Ultimul dans al lui Berlin: „Cu cât mă iubeau mai mult oamenii, cu atât simțeam mai mult că lumea se îndreaptă spre dezastru”

Unul dintre personajele de care fanii s-au îndrăgostit iremediabil în „La casa de papel” este Berlin, a cărui poveste ajunge la final odată cu sezonul 2 din serialul care îi poartă numele, lansat pe platforma de streaming Netflix. Înainte de ultimul său dans în rolul care l-a făcut celebru, Pedro Alonso, alături de colegii săi mai tineri, Joel Sanchez și Julio Pena, a vorbit în exclusivitate cu Libertatea despre ce a însemnat această călătorie de 9 ani în pielea unui personaj devenit legendar, ce i-a atras pe oameni la povestea sa și ne-a mărturisit și dacă a participat el însuși la un jaf perfect.

Libertatea: Aș vrea să vorbim puțin despre cum s-au schimbat personajele voastre de la jaful din Paris, din primul sezon. Au învățat ceva din acele greșeli minore pe care le-au făcut?

Joel Sanchez: Bineînțeles. Am vorbit deja cu Michelle (n.r. – Jenner, actrița care o interpretează pe Keila) și am spus că în aceste două sezoane, Bruce avea un pic de Keila în el și Keila și-a dat seama și ea că are un pic de Bruce în ea. Pentru el, această primă relație a fost ca o ancoră emoțională pe care nu a avut-o niciodată în viață și se agață de ea pentru că în acest fel îi dă un sens vieții. Pentru mine a fost o schimbare foarte umană, foarte vulnerabilă, a arătat o sensibilitate care nu se vede foarte mult în primul sezon și cam aceasta a fost schimbarea personajului.

Julio Pena: Față de primul sezon mi se pare că Roi a avut o evoluție foarte mare și bruscă, față de o evoluție foarte lungă. Cred că trece printr-o furtună de emoții foarte puternică în acest sezon și când ajunge, în sfârșit, la momentul de calm poate trece mai departe, este un nou început, dar pe care noi încă nu îl vedem. Poți vedea că a învățat mult în primul sezon, mai ales de la Berlin, iar de data asta „zboară” mai mult de unul singur.

Pedro Alonso: Nu știu dacă știți că s-a făcut publică decizia mea de a renunța la personajul Berlin. Am senzația că mă uit la tot ce mi s-a întâmplat de când am început această relație cu personajul Berlin, una care a durat 9 ani, și văd un personaj care a început obscur, tulbure, periculos, care moare și care a evoluat atunci când a început să trăiască în trecut. Toată personalitatea lui era mai luminoasă, mai carismatică, se produce chiar un schimb al genului (n.r. – serialului) și se duce chiar în comedie romantică acum, în ultimul sezon. Am pus ultima piesă din toată cronologia acestui personaj, practic am urmărit toată evoluția lui în saga „La casa de papel” și am avut puțin din toate „culorile” cu el, de când a început până în ultimul moment. O dată este periculos, după aceea începe să înnebunească puțin, începe să aibă anumite emoții create de boli, apoi începe comedia romantică și tot acest paranormal care-l înconjoară pe Berlin a fost, de fapt, o evoluție de la obscur la această… parodie, să zicem.

Libertatea: Se spune că actorii lasă adesea o parte din ei în rolurile pe care le joacă. Ce ați lăsat voi în Bruce, Berlin și Roi?

Joel Sanchez: Cred că fiecare personaj are ceva din propria persoană și, indirect, ne fură puțină energie. În cazul meu, Bruce are acea șmecherie pe care o are Joel, a împrumutat un pic și din luminozitatea lui și cred că și Bruce până la urmă a făcut parte din mine. Pentru mine a venit cumva foarte natural să joc acest personaj, ca să fiu sincer.

Julio Pena: Mi se întâmplă la multe personaje pe care le interpretez, sunt o persoană sensibilă și acest lucru se reflectă în personajele pe care le joc. Are legătură cu felul în care trăiesc eu viața de zi cu zi, nu pot să evit să fiu empatic cu un personaj, trebuie să îl joc într-o manieră în care să-mi pot arăta sensibilitatea. Iar Roi arată acest lucru, pare un tip dur mai ales cu Cameron, dar până la urmă tot în relația cu ea iese la iveală acea sensibilitate de care vă spuneam.

Pedro Alonso: Eu am decis acum mai mulți ani să fiu un actor care execută tot, dar am înțeles că nu era acesta drumul pe care trebuia să merg. Eu trebuia, de fapt, să improvizez și să inventez cât mai puțin posibil, să găsesc un principiu de conexiune cu propria persoană. Dar mi-am dat seama că mă transformam fără să realizez. Trebuie să existe o conexiune, să îmi dau seama că personajul este în mine, acest lucru trebuie amplificat, să fie în concordanță cu energia mea și să o amplific. Adică eu trebuie să fiu la fel de scârbos ca personajul, dar aș putea să spun că alegerile mele nu sunt cele ale personajului. Există totul din mine în Berlin și nu semăn deloc cu el în același timp. Am pus totul acolo, nivelul meu de angajament este unul foarte înalt, fără compromisuri. Bineînțeles, asta vine și dintr-o etică profesională, dar dacă eu nu dau totul, atunci nu simt că este important pentru mine. Dacă eu nu simt acest interviu, dacă nu mi se pare că este ceva real, nu voi putea răspunde la întrebări. Prin urmare, încerc să profit de această autenticitate. Dar ceea ce primesc eu înapoi, prin faptul că pun totul, trebuie să fie echilibrat. Și dacă acest lucru nu se întâmplă, eu pot să plec acasă.

