Frankenstein a avut un succes monstru la Festivalul de Film de la Veneția. Guillermo del Toro, lăudat de criticii de film

„Fă-le”, i-a replicat Sarandos, acceptând, de fapt, să finanțeze ambele proiecte pentru gigantul de streaming.

Guillermo del Toro: Frankenstein e pentru mine un vis, religie din copilărie

Primul film, apreciata versiune întunecată de fantezie a lui Del Toro despre Pinocchio, a apărut în 2022.

Dar când a venit vorba de a începe lucrul la Frankenstein, Del Toro a avut un avertisment: „E mare”. Și nu glumea.

Abordarea ambițioasă a cineastului mexican asupra celebrului savant nebun și a creaturii sale monstruoase este una dintre piesele centrale ale Festivalului de Film de la Veneția din acest an. Este un proiect la care a lucrat timp de 10 ani.

„Pentru mine e un fel de vis, sau chiar mai mult decât atât, o religie încă din copilărie”, le-a spus Del Toro jurnaliștilor la festival.

El a subliniat că interpretarea lui Boris Karloff în ecranizarea din 1931 a avut o influență deosebită, dar a durat mult până când propria sa versiune a ajuns pe ecrane.

„Am așteptat mereu ca filmul să fie realizat în condițiile potrivite, creativ, pentru a atinge amploarea de care avea nevoie, pentru a-l face diferit, pentru a-l realiza la o scară care să permită reconstruirea întregii lumi”, explică el.

Acum, când procesul s-a încheiat și filmul urmează să fie lansat, regizorul glumește spunând că se află „în depresia de după naștere”.

Cum au luat naștere personajele din Frankenstein

De la romanul din 1818 al lui Mary Shelley, au existat sute de filme, seriale TV și benzi desenate care au prezentat diferite interpretări ale celebrului personaj.

Noua adaptare îl are pe Oscar Isaac (starul din Inside Llewyn Davis) în rolul lui Victor Frankenstein, iar pe Jacob Elordi (actorul din Saltburn și Euphoria), de nerecunoscut, în rolul creaturii monstruoase pe care acesta o aduce la viață.

Isaac își amintește: „Guillermo mi-a spus: «Îți pregătesc un ospăț, tu trebuie doar să vii și să mănânci». Și așa a fost. A existat o fuziune, m-am conectat la Guillermo și ne-am aruncat împreună în abis. Nu pot să cred că sunt aici, acum”, adaugă el, „că am ajuns în acest punct după doi ani. Părea un vârf de neatins”.

Andrew Garfield fusese inițial distribuit în rolul creaturii, dar a trebuit să se retragă din cauza problemelor de program generate de greva actorilor de la Hollywood.

Elordi a intrat pe ultima sută de metri. „Guillermo a venit la mine destul de târziu în proces”, își amintește actorul, „așa că am avut cam trei săptămâni până la filmări. Părea o sarcină monumentală, dar, așa cum a spus Oscar, ospățul era deja pregătit, iar ceilalți se așezaseră deja la masă. Eu doar mi-am tras un scaun. A fost un vis împlinit”.

Ce spun criticii despre filmul de două ore și jumătate

Filmul este împărțit în trei părți – un preludiu, urmat de două versiuni ale evenimentelor, prezentate din perspectiva lui Frankenstein și a creaturii sale.

Pelicula arată copilăria lui Frankenstein și factorii care l-au determinat să înceapă proiectul, dar îi încurajează și pe spectatori să privească lucrurile din perspectiva creaturii – scoțând la lumină cât de rău a fost tratată de creatorul său.

Cu o durată de 149 de minute, filmul oferă suficient spațiu pentru a dezvolta personajele și poveștile lor.

În primele recenzii, majoritatea criticilor au fost de acord că își justifică aproape în întregime lungimea.

„Poate că ar fi putut fi scurtat, dar cutia cu nisip a lui Del Toro e atât de irezistibilă, revenirea la marile producții de la Hollywood atât de pregnantă, încât e greu să te oprești”, a scris Pete Hammond de la Deadline. „Odată ce un cineast de anvergura lui Del Toro e lăsat liber în laborator, de ce să-l oprești înainte de termen?”.

Dar alte recenzii au sugerat că filmul este departe de a fi cel mai bun al său. Geoffrey McNab de la The Independent a spus că este „mult spectacol și puțină substanță”, adăugând: „În ciuda măiestriei formale a lui Del Toro, acest Frankenstein duce lipsă, în cele din urmă, de tensiunea necesară pentru a-l aduce cu adevărat la viață”.

Mult mai entuziast a fost David Rooney de la Hollywood Reporter, care a scris: „Unul dintre cele mai bune filme ale lui Del Toro, o poveste la scară epică, de o frumusețe, emoție și măiestrie artistice neobișnuite”.

Și într-o recenzie de patru stele, Jane Crowther de la Total Film a spus: „Conceput cu măiestrie și actual în tematică, Frankenstein al lui Guillermo del Toro este o adaptare elegantă, deși relativ sigură, cu șanse reale la premii”.

De ce a vrut Del Toro spații reale, și nu peisaje pe calculator

Del Toro este unul dintre cei mai iubiți regizori ai generației sale, prețuit în industrie pentru pasiunea lui pentru cinema și pentru ambiția de a împinge limitele artei.

În vârstă de 60 de ani, el este ,de asemenea, regizorul preferat al Hollywoodului pentru povești cu monștri și alte creaturi fantastice.

Printre filmele sale se numără Labirintul lui Pan și Forma apei. Acesta din urmă i-a adus Oscarurile pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor în 2018.

Are o afecțiune specială pentru monștri și este cunoscut pentru faptul că îi umanizează în filmele sale, stârnind compasiunea publicului pentru personaje considerate anterior „răufăcători”.

În cazul lui Frankenstein, spune: „Am vrut ca această creatură să fie ca un nou-născut. Multe interpretări o prezintă ca pe o victimă a unui accident, dar eu am vrut frumusețe”.

Viziunea și atenția lui Del Toro pentru detalii s-au extins asupra fiecărui aspect al producției, de la costume până la decoruri – care sunt, în mare parte, spații fizice reale, nu peisaje generate pe calculator.

„CGI-ul e pentru ratați”, a glumit Christoph Waltz, stârnind hohote de râs. Del Toro a adăugat că filmările în decoruri reale scot, în cele din urmă, performanțe mai bune din partea actorilor decât ecranele verzi.

El compară diferența dintre efectele generate pe calculator și măiestria practică cu diferența dintre „ochelari de soare și accesorii pentru ochi”, dar adaugă că folosește efecte digitale doar atunci când este absolut necesar.

Ideea de a crea o ființă conștientă, care ajunge să funcționeze după propriile reguli, poate părea familiară astăzi, dar Del Toro spune că filmul „nu este gândit ca o metaforă” pentru inteligența artificială, așa cum au sugerat unii critici.

„Trăim într-o vreme a terorii și a intimidării, iar răspunsul, din care și arta face parte, este iubirea. Iar întrebarea centrală a romanului, încă de la început, este: ce înseamnă să fii om? Și nu există sarcină mai urgentă decât să rămânem umani într-o epocă în care totul ne împinge spre o înțelegere bipolară a umanității noastre. Și asta nu e adevărat, e complet artificial”, spune Guillermo del Toro.

El continuă: „Caracteristica multicoloră a ființei umane este aceea de a putea fi negru, alb, gri și toate nuanțele dintre ele. Filmul încearcă să arate personaje imperfecte și dreptul nostru de a rămâne imperfecți”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE