Actrița Anna Szeles, fosta soție a lui Florin Piersic: „Nu m-am considerat frumoasă. Dar m-au pus în ziare pe mine mare și pe Catherine Deneuve mică! Florin? Îl respect pentru că îl avem pe Daniel!”. Cum „s-au bătut” Nicu Ceaușescu și Piersic pentru ea

„Copii, nu dau interviuri, da?”

Anna are… Dar ce importanță are cât are? E șprințară, fâșneață, pișicheră, cochetă, frumoasă. Coboară din altă epocă.

„Nu dau interviuri, da? Ce să mai spun eu? Nu sunt machiată, nu sunt pregătită, tocmai mi-au plecat nepoții, bucuria vieții mele. Mâine sunt la biserică, luni, la doctor…”.

Suntem la intrarea în Budapesta, e 9.00, în sâmbăta dinaintea Paștelui catolic. Orașul doarme, noi nu. Vorbim la telefon cu doamna Anna.

„Când se dezlănțuie…”

„Pregătiți-vă pentru mai mult, ce 10 minute? Doamna Anna numai de lipsă de energie duce lipsă. Când se dezlănțuie…”, e mesajul de încurajare al jurnalistului Csinta Samu prieten de durată al actriței, cel care ne-a dat toate contactele.

Daniel, fiul lui Anikó și al lui Florin Piersic, a venit de Paște în Ungaria cu cei doi băieți din prima căsătorie, de 14 și 18 ani, și cu gemenii de 2 ani și jumătate din al doilea mariaj. S-a întors la Viena, unde conduce o firmă internațională de transport.

Clădirea din 1898, plecarea din 1989

Acum, liniștea din apartamentul Annei, dintr-o clădire din 1898, unde stă de când a plecat la Budapesta, din 1989, e spartă de gălăgia noastră, niște copii. O puteam „asalta” pe-a noastră Anna Széles.

După o oră și jumătate, „în care m-ați păcălit cu povești, vorbe lingușitoare și poze”, Anna a înțeles că a dat interviul pe care nu dorea să-l mai dea „niciodată”.

Sinceră, râde cu poftă. S-a simțit bine. Am băut o cafea și un suc și am lăsat în urmă povești care nu mor.

Prin sanctuar

Vom sta în sufragerie, după ce vom fi pășit printr-un salon ca un sanctuar, tapetat cu fotografii înrămate, care conturează o carieră de 6 decenii.

Un actor nu are buletin. E actor de la început până oricând. Arta și frumusețea nu mor niciodată.

Anna are… Pentru eternitate!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

„Sunt mulțumită cu pensia pe care o am! Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng! Păi, ce, mai pot să mă îngraș acum?”

Pian, balet, călărie, bicicletă, „eram o curajoasă”. Plus teatru pentru copii

–Libertatea: Dragă doamnă, așa, de încălzire, v-aș întreba ce dorea Aniko să devină când era mică?

– Anna Széles: Am crescut într-o familie de muzicieni, aveam două piane în casă… Am cântat la pian 8 ani, am făcut balet… Ai spus că ești ziarist sportiv, să spunem că baletul e o combinație de artă și educație fizică, nu? Părinții mei nu au privit baletul cu ochi buni, nu voiau să devin artistă…

– Cum erați, cuminte, năzdrăvană?
– Curajoasă! Stăteam pe afară, la ferma noastră de lângă Oradea. Am învățat să călăresc, cădeam, dar nu renunțam, mă ridicam și o luam de la capăt. Nu aveam nicio teamă. Îmi mai amintesc de prima bicicletă, ce fericită am fost când am primit-o în dar. Aveam 12 ani.

– Și actoria? Unde este?
– Familia avea întotdeauna bilet la teatru. Mulți actori veneau la fermă, să pescuiască. Unul dintre unchii mei era o cunoștință apropiată a celui mai cunoscut actor amator din Oradea, avea cea mai mare colecție de piese de teatru din oraș, iar teatrul împrumuta adesea piese de la el. Și le-am citit pe toate. În plus, am jucat de la 3 ani pe scena teatrului de copii. Rolul bunicii în Scufița Roșie cu mare succes!

