Cum îi ironizează Andi Vasluianu pe spectatorii cărora le sună telefonul la teatru: „Vă rog, răspundeți, așteptăm”

Actorul Andi Vasluianu, 48 de ani, a jucat în peste 50 de filme începând cu 1997, de când a fost selectat pentru primul lungmetraj. A făcut box, timp de 5 ani, înainte de a intra în trupa de teatru a liceului, în clasa a IX-a. Apoi, fiind elev la seral, bucureșteanul a lucrat și într-o brutărie turcească, unde căra făină, apoi a fost vânzător la un magazin din apropiere de stadionul „23 August – Lia Manoliu”, de unde a putut să asculte concertul lui Michael Jackson din 1992.

Invitat la podcastul „Vreau să știu”, al lui Cătălin Oprișan, actorul a depănat amintiri din viața și din cariera lui. Prima, cea mai puternică, din 1977, pe când avea nici 3 ani: „E de la cutremurul de pe 4 martie. Eram cu sora mea în cameră, ea fiind mai mare decât mine. Și nu se mai deschidea ușa. Am și acum imaginea cu tatăl meu dând cu piciorul să spargă ușa, fiindcă nu se mai deschidea!”.

„Am mai multe emoții la teatru”

Andi Vasluianu a vorbit despre pasiunea sa pentru teatru. „La teatru vorbești un pic mai tare, ca ăla din ultimul rând să te audă. Am mai multe emoții la teatru decât la film. La teatru e emoția mai puternică. Dacă mă vezi în culise…”, a povestit actorul. Acesta a vorbit și despre marii actori alături de care a jucat.  

Recomandări

Via Transilvanica, descrisă de călătorii care au străbătut integral traseul de 1.400 de kilometri: „Vei afla poate că ești mai puternic decât credeai”

A mărturisit și cât de greu trece prin eșec, inerent atunci când ești pe scenă. „Nereușitele, de fiecare dată, astea mă mână în luptă. De obicei, când nu-mi iese, vreau să-mi iasă! Mi se pare o minciună, când îi aud pe unii: «Mamă, ce rol am făcut acolo!». Eu nu cred asta, îți ies momente, atât. Eu trebuie să fiu mulțumit, eu evaluez.”

Profesia pe care a ales-o este una consumatoare de energie. „Meseria de actor este o artă a prezentului, nu poți s-o faci dacă nu ești implicat total. Când ești pe scenă, există riscul să pici în extrema de a fi atent la public, la partener sau la ce spui. Și-atunci? Te-mpiedici! Sunt zile în care momentele de bine sunt mai multe, iar atunci e bine. Niciodată n-am fost total, să fie momente doar de bine! Diferența e că acum, față de cel de la 20 de ani, am mai multă răbdare cu mine. Atunci, mă uram!”, a conchis Andi.

„Mi-a plăcut foarte tare Rebengiuc ca partener, cel mai bine m-am lipit de el. Mălăele este excepțional ca partener. Sau Iureș. Ceea ce e fascinant este emoția pe care o au. Și-i vezi că au emoții, că e normal să fie așa, îți spui că nu ești tu ăla defectul! Actorii se miros între ei, e exact ca la sport. Doi actori buni se caută”, a punctat Andi Vasluianu, care se declară un fan al actorului George Constantin.  

Recomandări

Industria auto, noua fabrică de șomeri a Europei. „Mai mulți producători se luptă pentru o plăcintă mai mică”

Bunele maniere din sala de teatru

Artistul este mulțumit că oamenii au regăsit drumul către sălile de teatru, „chiar dacă s-au scumpit biletele, lumea vine, suntem bine la acest capitol”. Se mai întâmplă și episoade jenante.

„Ohoho, da, mai sună telefonul. Dar așa de relaxat îl fac de rahat pe ăla, nu mă mai abțin. Înainte, mă făceam că nu aud. Dar acum mă caut prin buzunare, «sună, nu sună». Sau mă opresc și-i spun: «Vă rog, răspundeți, așteptăm, nu-i nicio problemă!». Nu, nu ies din rol. Așa cum a spus Laurence Olivier, așa e, este atenția către public, către text și către partener. Le ții pe astea trei tot timpul”, a explicat Andi Vasluianu.

Urmărește-ne pe Google News