Libertatea: Vedem mult mai mult evoluția celor doi băieți în acest sezon și cumva relația dintre ei doi ajunge să fie extrem de importantă și ajung să se crească practic unul pe celălalt prin interacțiunile pe care le au. Cât de importante sunt aceste interacțiuni pentru a le înțelege deciziile?

Joel Sanchez: Cred că este foarte important acest sprijin reciproc pe care ni l-am dat, pentru că mergem în aceeași călătorie. Atât Roi îl sprijină pe Bruce, cât și Bruce îl sprijină pe Roi și cred că relația dintre cele două personaje creează o conexiune de frăție: vreau să te ajut, dar vreau și să înțelegi că fiecare are drumul lui. Și cred că este cea mai bună manieră de a fi alături de cineva, să îl sprijini când se confruntă cu ceva. Iar asta a fost puțin dinamica dintre noi doi în acest sezon.

Julio Pena: Da, din punctul meu de vedere, mi-au plăcut foarte mult, într-un anumit sens, Joel și Julio, noi am avut călătorii destul de similare, am petrecut foarte mult timp împreună. Cred că atât Bruce și Roi, cât și Julio și Joel am avut nevoie unul de celălalt în această călătorie, ne-am sprijinit, ceea ce nu înseamnă că am luat întotdeauna deciziile cele mai corecte sau cele mai adecvate. Dar faptul că am avut un sprijin și un frate, cum s-a întâmplat între noi, te ajută să treci peste multe situații. În acest sezon, îi vedem pe Roi și pe Bruce cum se sprijină reciproc foarte mult, trec prin tot felul de situații care nu sunt foarte simple și nu tocmai în cea mai bună manieră. Și Roi îi dă foarte multe răspunsuri lui Bruce, deși nu sunt neapărat răspunsurile corecte. Cred că este o conexiune foarte puternică ce se creează și care ne-a ajutat să facem o treabă bună.

Libertatea: Ce crezi că i-a făcut pe oameni să fie atât de atrași de acest personaj care totuși nu este unul dintre noi, cei care ne uităm la serial? Sunt convins că pe mine m-ar fi distrus pentru că port tricou la acest interviu.

Pedro Alonso: Îmi aduc aminte că la început nu prea ascultam eu de recenzii și am auzit ulterior că primele reacții erau teribile. Și apoi au început să fie bune. Mi-au spus: „Te urau toți, dar acum te iubesc!”. Și cu cât mă iubeau mai mult, cu atât simțeam mai mult că lumea se îndreaptă spre dezastru. Dar este adevărat că, și am spus asta de multe ori, personajul meu este toxic, fals, mincinos, manipulator, este foarte periculos, dar are un principiu foarte autentic: este aliniat cu monstruozitățile lui. Iar în această lume, de multe ori suntem disociați: un lucru arăți lumii, și altceva se întâmplă în interiorul tău. Dar el este foarte bine conectat cu autenticitatea lui și este dispus să meargă în orice loc și să provoace orice reacție, doar cu scopul de a obține o emoție reală. Iar acest lucru are o forță foarte puternică. Apoi, este foarte simpatic, foarte amuzant. Eu nu sunt, dar în ziare scrie despre mine că sunt amuzant. Eu sunt ca o ciupercă, nu sunt deloc amuzant în felul meu, dar atunci când devin Berlin, mi se întâmplă lucruri.

Libertatea: E o tradiție a actorilor în unele filme și seriale de a lua ceva de pe platourile de filmare acasă, așa că voiam să vă întreb, fără ocolișuri, dacă ați furat vreodată vreun obiect de pe platoul unei producții în care ați jucat.

Joel Sanchez: De furat n-am furat nimic, dar am păstrat din primul sezon boxerii pe care îi poartă Bruce, pe care scrie Lobo (n.r. – „lup” în limba spaniolă). Îi am pe negru, alb și gri.

Julio Pena: Eu n-am furat nimic, dar tot timpul cer câte ceva. Una dintre mănușile lui Roi o am acasă și, de asemenea, mai am niște bucăți de sticlă falsă prin care am intrat, au fost două zile în care am tot intrat prin geamuri de sticlă.

Pedro Alonso: Eu am anumite fetișuri, dar nu în ceea ce privește munca mea. Câteodată am mai cochetat cu câte o haină. Acum foarte mult timp, acum câțiva ani, Netflix ne-a trimis mie și colegilor mei o cutie în care erau salopeta și masca (n.r. – lui Dali, din „La casa de papel”), sau cel puțin așa cred. Dar când am ajuns acasă, eu fiind plecat într-o călătorie la acea vreme, am luat decizia să nu deschid niciodată acea cutie, pentru că ea va valora mult mai mult când voi termina cu Berlin. Nu știu ce este acolo, e, cu siguranță, ceva legendar în ceea ce privește serialul și voi face o licitație probabil. Dacă un milionar de undeva își dorește această cutie, mă poate contacta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE