Bvcovia, artistul care a riscat totul pentru muzică: „Eram falit, dar am avut o viziune. Totul pleacă de la un gând și multă muncă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Artistul Raduly Ioan Marian, cunoscut de public sub numele de scenă Bvcovia, are 32 de ani și este originar din Sfântu Gheorghe. Într-un interviu pentru Libertatea, artistul vorbește despre sacrificiile făcute la început de drum și despre cum și-a construit pas cu pas cariera în muzică.
Cuprins:
„Am auzit de BUG Mafia… Se înjura mult, mi-a plăcut”
Libertatea: Ce te-a făcut să crezi că muzica va fi cariera vieții tale?
Bvcovia: Pasiunea pentru muzică a venit de mic, de când aveam 6-7 ani. Fratele meu mai mare asculta muzică mai mereu pe Atomic TV și am auzit de BUG Mafia acolo, ca mai apoi să ascult pentru prima dată o casetă de la ei la vărul meu, Romi. Se înjura mult, însă m-a lăsat să o ascult. Mi-a plăcut că era ceva diferit, nu știam la vârsta aia ce.
Apoi am mai crescut și mi-am zis că vreau și eu să ajung artist, să am concerte și să fac videoclipuri, să mă vadă lumea și să asculte ce am de zis. Mereu am știut că o să am o carieră în asta, am crezut atât de mult, încât nu am avut un plan B.
- De unde vine numele de Bvcovia?
- Eram în Anglia și munceam mult, așa că nu puteam să fac câtă muzică voiam. Mă simțeam trist… mă simțeam ca Bacovia.
- Care a fost cea mai dificilă provocare pe care ai întâlnit-o în cariera ta muzicală până acum?
- Cred că una dintre cele mai dificile provocări a fost atunci când am plecat în Anglia să muncesc. Eram amărât, nu aveam bani și m-am decis să fac cumva niște bani, ca apoi să mă întorc în țară și să îmi fac propriul studio. Plănuiam să lucrez un an acolo, însă din cauza unor probleme în familie, a trebuit să stau 3 ani și jumătate, pentru că banii tot nu ajungeau. Într-un final am decis să mă întorc, am renunțat la un salariu destul de bun la vremea aia, am zis că vreau să fac muzică și că e timpul să risc tot acum sau niciodată. Dacă nu mergea cu muzica, la fast-food mă puteam întoarce oricând.
- Care este o lecție de viață importantă pe care ai învățat-o?
- Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este să nu judeci oamenii. Fiecare are povestea lui și nu știi niciodată cu ce demoni se luptă. Totodată, să te bucuri pentru reușita altuia, să-l aplauzi și să-ți aștepți rândul. O să vină.
„Fiecare piesă este specială pentru mine”
- Povestește-ne despre o piesă la care ții foarte mult și de ce e specială pentru tine?
- Fiecare piesă este specială pentru mine. Țin la toate la fel de mult. Când creezi, dai naștere, nu poți face diferențe. Iubesc fiecare piesă, sunt parte din cariera mea, așa cum sunt ele, unele mai bune, altele mai rele.
- Ce sacrificii ai făcut pentru a ajunge unde ești azi?
- Dacă e vorba de sacrificii, pot spune că am riscat totul. După cum v-am zis, nu am avut un plan B, am vrut doar să fac muzică. A fost și încă este o nebunie. Dacă nu riști și nu te implici 100% în ceva, nu ai cum să reușești. Dacă vrei ceva cu adevărat, plătești prețul, un preț scump.
Atunci când am venit la București, obișnuiam să dorm într-un demisol fără ferestre, cu mucegai pe pereți și gândaci. Eram falit, însă am avut o viziune. Totul pleacă de la un gând și multă muncă. Sunt un băiat călit, am trecut prin multe, dar într-un final trebuie să ceri mai mult de la viață ca să și primești.
- Cum ți se pare că ai evoluat în timp, în comparație cu începutul carierei?
- Evoluția vine constant atâta timp cât nu te abați de la drumul tău. Consider că mereu am învățat ceva din orice proiect sau de la orice persoană pe care am cunoscut-o. Cât trăim învățăm și ne dezvoltăm. Sunt o persoană curioasă de fel, pun foarte multe întrebări, vorbesc mult, câteodată sunt o pacoste la ce curiozități am, indiferent de domeniu.
Îmi place să cunosc, să aflu, să știu. Informația e cel mai important lucru în a te dezvolta. Poți să faci un lucru timp de 10 ani și să-l faci greșit sau poți să faci un lucru bun într-o lună. Totul depinde de educație.
- Ce proiecte noi pregătești pentru perioada următoare?
- Lucrez foarte mult pe plan artistic, pregătesc BANDO 4 împreună cu Marko Glass, colegul meu în proiectele duo. În rest fac multă muzică pentru cariera mea solo, iar pe plan personal, investesc mult și pregătesc un magazin de bijuterii. Muncesc foarte mult și cred în puterea mea.
- Ce sfaturi ai pentru cei care vor să facă muzică?
- Să facă! Trăim în cea mai bună perioadă a omenirii. Avem acces la orice informație, totul e foarte simplu acum și la îndemână. Nu mai înregistrăm pe casete sau magnetofoane.
- Care e experiența care îți vine acum în minte de la un concert?
- Mergeam cu Marko Glass la un concert în Reșița, a fost printre primele concerte, acum vreo 6 ani. Am mers cu trenul și era acolo o fată din Columbia care ne-a povestit cum e la ei, iar noi îi povesteam că suntem artiști și că vom fi mari la noi în țară într-o zi. A fost o experiență tare.
- Ce nu știu oamenii despre omul Raduly Ioan Marian?
- Că într-un moment al vieții m-am trezit, iar atunci când te trezești cu adevărat, oricât ai încerca, nu poți să mai dormi.
