Cabral a rămas fără concediu

Libertatea: Toată lumea face planuri de vacanţă în perioada asta. Tu?

Cabral:  Eu aveam aranjate două vacanţe. Una cu băieţii – trebuia să plecăm cu motoretele într-un tur al Europei – şi una cu “Nefasta”. S-au schimbat în ultima secundă planurile şi a trebuit să anulăm tot. Asta e, n-a fost să fie…

Cam ce urma să vezi din goana motorului?

Planul era să facem turul pasurilor din Alpi – Germania, Elveţia, Italia. Am fost şi anul trecut, cu plecare din Garmisch, dar anul acesta, traseul era mult mai lung şi mai spectaculos.
Prietenii ca prietenii, dar cum o împaci pe Andreea, după ce ai lăsat-o fără vacanţă?
Nevasta înţelege, de-aia-i bine că activăm în acelaşi domeniu. Programul familiei se aliniază cu cel al echipelor de producţie cu care lucrăm, acesta-i domeniul, astea-s uzanţele. Mă recompensez eu cumva, nu mă biciuie în piaţa publică.

Tot vorbim de plecări: în junglă te-ai mai încumeta să mergi? Şi ce greşeli din prima deplasare ai încerca să nu mai faci?

Am o colecţie întreagă de chestii care nu sunt de repetat. De exemplu… să adorm pe platou. Sau să nu-mi iau antibioticele de-acasă. Sau să am încredere că Mihai Bobonete mă trezeşte la timp…

Ne-ai rămas dator cu un răspuns: ce i-ai adus Andreei din junglă?

I-am adus un trup perfect, 128 de kile de dulceaţă afro-română! S-a mulţumit cu asta, ba chiar părea fericită…

Din când în când, tu şi Andreea daţi semne că v-aţi pregăti pentru bebe… În ce fază e “proiectul”?

Ne aflăm în aceeaşi fază a… proiectului. Multă treabă şi aşteptăm să vedem când prindem o fereastră în care să se întâmple.

Vă ciondăniţi deja pe seama copilului ori pe seama numelui – apropo, aţi găsit unul potrivit cu “minu­năţia” de Dzabana Ibacka?

te chestiile rele pe care le va face urmaşul. Sau urmaşii. Asta n-am cum s-o înţeleg, cred că e chestie de femeie, dar tac şi nu comentez, aşa-i mai simplu. Cât despre numele nostru de familie… puţine prenume pot suna cât de cât normal în alăturarea dată. N-avem soluţii la momentul acesta, dar, după cum se vede, nici grabă nu e.

Cum e să fii tată de fată ştii, că doar o ai pe Inoke… Dar cum te imaginezi ca tată de băiat?

Tată de fată e greu să fii. Mai ales că sunt lucruri pe care nu poţi să le discuţi, oricât de deschis ai vrea tu să fii. Cred şi sper că de va fi să vie un băiat, va fi mai simplu cu el. Până la urmă trebuie doar să asculte când îi înşir belelele pe care le-am făcut eu. Da, e ceva de ascultat…
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE