Iată, mai jos, poezia postată de Vladimir Drăghia:

„21 de grame

Tot vorbim de suflet, dar nu ştim cum arată/
nu ştim nici formă, gust, nici sex; este băiat sau fată?
Sufletul, ca entitate, ar fi acel cumul de… de toate/
O corolă de minuni, adunate şi la presă comprimate.

Mă gândesc că e ceva ce trebuie să aibă loc în mine/
adică, dacă e s-o luăm aşa, după mărime,
fizic, îmi permit a spune că sufletul poate fi hrănit cu pâine.

De dragul poeziei, să scăpăm de forma şi să ne gândim c-ar fi… un abur.
Un abur care când mă-ndrăgostesc, sare prin piept cu ţopăieli de cangur?

Hmm… Puţin probabil…
Să fie oare sufletul, pământ? Pământ arabil?
Fertil şi roditor, născător de dor incomensurabil?

Probabil este doar o piatră.
Un bolovan mare şi greu, care la ecografie pur şi simplu nu se-arata!

Să fie oare sufletul, culoare?
O culoare fabuloasă care când e rănită, doare?
O culoare vie, care să poată lumina,
să ţi se-aprinda-n ochi când te naşti,
sau când vezi pe cer căzând o prea bătrână stea?

Ce se ştie cu exactitate, este că are greutate.
21 de grame pe care când murim, le pierdem toate.

Iubito, chiar dacă nu ne-am mai vorbit, în mod bizar,
să ştii că eu sunt bine, mă simt chiar extraordinar!
Azi dimineaţă, în drum spre piaţă, mi s-a părut firesc
să-i dau unui bătrânel un leu şi să mă cântăresc.

În fiecare zi fac asta, de când ne-am despărţit.
în fiecare zi pierd tot atâtea grame. Zilnic am tot murit…
Am mai rămas cu 20, nu pot nici să mai mor/
Dă-mi tu un gram, iubito. Vino-mi în ajutor.//”
Citeşte şi:
CONFESIUNILE UNUI BURLAC! Vladimir Drăghia: „Sunt timid. Nu ştiu dacă asta mă ajută sau nu!”
Are cu ce sau nu? Vladimir Drăghia, în slip, cu „cocoşelul” la vedere

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.