Tudor Chirilă și Dragoș Bucur, protagoniști în noul serial românesc „Trafic”. Regizorul Anghel Damian: „În primul rând, se adresează părinților. Este o radiografie a societății în care trăim”

Tudor Chirilă, Dragoș Bucur și Adela Popescu apar în rolurile principale, într-o acțiune care pune accent pe alegerile pe care ești obligat să le faci atunci când lucrurile scapă de sub control.

Tudor Chirilă, rol de procuror

Anghel Damian, unul dintre cei mai talentați regizori și scenariști români, cunoscut publicului larg pentru producții precum „Clanul”, „Tătuțu”, „Cursa” sau „Vlad”, semnează regia „Trafic”, un nou serial PRO TV, la care deja s-au început filmările, dar nu se știe cu exactitate când va fi disponibil pe Voyo. 

„Este un serial crime drama, thriller care, dincolo de aparența unei povești de acțiune, vorbește în esență despre relația dintre părinți și copii. Avem două personaje principale, interpretate de Tudor Chirilă și Dragoș Bucur, care se află de-o parte și de alta a baricadei și ajung să fie prinși într-un mecanism al alegerilor forțate, din cauza propriilor copii”, explică el pentru Libertatea. 

Așa cum descrie, Chirilă îl interpretează pe Laurențiu Crețu, un procuror din zona crimei organizate, în timp ce Bucur va fi Doru Alexe, un tată care încearcă să ducă o viață corectă, dar care ajunge împins în situații-limită pentru a repara greșelile copilului său. 

„În paralel, copilul procurorului ajunge, într-un fel sau altul, atras într-o lume interlopă, cu o dependență de jocuri de noroc și o relație care complică și mai mult lucrurile. Practic, serialul vorbește despre momentul în care pierzi controlul și despre alegerile pe care ești obligat să le faci, atunci când lucrurile scapă de sub control”, explică Damian.

Pe lângă cei doi actori principali, din serial vor face parte și Adela Popescu, Irina Ștefan, Adriana Irimescu și Ioana Brumar. Regizorul vorbește despre cum distribuția a fost aleasă printr-un proces de casting, mai ales pentru că el nu crede „în distribuții făcute «din inerție», ci în alegeri care au sens pentru poveste”. 

„Mă bucur foarte tare că am ajuns la Tudor Chirilă, Dragoș Bucur și Adela Popescu, pentru că sunt puși în niște roluri de contre-emploi (n.r. – roluri atipice pentru actor, diferite de tipologia cu care este asociat). […] Cred că publicul îi va vedea într-o lumină nouă, iar asta, pentru mine, este întotdeauna un câștig”, adaugă Anghel.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

În interviul de mai jos am explorat cu regizorul Anghel Damian miza și publicul serialului, industria de film din România, cu bune și cu rele, cât și raportarea oamenilor la mainstreamul autohton.

„Nu este doar despre infracțiune, ci și despre consecințe”

Libertatea: Ce crezi că aduce nou „Trafic” în peisajul serialelor românești?
Anghel Damian: Cred că aduce o abordare diferită în peisajul local. Este un serial care folosește convenția thrillerului pentru a spune o poveste profund umană. Nu este doar despre infracțiune sau acțiune, ci și despre consecințe, despre responsabilitate și despre felul în care relațiile, în special cele de familie, sunt puse sub presiune extremă. E o încercare de a aduce emoția în prim-plan, fără să pierdem tensiunea specifică genului.

– Cui se adresează acest serial? Ce tip de public ți-ai imaginat când l-ai construit?
– În primul rând, părinților. Este un serial care vorbește foarte mult despre felul în care ne creștem copiii, despre limite, despre greșeli și despre cât de fragilă poate fi relația asta. Dar, în același timp, este relevant și pentru copii sau tineri, pentru că pune în oglindă exact tensiunile prezentului. Este, într-un fel, o radiografie a societății în care trăim și a pericolelor care există, chiar dacă uneori alegem să nu le vedem. Faptul că am devenit părinte a influențat, cu siguranță, modul în care mă raportez la povestea asta.

„Un serial bun nu îți oferă răspunsuri, ci ridică întrebări”

– Crezi că genul acesta de poveste poate funcționa și ca un semnal de alarmă despre societatea în care trăim? A fost și intenția ta?
– Da, cred că funcționează și ca un semnal de alarmă, dar nu într-un mod didactic. În general, intenția noastră este ca, pe lângă o poveste atractivă, să existe și niște „pastile” de viață, lucruri care rămân cu tine după ce ai terminat episodul. Un serial bun nu îți oferă răspunsuri, ci ridică întrebări. Te pune în fața unor situații pe care le recunoști și te obligă, într-un fel, să te poziționezi.

– Ai în spate seriale de succes precum „Vlad”, „Clanul” sau „Tătuțu”. Ce te atrage la zona asta de crime drama și de ce crezi că prinde atât de bine la public?
– Zona de crime drama este, cred, una dintre cele mai fertile din punct de vedere narativ, pentru că lumea asta este învăluită în mister, în necunoscut și în foarte multe paradoxuri. Oamenii sunt atrași de lucrurile ascunse, de extraordinar, de situațiile-limită. Dar dincolo de asta, acest gen îți permite să vorbești despre lucruri foarte profunde: putere, moralitate, familie, într-un context cu miză mare, unde fiecare decizie contează.

