Adela și Cove, prietenie sudată cu glume “răsuflate și deloc inspirate”. “Cu toate astea, acest individ mă face să râd cu lacrimi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Unul dintre cele mai simpatice cupluri de pe micul ecran, Adela Popescu și Gabriel Coveșeanu au împlinit recent 5 ani de “Vorbește lumea”. I-am provocat la un interviu la dublu, în care... n-au putut vorbi serios decât foarte puțin. Pentru că acesta este și succesul lor de la TV: ironia și autoironia.
Libertatea: Ați împlinit 5 ani de “Vorbește lumea”. Se poate spune că aniversați nunta de lemn. Cum vă înțelegeți?
Adela Popescu: Până la 3 ani, am dus-o bine. Sincer. Acum nu ne mai suportăm. (râde)
Gabriel Coveșeanu: Vezi tu, și toate lucrurile astea care ni s-au întâmplat în viață, și pandemia asta... am trecut prin multe și cumva, na, nu mai e ce a fost odată. (râde)
“Cove vrea un talkshow politic”
- Totuși, cum a fost în toți acești 5 ani? Cine a vorbit mai mult, cine a ascultat?
Adela: Ce întrebare e asta? Mai ales să întrebi de față cu Cove. Nu e clar că el a vorbit cel mai mult?
Cove: Nu e adevărat. Noi ne-am sudat ca echipă și, practic, dacă vrei, liantul a fost această comunicare, uneori și dincolo de cuvinte.
Adela: Oprește-te. Lasă-mă că le explic eu. Ne-am înțeles foarte bine, pentru că noi avem o chimie specială. Noi în felul ăsta ne combinăm. Eu vorbesc pe șleau, el încearcă pe partea asta academică. De fapt, el vrea să prindă un talkshow la un moment dat. Pe politic ceva. Ăsta e visul lui.
Cove: Mă rog. Suntem și cumva generații diferite, o altă formare. Eu am prins și alte vremuri, când școala era importantă, când avea o exprimare delicată și nu aruncau așa cu cuvinte. Chiar reprezenta cumva o virtute și o calitate umană. Acum, oamenii nu mai apreciază adevăratele valori.
Adela: Cum v-am zis. Arta de a vorbi mult și de a nu spune nimic.
- Cove, tu ai făcut emisiunea și singur...
Cove: Da. Femeia nu a stat în perioada asta. Ea și-a urmat drumul.
Adela: Mi-am văzut de drum, da. Am făcut doi copii. Mi-am rupt piciorul. M-am infectat puțin, dar nu cu COVID, să nu se înțeleagă asta.
- Voi, de fapt, nu puteți sta unul fără celălalt. Ați fost împreună într-o vacanță, în Sri Lanka, veți repeta experiența?
Adela: Ba putem, stați liniștiți. (râde)
Cove: Eee, nu. Asta e o falsă impresie.
Adela: Exclus să mai plecăm vreodată împreună în vacanță.
Cove: A fost foarte frumos. Ne-am simțit extraordinar de bine, dar nu mai mergem niciodată. (râde)
- De ce așa? Părea că a fost așa o vacanță reușită...
Cove: Daa... Mă, dacă nu am râs în vacanța aia, vai de mine! De dimineață până seara, ei culcau copilul.
Adela: Vă zic ce s-a întâmplat acolo ca să înțelegeți. Eu am un soț care mă ajută foarte mult la treburile casnice și se implică foarte mult în educația copiilor. Mă ajută. El nu este acel gen de soț și, practic, soțul meu oferea un exemplu negativ soției lui. Acea vacanță a generat foarte multe discuții.
Cove: Preocupările noastre erau puțin cam diferite.
- Din poze, părea că vă distrați...
Cove: Vă spun sincer, eu am fost într-un loc unde mie nu mi-a plăcut absolut deloc. Asta mică, mai bogată, a mai rămas, eu nu mi-am permis să stau cât a stat ea. Eu am stat, precum cetățeanul, o săptămână. Deci, când eram acasă și mă uitam pe Instagramul ei, unde ea posta din același loc din care eu fusesem, mă minunam ce frumos este. La fața locului nu mi-a plăcut, dar în postările ei mi se părea frumos. De fapt, era la fel de urât, dar, la cum filma ea, părea că e ceva drăguț.
Adela: Cei mici s-au înțeles bine, n-ai ce să zici.
Cove: Da. Ei chiar s-au înțeles.
Adela: Noi suntem precum elasticul. Tragi de el să se îndepărteze, se îndepărtează, îndepărtează, iar când revine la forma inițială, ne înțelegem foarte bine.
Cove: Eu aș face o comparație ceva mai către metafizică. Suntem ca doi magneți care, pe măsură ce-i îndepărtezi, se atrag mai tare și la un moment dat, inevitabil, se produce atracție magnetică. Negativ cu pozitiv. Eu, cum sunt cu o energie pozitivă și ea negativistă...
- Ce ați învățat unul de la celălalt în toată perioada asta, de când sunteți colegi de emisiune?
Cove: Ce pot să-ți spun? Nimic. Dar totuși, trebuie să vorbim și serios. Până la urmă, suntem la un interviu. Ce am învățat de la Adela Popescu? Mă întreb asta de mulți ani și sunt încă în căutarea unui răspuns, dar aș putea spune că îmi place energia pe care o are această făptură minunată din Șușani, localitatea ei de baștină. Are o energie de mă surprinde. Și mă mai surprinde cu ceva, n-am reușit să înțeleg cum de mănâncă îngrozitor de mult și nu se vede pe ea. E la fel de slabă, tânără și frumoasă.
Adela: Vaaaai, cum știe el să o dreagă. Țin să spun un lucru: glumele lui sunt luate pe toate părțile și analizate pe toate părțile. Sunt expirate, răsuflate și deloc inspirate. Cu toate astea, eu mor de râs de fiecare dată. Deci, eu nu râd niciodată din complezență. Mor de râs. Acest individ mă face să râd cu lacrimi. Că repetă aceleași glume... cumva mă surprinde tupeul ăsta de a spune de 10 ori aceeași glumă într-un minut, dar are o siguranță de sine ieșită din comun, iar asta mă amuză. Nimeni nu mă face să râd cum mă face el.
- Dar ați putea, ați colabora și pe partea de actorie?
Adela: Nu cred că ar ieși ceva. Noi suntem amuzanți împreună pentru că suntem naturali. Eu cred că, dacă am avea un scenariu, nu am mai fi amuzanți.
Cove: Corect. Emisiunea asta se bazează destul de mult și pe o spontaneitate a noastră. Structura emisiunii este foarte bine gândită și ne permite să intervenim cu umor propriu, energie.
- Atunci, să ne revedem cu bine la “nunta” de 10 ani!
Cove: Hai să ne vedem și la aia de aur, la 50 de ani. Deci, încă 45 de ani.
Adela: Nu mai ești. Nu mai apuci. Eu poate, poate, dar tu sigur nu.
Cove: De ce, că aș avea 90 de ani!
Adela: Crezi tu că mai prinzi 90 de ani? Adevărul e că, în 5 ani, eu am fost mai bolnavă ca el. El având 10-11 ani în plus față de mine. Pentru că el nu se consumă, pe el nu-l mișcă nimic, este lipsit de empatie.
Cove: Eu am crescut în vremuri grele. Vă spun sincer. Partidul m-a călit, m-a făcut mare.
