulți alții în jurul lui, că autoritățile „ne lasă pe noi să le facem treaba”. „Au venit, au făcut câteva poze și au plecat”, spune tânărul.
„Ce înseamnă frigul pe lângă tot ce se întâmplă acum? Cine-l mai simte?!”, spune Reghina, o adolescentă de 18 ani, de etnie ucraineană, care a venit și ea să ajute la Vama Siret. Împreună cu prietenele ei Adelina și Andreea ajută cu traducerea, împart pachete, tot ce e necesar. Și privesc convoiul îndurerat de oameni pentru care n-au putut să le pregătească nicio lecție de istorie.
Umanitate fără granițe
Români din toată țara s-au mobilizat exemplar să-i ajute pe refugiații ucraineni. „Niciun copil din zona de război nu trebuie să sufere! Oferim sprijinul nostru familiilor cu copii care ajung în România, cu statut de refugiați de război”, scrie Vasile Vlașin, fondatorul asociației „Părinți salvatori”, pe grupul de Facebook „Maramureșul găzduiește Ucraina”.
Mii de persoane se oferă să-i ajute pe refugiații ucraineni care ajung în România pe la vama din Sighetu Marmației - cu transport, cu cazare, cu alimente, cu scutece și chiar cu lapte proaspăt pentru mamele cu bebeluși. Iar promisiunile n-au rămas în online.
De la prima oră a dimineții, în a treia zi de la startul războiului care a îngrozit Europa, vama de la Sighetul Marmației a fost înțesată cu sute de voluntari veniți din Baia Mare, Bistrița și chiar Cluj-Napoca.
Printre ei, zeci de tineri de liceu au venit să dea o mână de ajutor. Copii care ajută alți copii. Fac liste cu cazările disponibile, cară pachete cu alimente și produse de igienă, iar unii dintre ei, vorbitori de limba ucraineană, s-au oferit să ajute la coordonarea persoanelor de la graniță.
„Welcome to Romania! How can we help?”, este mesajul pe care îl citim în mâinile unor alți voluntari.
Se strâng mormane de pachete cu alimente, fructe și produse de igienă. „Sunt prea multe, duceți-le la Sala Polivalentă, sortați-le acolo”, strigă un voluntar.
Jucării de pluș, ciocolată și lacrimi
Imaginile sunt puternice, „cât o mie de cuvinte”: grupuri de mame ținându-și copiii de mână sau în brațe, cu două-trei bagaje, câte au putut căra cu ele, continuă să sosească. Sunt întâmpinate imediat de voluntari. „Cu ce vă putem ajuta? Aveți unde să stați?”. Izbucnesc în plâns de la primul cuvânt. Alte mame se străduiesc să-și păstreze zâmbetul, nu lasă lacrimile să pice, să nu le vadă copiii. Cei mici nu înțeleg acum ce li se întâmplă. Pare că merg într-o excursie, poate într-o vacanță forțată. Își țin strâns în brațe jucăriile de pluș și chiar zâmbesc la camere, la fotografi.
O fetiță blondă, cu ochi albaștri, îmbrăcată într-o salopetă roz, își ajută mama să care o plasă. În cealaltă mână ține un tigru de pluș. E veselă, râde. Mama ei plânge.
Printre voluntarii de la Sighetul Marmației se numără și câțiva preoți, de la Episcopia Română a Maramureșului și Sătmarului. Unul dintre ei este președintele asociației „Dăruim și ne dăruim”, Dan Sidău, care coordonează voluntarii.
Sidău spune că aseară (25 februarie) a reușit să cazeze 100 de persoane în Sighet, majoritatea mame cu doi, trei copii. „Important e să fim solidari cu semenii noștri”, a spus Sidău. Alți preoți le oferă napolitane și ciocolată copiilor care trec granița.
O altă fetiță ține în mână un inorog, un animal fantastic. La fel ca vremurile pe care le trăim. „E ireal ce se întâmplă, nu credeam că vom trăi vreodată așa ceva, poate doar în cărți”, spun oamenii din jurul ei.
Are un frate, care cară și el, pe lângă un ghiozdan mare în spate, două jucării de pluș. Mama lor nu înțelege nici româna, nici engleza. Unul dintre voluntari cheamă un translator, aflăm că așteaptă niște cunoștințe care să le ducă la o pensiune. Tatăl a rămas în Ucraina.
O altă femeie își ține copilul în brațe: un cățel de talie mică îmbrăcat bine, cu o salopetă grena cu buline albe. Zâmbește la cameră. E în siguranță printre prietenii români.
Fotoreportajul, în Școala 9.
