Iată întreaga scrisoare a Monicăi Columbeanu

”Irinel este bărbatul cu care m-am căsătorit din dragoste, de foarte tânara, şi al cărui copil l-am născut din toata dragostea. Astazi totul s-a schimbat pentru că acesta m-a dezamăgit, m-a rănit iremediabil şi continuă să o facă şi în prezent. Nu pot să mai tac pentru că el mă poate răni şi mai mult şi, poate, până la urmă, reuşeşte să mă omoare. Nu-mi place să vorbesc despre problemele din familia mea, dar acum nu am alta posibilitate întrucât trebuie să înţelegeţi că nu mi-am abandonat copilul. Dimpotrivă, nu cred că există mamă pe acestă lume care să nu-si iubească propriul copil. Irina mi-a fost încredinţată mie şi bineînteles că trebuie sa am grijă de ea. Din acest motiv voi face în continuare tot ce este nevoie pentru a-i oferi o viaţă cât mai liniştită lipsită de griji de orice fel. Eu trebuie să continui să lucrez. Am nevoie de bani pentru ca să pot să am grijă de fetiţa mea şi de mine. Nu am altă posibilitate în acest moment. A trebuit să accept acest job departe de ţara pentru că vreau să strâng banii necesari ca fetiţa mea să aibă o casă într o zonă sigură, să aibă o viaţă normală. Pentru toate aceste lucruri am nevoie de bani. Deci trebuie să muncesc. Grădiniţa, apartamentul, hăinuţele jucăriile, totul costă bani. Toate acesta şi multe altele sunt datoria mea să i le ofer şi o voi face întotdeauna. Indiferent de sacrificiile pe care trebuie să le fac. Oare o mama ar trebui sa fie judecată pentru că munceşte pentru a-i putea oferi copilului ei cele necesare? Fetiţa mea merită tot ce-i mai bun pe lume. Vreau sa-i ofer o educatie şi o viaţă pe care orice mamă şi-ar dori să o aibă copilului ei. Tatăl ei nu numai că nu ne ajută, dimpotrivă, mi-a luat toate resursele pe care le aveam pentru mine şi fetiţa. Nu mi-am dorit niciodată să spun nimic rău despre tatăl copilului meu. Să spun lucruri care ar putea să o determine pe fiica noastră să-l urască şi să-l dispreţuiască pentru acţiunile pe care le întreprinde acum fără să-i pese de startul în viaţa nefericită pe care i-l dă. Dacă i-ar păsa de Irina nu ar putea să o răneasca pe propria ei mamă. Poate nimeni nu crede că mi-a luat toţi banii munciţi de mine, că i-a transferat pur şi simplu în contul lui, că mi-a luat casa, maşina. Toate acestea au fost munca mea, nu i-a păsat că m-a lăsat la propriu, pe stradă. În mijlocul nopţii a trebuit să plec pentru că un ordin judecatoresc mi-a fost lipit pe uşa spunându-mi-se că nu am dreptul să locuiesc în casa în care am crescut-o pe fetiţa noastră. A făcut tot şi face în continuare tot ce-i stă în putinţă să mă desfiinţeze, să mă sfâşie. Doreşte să atragă asupra mea oprobiul public, denigrandu-mă şi inventând atât de multe poveşti despre mine. Uită că sunt mama copilului lui, uită că înainte de toate noi trebuie să rămânem părinţii acestui copil. Acum Irinuca este mică şi nu înţelege dar poate într-o zi va afla că tatăl ei a făcut tot ce i-a stat în putinţa s-o distrugă pe mama ei. Da, este dureros că nu putem să stam tot timpul împreună, însă mă voi întoarce lângă ea foarte curând. Este dureros că la aceste sacrificii să se mai adauge şi problemele şi piedicile pe care vrea să mi le pună propriul ei tată astfel încât să demonstreze avantajele materiale pe care le are. Sunt o femeie normală, nu sunt la fel de puternică precum este el. Nu am nici banii nici relaţiile necesare pentru a putea să lupt la acestă categorie din care face parte un om de afaceri influent. Cu toate acestea eu îl vreau în continuare în viaţa fetiţei noastre. Irina are dreptul să aibă şi mama, şi tată. O iubesc prea mult ca să o privez de acest fapt.

Cu respect, Monica”

Urmărește-ne pe Google News