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu actriță. Cea mai mare teamă a părinților era că, dacă voi deveni actriță, voi fuma și îmi voi vopsi unghiile. Nu am fumat niciodată și nu mi-am vopsit unghiile. M-au susținut foarte mult și au fost fericiți pentru succesele mele – Anna Széles, pentru Filmtett

„Nu-mi plăcea nici ungur, nici român. Am învățat meserie de la profesorii din institut. Un an am vopsit jucării în fabrică”

– Ați avut vreun model?
– Nu, nu-mi plăcea nici ungur, nici român! Aș spune despre profesorii mei de la institut, care n-au așa nume, n-au jucat… Dar de la ei am învățat meserie, cum se spune!

– Vorbiți despre institutul de la Târgu Mureș…
– Da. N-am intrat din prima, probabil m-au văzut așa, fragilă. Eram slabă și, dacă mă întorceam să aplic anul viitor, ar fi trebuit să mă îngraș. Un an am intrat în producție, am lucrat la o fabrică de jucării, ca vopsitoare…

Părinții nu mi-au spus niciodată că sunt frumoasă. Iar colegii de clasă s-au trezit după ce m-au văzut într-o înregistrare TV: „Nu știam că ești așa!”. Mai degrabă, credeau că sora mea, care s-a stins la 56 de ani, ar fi trebuit să fie actriță, așa de frumoasă și de elegantă era – Anna Széles, pentru Noileg

Cum a învățat să facă schi nautic în anii 60

– Că am vorbit despre sport. În 1962, când erați în primul an la Târgu Mureș, o comisie de la București v-a selectat pentru pelicula „Vacanţa la mare”. Cum i-ați vrăjit?
– Ha, ha, ha. Cam cum m-ați vrăjit voi pe mine! Am avut noroc! Comisia venea an de an și nu lua pe nimeni. Dar m-au ales pe mine, să fiu Magda. Alexandru Repan era partenerul meu. A fost o producție cu nume mari, Iurie Darie, Finteșteanu, Costache Antoniu…

Nu aveam mari speranțe, pentru că nu vorbeam bine limba română. În timpul înregistrărilor de probă, instrucțiunile erau în română, iar eu doar mă uitam, fără să înțeleg nimic

Pe atunci, litoralul românesc era în construcție, se dorea popularizarea lui. Acesta a fost primul film color, cu ecran lat, din producția de film românească.

Apoi, a trebuit să învăț să fac schi nautic, ceea ce era mare lucru atunci. Și mi-a folosit. Câțiva ani mai târziu, am ajuns la Acapulco, în Mexic, unde erau invitați mai mulți regizori, actori și actrițe. Atunci a venit vorba despre schiul nautic, iar eu le-am spus că pot să fac asta, că am învățat la mine acasă. Au rămas mască, nu credeau că în România se practică așa ceva. Le-am făcut o demonstrație! Și le-am arătat ce moderne suntem noi, româncuțele!

V-am spus, eram curajoasă! Știam să înot bine, nu aveam de ce să mă tem.

Am avut un profesor bun și am ajuns la nivelul la care puteam să fac schi nautic chiar dacă ploua sau marea era agitată. Pentru filmări, mă trezeam la 4.00, regizorul Andrei Călărașu ţinea să tragem cât nu era soare, să nu fim bronzaţi.

– Am văzut că în Mexic ați cam ținut prima pagină. Erați ca în tabloidele de azi, mereu prima.
– V-am spus, eu nu m-am considerat niciodată frumoasă! Am avut ședințe foto în costume de baie Și mexicanii m-au pus pe mine mare și pe Catherine Deneuve, mică!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

A văzut lumea cu „Pădurea spânzuraților”

– Aţi jucat în zeci de filme și în sute de piese de teatru. Ce rol rămâne cel mai important?
– Ilona, din Pădurea Spânzuraților, deși nu era un rol foarte mare. Eu tot încercam să scap de accentul meu unguresc, până când regizorul Liviu Ciulei mi-a spus: „Nu mai învăța româna, eu am nevoie în filmul ăsta de o unguroaică”.

Filmul a câștigat la Cannes premiul „Première Oeuvre” pentru regie, în 1966. Iar eu am luat premiul de interpretare, la Festivalul de la Mamaia, tot cu acest film. Cu care am fost la mai multe festivaluri… La Paris, la Acapulco, unde v-am povestit, la Moscova… Eram foarte tânără când am filmat, încă studentă, apoi am văzut toată lumea datorită acestei producții.

Când ne-am trezit premiați la Cannes, de bucurie, eu și Gina Patrichi, cu care stăteam în cameră și era puțin mai mare ca mine, am început să sărim de bucurie în paturi, ca două copile, de era să le rupem!

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

– Ați mai fost la Cannes de atunci, pe covorul roșu?
– Ce să mai caut eu acolo? Sunt bătrână…

Ea și Rebengiuc, „cea mai frumoasă scenă de dragoste” din filmul românesc

– Ați avut vreo rivalitate în vremea aceea? Știu eu, poate cu Vasilica Tastaman (1933-2003)…
– Nici vorbă. Era mai mare ca mine. Și, mai mult, am fost colege de cameră la mai multe filme. I-am apreciat relația cu Emeric Ienei, era un domn fotbalist foarte stilat…(n.r. – cei doi s-au căsătorit în 1963, iar un an mai târziu au devenit părinții unui băiat, Călin; au divorțat după 10 ani).

– Cel mai bine pe scenă cu cine v-ați potrivit?
– Acum aș putea să spun niște actori ale căror nume nu sunt cunoscute, care au și murit. Dar în film, l-aș pune pe Victor Rebengiuc, care s-a retras anul trecut. Cu el am jucat în „Pădurea Spânzuraților”. Critica a scris că a fost „cea mai frumoasă scenă de dragoste” din filmul românesc, cea dintre Ilona mea și Apostol Bologa…

– În schimb, Florin Piersic a avut o gală aniversară de excepție pe scena Teatrului Național din București…
– Dani, băiatul nostru, a și făcut o poză cu el la aniversare Da, da, da, de 90 de ani… Nu am văzut-o încă, când o să merg la Viena, o să ne uităm împreună la înregistrare.

„Piș la el”

– Cum a fost mariajul cu Florin Piersic?
– M-a cucerit! Chiar şi cu mâncarea pe care o aducea la fiecare filmare. Îmi aducea sandviciuri făcute de Vera, mama lui. Părinții lui mi-au spus că semănam cu sora lui Florin, care a murit înecată în Prut la 16 ani. Și când m-au văzut pe mine… Eu mereu i-am spus: „Soț ca tine poate voi mai avea, dar socrii, niciodată!“.

Florin m-a invitat la un spectacol, iar regizorul Francisc Munteanu mi-a spus să nu mă duc, avertizându-mă că mă voi îndrăgosti de Piersic. Îmi spunea să mă îndrăgostesc de Harry Baranga, pentru că el era partenerul meu din film și trebuia să iasă bine rolul.

Am filmat împreună la „Elixirul tinereții” și ne-am și îndrăgostit. Apoi, ne-am căsătorit. El avea 38 de ani, divorțase de 8 ani de fosta nevasta, Tatiana. Nu din cauza mea s-au despărțit.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

• Ți-ar plăcea să ai un bărbat ca mine, dar ia spune, Aniko, dacă te iau de soţie, ce mi-aduci tu mie aşa, ca zestre?
  Eu am bani la CEC, dar nu atâţia cât crede lumea, am un apartament în Cluj, poze la tutungerie cu un leu cincizeci bucata şi o maşină Dacia, primită cadou de la Fazekas (ministru în acea vreme).
• Mă piş pe ea, i-am răspuns, spre distracția celor din jur. Eu am bani la CEC, dar nu atâţia cât crede lumea, am poze la tutungerie cu doi lei cincizeci, color, bust fără picioare, un apartament în Bucureşti şi un Ford XK, made in Germany.
• Piş la el!

– Așa scrie Florin Piersic în biografia lui, „Viața este o poveste”, nota Actual de Cluj. E adevărat?
– Perfect adevărat!

Adevărul despre „bătaia” dintre Florin Piersic și Nicu Ceaușescu

– Dar cea că s-a bătut cu Nicu Ceaușescu pentru dv.?
– Asta nu! Am explicat-o de un milion de ori, m-am și plictisit… Adevărul e altul.

Florin alimenta mașina la o benzinărie când, din spatele său, s-a auzit o voce: „Mută, mă, măgarul ăla!”. Era Nicu Ceaușescu. Nu voia să stea la coadă. Au strigat unul la altul până s-au recunoscut. Nicu l-a chemat, ulterior, în biroul său și au stins neînțelegerea.

Ulterior, am aflat că se vorbea la Europa Liberă de faptul că se bătuse Piersic pentru mine cu Ceaușescu. Or, eu nu-l văzusem pe Nicu Ceaușescu în carne și oase niciodată, doar la televizor.

Vă spun cu mâna pe inimă: eu nici măcar nu eram în mașină atunci. Era alta, în dreapta. Asta m-a durut cel mai tare – Anna Széles, pentru Libertatea, în 2008

Sincer, ca să trag o concluzie, toată lumea, toți prietenii, părinții mei, știau că nu e adevărată povestea cu Nicu Ceaușescu, dar lui Florin îi plăcea puțin, că era acolo, în „miezul” problemelor!

„Bună seara, liniște lungă” și amanții mereu îndrăgostiți

– Regretați ceva din relația cu Florin Piersic? Ați spus de multe ori că nu ați vrut să plecați de la Cluj la București, că ați trăit „ca amanții”. Nu era mai bine să fi venit în Capitală? Ș cum adică nu vorbeați bine românește? Vorbiți perfect!
– Păi, au trecut 40 de ani (râde)… La „Elixirul tinereții”, n-am observat că o paranteză era ștearsă. În scenariu scria „Bună seara“, iar în paranteză era indicația scenică „liniște lungă“. Dar paranteza era ștearsă, așa că am învățat textul: „Bună seara, liniște lungă“. Tatăl meu din film, Ștefan Ciubotărașu, n-a mai putut să-mi dea o palmă, conform scenariului. A izbucnit în râs. Toți au râs Și ani după așa mă saluta lumea cu „Bună seara, liniște lungă“.

• În 1968, când au început și emisiunile maghiare ale televiziunii române, prima emisiune a fost prezentată de Anna Széles. Ea avea să devină o prezență permanentă în program, inclusiv ca interpretă de cântece maghiare, a notat Filmtert.

– Să revenim la Florin Piersic…
– …din primul moment ne-am înțeles perfect, chimia dintre noi a funcționat, știam deja ce gândește celălalt. Nu a existat niciodată o problemă de atracție, chiar dacă am locuit separat pe tot parcursul căsniciei, eu în Cluj-Napoca, el în București. Am trăit ca niște îndrăgostiți.

– Până la urmă, de ce ați divorțat?
– Radu Beligan, pe atunci directorul Teatrului Național, chiar m-a lăudat că nu am renunțat la mine și la cariera mea și am rămas în Cluj-Napoca. „Ești o fată deșteaptă”, mi-a spus maestrul. Parcă-l aud!

Făceam naveta ca să ne vedem. Eu jucam la Teatrul Maghiar din Cluj. Acolo aveam casă, mașină la scară, tot. Eram respectată și iubită. Așa că nu regret! N-am vrut să vin la București! Îi sunt recunoscătoare lui Florin pentru că nu a vrut cu orice preț să mă mute din Cluj-Napoca… – Anna Szeles, pentrui Noileg

Sufeream pentru orice zvon de infidelitate. Dar eu și Florin am continuat să ținem legătura și după ce am plecat în Ungaria. Încă mergeam împreună în turnee. Datorită prieteniei noastre, fiul nostru, Daniel, n-a simțit separarea. Plus că, în vacanțe, de la Budapesta îl urcam în tren şi în Cluj-Napoca îl aștepta tatăl lui.