„Cred în muncă zilnică, în disciplină”

– Pari implicat în foarte multe proiecte; cum îți cultivi creativitatea în ritmul ăsta? Cum și când scrii, de fapt?
– Tratez creativitatea mai degrabă ca pe un antrenament decât ca pe un moment de inspirație. Nu cred în ideea artistului care stă și așteaptă să fie lovit de o idee. Cred în muncă zilnică, în disciplină. Scriu constant, uneori fragmentat, în funcție de proiecte, dar încerc să rămân într-un ritm continuu. Și, foarte pragmatic, deadline-ul este cel mai bun motor. Am o relație foarte clară cu asta, știu că trebuie să livrez și asta mă obligă să merg mai departe, indiferent de starea în care sunt.

– Din perspectiva ta, care sunt calitățile esențiale ale unui regizor sau showrunner bun? Dar partea cea mai grea a meseriei tale?
– Un regizor este, în esență, un lider. Coordonează o echipă mare și trebuie să creeze coerență într-un proces care, de multe ori, e destul de haotic. Trebuie să știe foarte clar ce vrea, să aibă răbdare, să înțeleagă că fiecare actor sau membru al echipei are un mod diferit de lucru. În același timp, trebuie să gândească vizual, să aibă un simț dramaturgic și să fie conștient de publicul căruia i se adresează. Partea cea mai grea este responsabilitatea; fiecare decizie are consecințe reale asupra rezultatului final.

„Există talent și capacitate, dar resursele sunt limitate”

– Ce seriale sau filme urmărești în perioada asta?
– Din păcate, am tot mai puțin timp să urmăresc seriale, ceea ce e una dintre frustrările mele. Dar recent am văzut „A Knight of the Seven Kingdoms”, prequel-ul din universul Game of Thrones, și mi-a plăcut foarte mult. Mi s-a părut interesantă abordarea mai minimalistă, dar în același timp foarte umană, comparativ cu amploarea pe care o avea seria originală.

– Există regizori români pe care îi urmărești constant și care te inspiră? Ce îți place la ei?
– Îi urmăresc și îi apreciez pe Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu și Paul Negoescu. Mungiu – pentru rigoare și constanță, Porumboiu – pentru universul cinematografic foarte bine definit, iar Negoescu – pentru felul în care reușește să combine cinemaul de autor cu cel comercial.

– Ești un regizor tânăr într-o industrie destul de complicată. Care ți se par punctele forte ale industriei românești de film și televiziune? Dar lipsurile sau lucrurile care crezi că ar trebui schimbate?
– Nu știu dacă putem vorbi încă despre o industrie în sensul clasic. Este mai degrabă un ecosistem în formare. Există talent și capacitate, dar resursele sunt limitate. Lucrăm cu bugete incomparabil mai mici decât în afară, ceea ce ne obligă să compensăm prin creativitate. Și, în multe cazuri, reușim să spunem povești care ajung la un public mare și sunt comparabile calitativ cu majoritatea celor occidentale.

„Fiecare pauză publicitară poate însemna pierderea spectatorului”

– Cum vezi raportarea publicului la mainstreamul românesc, care e uneori criticat ca fiind repetitiv sau previzibil? Tu cum îl percepi din interior?
– Mainstreamul este, în mare parte, rezultatul cererii publicului. Ideea de repetitiv sau previzibil vine și din faptul că publicul larg este destul de conservator și caută lucruri familiare. Există deschidere pentru nou, dar mai ales în nișe. Însă audiențele mari vin, de regulă, din lucruri care au fost deja validate.

– Cum ți se par serialele TV în momentul de față, comparativ cu ce se întâmplă pe platformele de streaming?
– Există o diferență reală între televiziune și streaming, în primul rând din perspectiva comportamentului de consum. Pe streaming, spectatorul face o alegere complet asumată și are mult mai multă răbdare. Asta permite povești mai complexe, mai profunde. În televiziune, telecomanda este un pericol constant. Fiecare pauză publicitară poate însemna pierderea spectatorului. Din motivul ăsta, conținutul trebuie să fie mai accesibil, mai rapid în playoff-uri, mai „digerat”. Ritmul este diferit, iar construcția trebuie adaptată acestui tip de consum.

„Dacă îți dorești cu adevărat să faci asta, trebuie să începi să faci”

– Cum îți privești parcursul până acum – cât a fost talent și cât a fost context sau noroc? Pentru un tânăr regizor sau scenarist aflat la început de drum, ce sfat ai da din experiența ta?
– Nu cred că pot face o evaluare exactă. Probabil există câte puțin din fiecare. Dar, în mod cert, elementul determinant a fost munca. Ani întregi de lucru constant, foarte puține pauze, foarte puține vacanțe, foarte multe zile de filmare, de scris, de montaj. O acumulare care, la un moment dat, începe să se vadă. Dacă îți dorești cu adevărat să faci asta, trebuie să începi să faci. Să nu aștepți condiții ideale sau validare. Să lucrezi cu mijloacele pe care le ai și, în timp, să găsești oameni cu care împărtășești aceeași direcție. Pentru că, în final, e un drum care nu se poate face singur.

– Ai spus la un moment dat că atunci când un proiect ajunge la public, tu ești deja cu gândul la următorul. La ce proiecte lucrezi în perioada asta?
– Lucrez la mai multe proiecte în paralel, dar unul dintre ele este foarte important pentru mine și probabil va fi deja anunțat oficial. Este un documentar serializat despre lumea interlopă din România, cu focus pe clanul Cămătaru. Practic, o istorie a acestui clan spusă din multiple perspective. Avem acces atât din interior, membri ai clanului care aleg să vorbească, cât și din exterior: polițiști, procurori, jurnaliști de investigație, psihologi, profileri, istorici, sociologi. Reușim să punem față în față aceste două lumi și să discutăm despre evenimente reale din istoria recentă a României. Este un proiect care încearcă să explice nu doar faptele, ci și contextul, ce a însemnat, de fapt, tranziția pentru societatea românească.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE