Tudor Chirilă, bătut în copilărie de fratele mai mare. „Era gelos”

Tudor Chirilă are un frate, pe Ionuț Chirilă. Acesta este cu nouă ani mai mare decât artistul și a urmat o carieră diferită, s-a dedicat lumii sportului, a devenit antrenor de primă ligă.

O întâmplare neașteptată a avut loc în urmă cu ani de zile între cei doi și abia acum a fost dezvăluită. Ionuț Chirilă urma să se întâlnească cu iubita lui. Mai mic cu nouă ani și gelos pe succesul pe care Ionuț îl avea la fete, Tudor i-a ascuns fratelui său mai mare toată încălțămintea din casă, scrie gsp.ro.

Ionuț Chirilă a povestit totul cu lux de amănunte la GSP Live, cum și-a bătut fratele mai mic.

„L-am bătut o dată pe Tudor. Aveam o gagică pe care o iubeam foarte mult, iar el mi-a luat toți pantofii din casă, știind că trebuie să mă întâlnesc cu ea, și mi i-a închis într-o cămară. N-am mai putut să ies din casă. Probabil era gelos. Mi-a închis toți pantofii și a fugit cu cheia. N-am putut să ies din casă”, a declarat Ionuț Chirilă.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Tudor Chirilă, dezvăluiri emoționante despre tatăl lui

În 2017, actorul şi cântăreţul Tudor Chirilă a scris un text în memoria tatălui său, jurnalistul sportiv Ioan Chirilă în care subliniază că odată cu trecerea timpului, pe nimeni nu mai interesează cine a fost acesta.

„Colegii lui spun că a fost cel mai mare gazetar de sport din istoria României. A scris douăzeci și nouă de cărți despre fotbal și alte sporturi. A muncit ca traducător în prima parte a vieții lui, până să ajungă redactor la Sportul Popular. A avut o cronică duminicală la radioul național. Vocea lui era inconfundabilă, la fel cronicile. S-a folosit de o cultură vastă ca să impună un stil unic în care sportul devenea mereu pretext pentru literatură. Cred că a suferit pe ascuns pentru că viața l-a împiedicat să ajungă scriitor. Viața am fost noi, copiii lui, pe care a trebuit să-i crească. A fost un tată la care ne-am uitat mereu în sus, deși el era atât de aproape de noi. Pe biroul meu de acasă e o fotografie din care tata privește pătrunzător cu ochii lui căprui, în timp ce buzele se întind imperceptibil către un zâmbet ștrengăresc sub nasul lui coroiat, grecesc”.

Urmărește-ne pe Google News