Și azi ei se înțeleg bine, n-a fost niciodată o problemă. Îl respect pe Florin pentru că îl avem pe Daniel!

Eram însărcinată și am plecat cu Florin din Capitală spre Cluj-Napoca. Pe la Turda mi s-a făcut rău. Florin a oprit și a sărit disperat din mașină, să ceară ajutor. Oamenii au început să strige: „Repede, că naște Florin Piersic!”. A fost nebunie. M-a luat o ambulanță și m-a salvat – Anna Széles, pentru Libertatea, în 2008

– Nu v-ați mai recăsătorit!
– N-am considerat necesar! La început mă preocupa să am serviciu, ca să-l pot întreține pe Daniel, care avea doar 12 ani.

În 1989, am solicitat oficial mutarea sub titlul de reîntregire a familiei, ceea ce era adevărat, întrucât părinții mei muriseră între timp, iar sora, cumnatul și nepoata mea locuiau la Budapesta. În același timp, îmi doream ca lumea să i se deschidă fiului nostru.

În România realizasem tot ce puteam, simțeam că trebuie să fac o schimbare, închisesem o perioadă. Știam foarte bine că în Ungaria nu mă vor recunoaște pe stradă, dar asta nu mă făcea nefericită. Mie succesul nu mi s-a urcat la cap niciodată

Mă urmărea, probabil, Securitatea, dar cred că ziceau că sunt „prostuță” și că, oriunde ar merge, „nebuna asta de Aniko” va reveni acasă. M-am trezit la un moment dat că întrebase cineva vecinii dacă am profilul unei persoane care ar vrea să fugă în străinătate. Mi-am iubit atât de mult părinții încât nici nu m-am gândit să mă mut în Ungaria cât timp erau în viață.

Nepotul care e leit Florin Piersic

– Ce fac nepoții?
– Despre cel de 14 ani, toți spun că e leit Florin Piersic. E sportiv, a jucat fotbal, baschet… Îi iubesc pe toți, sunt bucuria vieții mele. Cel mare are 18 ani, cei mici sunt gemeni, au 2 ani și jumătate.

• Florin Piersic a fost căsătorit de 3 ori. Prima nevastă a fost a fost actrița Tatiana Iekel (1932-2017), cu care s-a căsătorit în 1960 și de care a divorțat în 1974. Îl au împreună pe Florin Piersic junior (57 de ani). A doua soție a actorului a fost Anna Széles. Căsătoria a durat din 1975 până în 1985. Daniel, fiul lor, are 49 de ani. Actuala soție a lui Florin Piersic este Anna Török, de profesie merceolog, cu care este căsătorit din 1993.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Fluturele de Aur

Născută la Oradea pe 24 august 1942, Anna Szeles a absolvit Academia de Arte Dramatice Szentgyörgyi István din Târgu Mureș, în 1965, și s-a alăturat Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, unde a fost jucat până în 1989. În 1975 s-a căsătorit cu actorul Florin Piersic. Au divorțat după 10 ani. În 1989 s-a mutat în Ungaria împreună cu fiul ei, Daniel, și a jucat în compania Teatrului Thália.

În 1997, la Întâlnirea Mondială a Cineaștilor Maghiari, unde au fost premiate vedete internaționale, a primit Premiul Fluturele de Aur, fiind singura artistă de film maghiară care a obținut acest premiu. În 2014, a primit Premiul pentru Artă György Bessenyei, în 2017 a devenit membră permanentă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, iar în 2018, cineaștii români i-au conferit premiul pentru întreaga carieră, la Festivalului Internațional de Film Transilvania.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8