Cum a ajuns AI-ul medical românesc în spitalele din Germania. Interviu cu Vlad Ciurca Co-Founder Techsylvania
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
1. Techsylvania a ajuns la maturitate într-un deceniu în care România a trecut de la statutul de „outsourcing hub” la cel de creator de produse. În 2026, care mai este avantajul competitiv real al României în fața unor hub-uri precum Varșovia sau Berlin?
Dacă analizăm atent situația actuală, nu mai câștigăm prin cost și nici nu cred că ar trebui să ne dorim asta. Avantajul nostru real în 2026 este un mix greu de replicat: o cultură inginerească formată în adversitate, o densitate remarcabilă de talente în zone geografice compacte și faptul că am fost obligați să construim eficient, cu resurse limitate.
Cluj-Napoca are astăzi una dintre cele mai mari concentrații de ingineri software per capita din Europa Centrală și de Est. Varșovia este un ecosistem mai mare, dar și mai fragmentat. Berlinul și-a exportat deja o parte din energie, iar costurile ridicate și birocrația au temperat în ultimii ani entuziasmul antreprenorial.
Avem o generație de fondatori care au construit produse pentru piețe occidentale, și aceasta este baza pe care Techsylvania a crescut an de an. Nu nostalgia unui ecosistem tânăr, ci maturizarea lui reală.
2. Asistăm la o „democratizare” a accesului la capital sau investitorii globali au devenit mult mai selectivi? Cum vedeți evoluția evaluărilor startup-urilor românești în raport cu restul Europei în contextul economic actual?
Ambele lucruri sunt adevărate simultan, iar această tensiune este, de fapt, interesantă. Capitalul de seed (prima rundă de finanțare a unui startup) este mai accesibil ca oricând. Platformele AI au redus dramatic costul de a ajunge la un produs funcțional, acceleratoarele regionale au multiplicat punctele de intrare. În schimb, capitalul de creștere, respectiv rundele de tip Seria B și C (finanțări de zeci sau sute de milioane de euro destinate scalării), a devenit extrem de selectiv.
Investitorii globali aplică astăzi o grilă mult mai riguroasă: solid unit economics (adică profit real generat per client sau per tranzacție), o cale clară către profitabilitate și fondatori care au demonstrat deja ceva concret. Supraevaluarile din 2021–2022 sunt o amintire dureroasă pentru toată lumea.
Pentru startup-urile românești, pe termen lung, este o veste bună. Ecosistemul nostru nu a suferit distorsiunile masive ale hub-urilor suprasolicitate. Fondatorii români au fost, prin context, mai disciplinați financiar. Iar acum, când disciplina este din nou o valoare centrală, suntem mai bine poziționați decât eram acum patru ani în raport cu multe ecosisteme vest-europene.
3. Inteligența Artificială a trecut de la stadiul de „buzzword” la integrare masivă. Din perspectiva evenimentelor Techsylvania, care sunt verticalele de AI unde România are expertiză reală și unde suntem doar consumatori de tehnologie?
Această distincție este esențială și o discutăm tot mai des la Techsylvania: unde avem expertiză reală și unde doar utilizăm tehnologia.
Expertiză reală, adică nu doar integrare, ci contribuție relevantă, avem în câteva zone clare. Procesarea vizuală prin AI și procesarea imaginii medicale sunt probabil punctele noastre cele mai puternice. Există echipe românești ale căror soluții sunt utilizate în spitale din Germania sau Olanda. În plus, se conturează o comunitate solidă în AI pentru optimizarea sistemelor complexe, în logistică, energie și telecomunicații.
În zona de foundation models (modele AI antrenate pe cantități masive de date, care servesc drept bază pentru sute de aplicații specifice cum ar fi Chat GPT, Gemini sau Claude), infrastructură de training la scară mare sau design de cipuri pentru AI, suntem în principal consumatori. Aceste domenii necesită investiții de miliarde și ecosisteme academice de altă talie. Nu este o rușine. Important este să fim realisti: avantajul nostru este aplicarea expertă, nu cercetarea fundamentală la scară globală.
4. Avem un ecosistem vibrant în Cluj și București, dar pare că există un decalaj mare față de restul țării. Ce lipsește pentru ca „modelul Cluj” să fie replicat cu succes în alte orașe secundare din România?
Modelul Cluj nu s-a construit peste noapte și, foarte important, nu a fost un proiect impus de sus în jos. A pornit de la o universitate tehnică puternică, o comunitate de early adopters care s-au sprijinit reciproc și câteva companii ancoră care au generat un efect de cluster.
Ce lipsește în multe orașe secundare nu este talentul, ci masa critică și infrastructură de conexiuni. Un spațiu de coworking nu creează un ecosistem. Este nevoie de un pol universitar relevant, de două sau trei companii mari care formează generații de ingineri și de o comunitate informală activă, unde circulă constant cunoaștere și oportunități.
La Techsylvania analizăm serios un format descentralizat, nu pentru a muta evenimentul, ci pentru a crea sateliți regionali care să stimuleze aceste rețele locale. Timișoara are deja substanță proprie. Iași și Oradea cresc vizibil. Brașovul are potențial. Este nevoie însă de lideri locali dedicați construirii ecosistemului, nu doar propriului startup. Acesta este elementul cel mai greu de replicat și, în același timp, cel mai important.
