Nu de dictatori și voievozi avem nevoie!

O struțo-cămilă, care s-ar putea traduce ca un soi de autoritarism luminat. Autorul este George Butunoiu, un expert în recrutări (întâmplător, sau nu, membru PNL București), pe care am avut ocazia să-l cunosc ca pe un om inteligent (deci unul care știe ce spune și face). Cu o zi înainte, pe aceeași platformă online, autorul propunerii de abandonare a formei actuale de democrație îl lăuda pe Ilie Bolojan cum că ar fi fost „cel mai bun ministru al Energiei” în ultimele peste 110 zile de când deține interimar această funcție. 

În anii 90, fostul aparatcik comunist Ion Iliescu (Dumnezeu să-l ierte!) vorbea de „democrație originală” și de un „despot luminat”, în timp ce rupea oasele și dinții opozanților prin intermediul minerilor (sau foștilor securiști îmbrăcați în mineri). 

Cum funcționează această tehnică de comunicare/propagandă?

Pe de-o parte, se lansează și se dezvoltă ideea unui conducător de mână forte. Vezi Doamne, până acum, Bolojan ar fi pus pe butuci economia (prăbușind consumul și încrederea la un nivel fără precedent în ultimii 15 ani) nu pentru că nu pricepe cum funcționează aceasta, ci pentru că ar fi trebuit să stea prea mult la discuții cu diverși oameni care aveau alte păreri decât el. 

Adevărul este că Bolojan a dovedit cu prisosință că nu înțelege elementul esențial al încrederii în economie/într-o țară, absolut necesară pentru ca orice investitori să investească în ea. E suficient să dăm exemplul interviului dat prestigioasei publicații internaționale Bloomberg, în 14 august 2025, prin care a speriat o grămadă de investitori să nu cumva să vină să mai investească în România, care, potrivit lui Bolojan, era în risc de incapacitate de plată foarte mare. Ceea ce nu știa Bolojan când făcea astfel de declarații inepte era faptul că declarațiile unui prim-ministru intră în toate briefingurile de dimineață, de la bănci, fonduri de investiții, analiști economici și până la ambasade. 

Evident, asta nu se întâmplă și când faci declarații din funcția de președinte de CJ (Consiliu Județean), fie el și de la Oradea, cu tot respectul, dar declarațiile unui prim-ministru sunt pe masa de analiză a tuturor marilor investitori și cancelarii străine. Doar că el era preocupat atunci prioritar nu de binele țării, ci mai ales să prezinte un caz al catastrofei în care a preluat guvernarea, ca să poată fi înfățișat apoi de propaganda sa uriașă ca un fel de salvator al țării. 

Acesta este adevărul: Bolojan a fost interesat, în principal, de imaginea lui, de procentele lui în sondaje și de fabricarea imaginii mesianice, nu de procentele PIB-ului pe care avea datoria să-l stimuleze. Ponderea deficitului din PIB poate fi scăzută și prin creșterea de PIB, nu doar prin tăieri de cheltuieli.

Pe de altă parte, se vinde o imagine mult cosmetizată/edulcorată a lui Bolojan. Această abordare vine în continuarea campaniei desfășurate mai ales în online, evident pe bani foarte mulți, încă din primăvara acestui an, în favoarea vânătorului de șobolani Bolojan, care ba aprinde lumina, ba o stinge ca să facă economie… 

Nu m-ar mira ca, la un moment dat, susținătorii lui Bolojan să unească acele două linii de mai sus. Probabil că, într-un context de criză (pe care chiar ei ar putea-o alimenta), vor exclama: „Ecce homo”, iată salvarea țării, doar el ne poate scoate din rahat!

Tehnica folosită în favoarea lui Bolojan în 2026 e aceeași ca aceea din 2024 pentru Călin Georgescu?

Dacă ne aducem bine aminte, consultând documentele de la CSAT postate pe site-ul Administrației Prezidențiale în contextul alegerilor de la finalul lui 2024, Georgescu a fost propulsat artificial și netransparent, ilegal din punct de vedere al finanțării (nu există campanie electorală cu 0 cheltuieli), de o campanie online care nu indica inițial numele Georgescu, pe platforma „unpresedintevertical”. 

Se portretiza un președinte ideal, construit pe coordonate personale ale unui candidat nenumit, pentru ca, odată construit ,,reach-ul” și baza de adepți online ai unui astfel de prototip, să fie introdus numele de Georgescu în platformă, pentru a folosi valul creat și a-i crește procentele. 

Pare să fie fix aceeași tehnică de manipulare folosită în ultimele luni în online pentru Bolojan, care reiese și din postările menționate la începutul acestui articol. 

Pe de-o parte, se proslăvește nevoia unui lider de tip „buldozer”, „tractor,”, mână forte, etc., dictator căruia să-i dăm puteri depline pe durată limitată (oximoron, dictatorul nu se mai dă niciodată la o parte după expirarea vreunui termen, a se vedea sutele de cazuri în istoria veche sau contemporană). 

Pe de altă parte, i se laudă lui Bolojan calitățile închipuite (nedovedite la nivelul administrației publice centrale) de manager de sistem. Adică, pe de-o parte se susține o idee otrăvită, antidemocratică și anti-constituțională și, pe de altă parte, o minciună, Bolojan fiind praf și pulbere în materie de cunoștințe și educație economică. 

Revenind la Georgescu, dezbaterile publice de după alegerile anulate la finalul lui 2024 și documentele sus-citate explicau că metoda folosită pentru el pe platformele online fusese anterior exersată în Ucraina înainte de invazia rusă din februarie 2022 și în Republica Moldova înainte de ultimele alegeri prezidențiale, acea campanie intitulată „FratepentruFrate”. 

E cel puțin îngrijorător să vedem acum folosită pentru a doua oară în România această strategie de creștere artificială online. Oare ce lovitură urmează după o astfel de campanie?

În mod normal, întreaga campanie online desfășurată în beneficiul lui Bolojan în ultimele luni ridică întrebări grave, care, în funcție de răspuns, ar putea face inclusiv obiectul atenției unor autorități publice cu competențe legale: cine a plătit-o, din ce fonduri, cine a executat-o, la ordinul cui, a fost contractată de cine, care au fost obiectivele? 

Au fost cumva și obiective care au privit distrugerea imaginii publice a unor actori politic concurenți (precum președintele Nicușor Dan), pe lângă obiectivul creșterii artificiale a imaginii aceluiași Bolojan? Au fost legale aceste acțiuni? Că democratice și corecte nu par a fi… Acestea (și altele) sunt întrebări legitime pentru democrația noastră, pentru că ele influențează direct evoluția politică și deci soarta întregii țări. 

Soluția de bun-simț pentru România

Alternativ la ideile despre mai puțină libertate și democrație, pe care le resping ferm, consider că, pentru cei peste 16 milioane de români care încă trăiesc între granițele țării (și cei din diaspora care ar fi dispuși să revină acasă, unii dintre ei chiar ca investitori în economie), cel mai bine ar fi ca actuala Constituție să fie aplicată mult mai riguros, ceea ce ar oferi cea mai bună protecție și materializare a drepturilor și libertăților noastre. 

Asta ar include și o viață mai bună pentru mai mulți români, având în vedere că, potrivit art. 47, „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent”.

Cred că avem nevoie de mai multă democrație, nu de mai puțină! Adică de mai mulți cetățeni implicați în dezbateri publice, care să vină cu propuneri serioase la probleme ale societății. Avem nevoie de mai mulți oameni valoroși, competenți, cărora le pasă de binele comun, care să fie dispuși să își asume (măcar pentru un timp) roluri în serviciul public!

Sistemele autoritare, conduse de dictatori (așa cum îl închipuie unii pe Bolojan) sau de voievozi (așa cum îl declară unii pe Georgescu), nu au dat rezultate bune în România. Despre regimul autoritar al lui Carol al II-lea sau cel al mareșalului Antonescu doar am citit. Dar anii ‘80 i-am trăit direct și personal, iar mizeria în care majoritatea poporului (nu și nomenclatura din jurul marelui „cârmaci”) trăia atunci ar trebui să rămână doar în istorie, să nu se repete pentru noi, copiii și nepoții noștri.     

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE