„În opinia mea, curvă nu este persoană care face sex pe bani. Aceea este prostituată. O postură neonorabilă, dar corectă. Nu te iubesc, nu simt atracție fizică, dar stau capră pentru că mă plătești. Ok. Cinstit. Curva, însă, este dezgustătoare. Ea îți spune că te iubește, că o atragi teribil, în timp ce stă capră pentru bani. Lucru pe care nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului. Ba chiar o jignește. O ultragiază. O face să plângă pentru că i-ai lezat delicatețea.
Dar noțiunea de curvă, în opinia mea, repet, n-are legătură exclusivă cu sexul. Ba chiar este egal distribuită între sexe. Are legătură cu viața. Cu a fi în realitate ceva, dar a face eforturi teribile, ostentative de a părea exact opusul. Curvă este libidinoasa și invaziva. N-are limite. Îți declară dragostea cu gură plină. E libidinoasă. Te trage de mânecă. E ca spălătorii de parbrize din intersecții: nu se dă dusă ușor. Poate n-ai înțeles din prima. Îți repetă. Ea are principii - atât de solide încât par inaccesibile până și unui martir creștin halit de lei, e cultă - Biblioteca din Alexandria era cât raftul ei pentru seară asta, e inteligență - Kasparov s-a retras când ea i-a explicat că s-a terminat cu șmecheria, are un suflet sensibil - salvează tot, de la copacii patriei până la copiii din Africa și tigrii din Sumatra. Ce să mai, dacă tragi linia, Iisus a avut noroc cu poziționarea în timp, altfel nu intră nici în top ten.
Fiecare colțisor al ființei auguste a curvei este descris de hiperbolă. Acțiunile, de superlativ. Evaluările, de suprem. Curva este atât de artificială, încât dacă prostește fără probleme pe adoratorii carpetei cu răpirea din serai, unui om de bun simț nu-i poate provocă decât dezgustul pe care l-ar simți Casanova în față femeii gonflabile. Dacă îi întorci oglindă în față, curvă practică eschivă, explicația, atenuarea, ea va minimaliză prilejul și-ți va face un compliment gros că să-ți ia fața”, a scris Mircea Badea pe blog.