5. Mulți fondatori români aleg să își mute sediul social în SUA sau UK imediat după prima rundă de investiții. Este acesta un eșec al infrastructurii de business locale sau o etapă naturală de scalare pe care trebuie să o acceptăm?
Este puțin din ambele și cred că trebuie să evităm extremele.
Există probleme structurale reale. Accesul la contracte cu corporații americane este mult mai simplu printr-o entitate Delaware. Unele fonduri nu pot sau nu doresc să investească în entități românești, iar percepția de risc penalizează uneori nedrept jurisdicțiile est-europene. Acestea sunt vulnerabilități ale infrastructurii noastre.
În același timp, a considera fiecare relocare un eșec este o interpretare greșită. Dacă un fondator mută entitatea la Dublin, dar păstrează o echipă de 80 de ingineri în Cluj, plătește taxe în România și atrage capital occidental în ecosistem, acesta este un câștig net pentru noi.
Problema reală apare atunci când relocarea este totală. Soluția nu este moralizarea, ci crearea unui cadru suficient de atractiv încât mutarea să fie o decizie tactică de structură juridică, nu o ieșire din ecosistem.
6. Colaborarea cu Super Technologies este un punct de referință. Cum s-a integrat viziunea lor despre dezvoltarea de produse software de înaltă complexitate în ecosistemul Techsylvania?
Parteneriatul cu Super Technologies a fost o convergență de viziune, nu doar un acord comercial. Ce ne-a atras a fost abordarea lor față de complexitate, pe care nu o tratează ca pe un obstacol, ci ca pe un avantaj competitiv.
Ei aduc în ecosistem experiența directă a construirii de sisteme software care funcționează la scară mare,în domenii în care inclusiv tehnologia este puternic reglementată și unde potențialele erori au consecințe serioase. Această perspectivă a ridicat nivelul conversațiilor din conferință. Discuțiile nu mai sunt doar despre growth hacks și product-market fit, ci despre arhitectură, reziliență și excelență inginerească.
7. Super Technologies pune un accent enorm pe talentul ingineresc de top. În discuțiile voastre, care a fost cea mai mare provocare comună identificată în retenția creierelor tech din România în fața ofertelor de remote work de la giganții din Silicon Valley?
Aceasta a fost probabil cea mai onestă și incomodă conversație pe care am avut-o împreună.
Concluzia noastră comună este că problema nu este exclusiv salariul, ci pachetul complet de prestigiu profesional. Un inginer senior nu pleacă doar pentru un salariu mai mare, ci pentru că simte că lucrează la probleme de nivel global, alături de oameni excepționali, într-un mediu care îi amplifică reputația profesională.
Nu putem replica salariile din Silicon Valley. Putem însă construi în România contexte în care inginerii de top lucrează la probleme complexe, relevante internațional, și fac parte dintr-o comunitate de excelență. Retenția este, în ultimă instanță, un produs cultural, nu doar un exercițiu de compensații.
8. Cum a influențat parteneriatul cu Super Technologies calitatea mentoratului și a workshop-urilor din cadrul Techsylvania, având în vedere experiența lor vastă în scalare globală?
Diferența majoră a fost trecerea de la teorie la experiență directă.
Mulți mentori pot vorbi din teorie. Oamenii din Super Technologies vorbesc din experiența de a scala, de a experimenta soluții noi și de a reconstrui. și de a reconstrui. Această autenticitate schimbă radical dinamica unei sesiuni de mentorat.
Un alt factor important a fost diversitatea și calitatea mentorilor. Super Technologies deține centre de dezvoltare de produs și tehnologie în mai multe țări europene (România, Olanda, Spania, Croația și Marea Britanie), iar această diversitate se manifestă și în modul prin care experții lor găsesc soluții inovatoare pentru adresarea unor provocări, având abordări diferite care deschid noi orizonturi.
9. Dacă ați avea puterea de a schimba o singură politică publică în România pentru a accelera domeniul tech în următorii doi ani, care ar fi aceea și de ce?
Fără ezitare, aș reforma regimul fiscal pentru ESOP-uri. Acestea sunt planuri de acțiuni pentru angajați, unul dintre cele mai puternice instrumente prin care startup-urile concurează cu corporațiile pentru talent de top
Este unul dintre cele mai subestimate blocaje structurale din ecosistem. Astăzi, un fondator român care dorește să atragă un VP de Engineering prin equity se confruntă cu o structură fiscală complexă și descurajantă.
O reglementare clară, cu impozitare la momentul vânzării acțiunilor și nu la exercitarea opțiunilor, ar schimba radical dinamica pentru sute de startup-uri. Ar stimula cultura de ownership și ar crește competitivitatea României că hub regional.
10. Techsylvania aduce anual lideri mondiali la Cluj. Care este acea întrebare pe care speakerii internaționali o pun cel mai des despre România și care ne arată cum suntem percepuți, de fapt, din exterior?
Întrebarea pe care o aud cel mai des, formulată diferit, dar cu același sens, este: „De ce nu știm mai multe despre voi?”
Nu este o percepție negativă, ci mai degrabă o absență de narativ. Suntem respectați pentru talentul tehnic, dar nu suntem încă suficient de vizibili ca țară care produce constant companii globale.
Nu avem o problemă de reputație, ci una de vizibilitate și consecvență în comunicare. Construim lucruri solide, dar trebuie să le spunem lumii mai clar și mai coerent. Techsylvania încearcă să fie parte din acest efort.
