Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Bună, Adela,
Mă numesc A. și am 18 ani. De 5 ani cunosc un băiat, este un prieten foarte bun de familie și din momentul în care ne-am cunoscut am fost foarte apropiați, dar din cauza diferenței de vârsta nu a fost nimic între noi și nu ne-am dat nicio șansa. În urmă cu un an și jumătate a început să îmi scrie foarte, foarte des.. cu toate că amândoi eram într-o relație, eu într-o relație de 1 an și el într-o relație de aproximativ 3 ani, relație pe care el o are și în prezent. Lucrurile la început păreau simple, nu îi simțeam atât de mult lipsa pe cât i-o simt acum, nu eram atât de apropiată de el, nu mă deranja că ea (iubita lui) este în viața lui, nu mă deranja absolut deloc prezența ei.. încercam să mă port că și cum nu existăa. Din momentul în care m-am despărțit de fostul meu iubit tot timpul meu i l-am acordat lui, toată atenția a fost către el și lucrul asta m-a făcut să mă apropii enorm de el și să-l iubesc foarte mult. Am fost bine o perioadă, dar după o vreme au început să apăra discuțiile din cauza neîncrederii lui, gândește greșit din punctul meu de vedere. Spune că acum dacă sunt singură, el neputând fi mereu lângă mine mă pot duce în brațele altuia foarte ușor. Am încercat și încă încerc să îi explic că odată ce sunt lângă el și accept să-l am într-un fel sau altul “cu porția” ar trebui să-i demonstreze ceva.
Mi-aș dori să înțeleagă că este foarte special și important pentru mine, dar uneori simt că nu am nicio putere să îi demonstrez lucrul acesta, simt că absolut tot ce încerc să fac se întoarce de multe ori împotriva mea sau chiar împotriva noastră. Este grijuliu, simt că mă iubește, dar uneori comportamentul lui se bate cap în cap cu ceea ce încearcă să îmi transmită zi de zi. Doar că acum am ajuns într-un moment în care nu știu ce să aleg pentru mine.. și mai ales să îmi fie bine. Nu îmi doresc să-l pierd. Peste aproximativ un an plec la facultate, la București și lui îi este foarte frică de momentul ăsta.. spune că odată cu plecarea mea lui i se va frânge o aripă pentru că acolo voi cunoaște oameni noi, anturaje noi și voi uita de el, ceea ce din punctul meu de vedere nu va fi așa . Nu știu dacă să rămân sau nu lângă el, nu știu și de multe ori nu pot să înțeleg poziția mea în viața lui. Pentru că face enorm de multe lucruri pentru mine. De exemplu, o dată a fost plecat cu serviciul 2 săptămâni și următoarea zi după ce a ajuns acasă l-a rugat iubita lui să stea acasă cu ea, să nu se ducă la fotbal și el a inventat tot felul de chestii, ajutându-l un prieten, să se vadă cu mine și am stat foarte mult. Face multe sacrificii pentru mine, pentru noi cum și eu la rândul meu fac pentru că am părinții pe care i-aș dezamăgi probabil dacă ar afla de el.. deși îl cunosc foarte bine, nu ar fi problema diferența de vârstă ci faptul că el deja are o relație și eu sunt cea care se bagă,
Uneori probabil visez mult prea departe și mă gândesc că nu se știe ce ne rezervă viitorul, dacă va renunța la ea.. dacă totuși mă amăgesc singură și într-un final ajung că eu să sufăr cel mai mult.. și sunt mii de întrebări și zilnic ajung să am stări foarte proaste, să nu mă pot concentra în ceea ce fac.. Dau la medicină și chiar am nevoie de liniște, de înțelegerea lui, de iubire și să fie prezent cât mai mult… nu de supărări pentru a nu putea realiza ceea ce mi-am propus.
Eu știu ce îmi doresc, îmi doresc să rămân cu el.. poate pare că visez sau că nu conștientizez tot ceea ce spun.. dar chiar îl iubesc . El oare știe ce vrea? Cu siguranța dacă ar ști ce își dorește ar fi putut alege pe una dintre noi… cu siguranța dacă știa ce vrea de la viața nu mai juca la două capete, dar când va ști ce va vrea și ce va vrea?
Să rămân lângă el? Să nu rămân ? Cum să mă port? Pe mine mă doare enorm când știu că este cu ea, mă doare enorm că de multe ori nu este când am nevoie de o vorba bună, de o îmbrățișare…
Şi încă ceva poate este un detaliu important … între el și iubita lui este o diferența de 4 ani, ea este mai mare și să subliniez este la un nivel mult mai jos de ceea ce știam eu că își dorește de la o femeie, este sub așteptările tuturor .. și multă lume, inclusiv mama mea (având discuții întâmplătoare despre ei) mi-a spus că între ei nu este o iubire adevărată.
M-ar ajuta enorm un sfat, m-ar ajuta enorm părerea cuiva.
Adela răspunde:
Din păcate, există foarte multă fantezie în povestea ta de iubire. Poate că și el ține la tine într-o anumită măsură, dar nu atât de mare încât să se despartă de iubita lui – oricât de mult i-ar spune toată lumea că nu-i de nasul lui. Dacă chiar vrei să fii cu acest băiat, primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să… te desparți de el imediat. Sună paradoxal, dar e singura cale prin care el ar putea înțelege că vrei ceva serios. Altfel, câtă vreme tu îi vei permite ca el să stea bine-mersi în relația lui, el va crede că nu-l vrei ca iubit, ci doar ca prieten, eventual și cu anumite ”beneficii”, din când în când. Chiar dacă face uneori unele sacrificii ca să fie cu tine, încă îl soliciți prea puțin pentru a-și dori să iasă din relația în care se află. Dacă tu vrei să ai o relație cu el oricum ar fi, atunci ești în situația de a te mulțumi cu puțin, pentru că el este cu ea. Dacă el asta vrea, atunci foarte bine, nu-l mai solicita. Dacă te vede hotărâtă, abia atunci își va pune problema dacă te vrea sau nu, pentru că, din păcate, mulți oameni își dau seama că își doreau un lucru abia după ce l-au pierdut. Dacă te lasă în pace și nu mai dă nici un semn, atunci înseamnă că nici nu aveai pentru ce să-ți faci speranțe, pentru că e clar că oricum el n-ar fi avut de gând să renunțe la relația lui. Te sfătuiesc să pui pe primul plan cariera, pentru că în această etapă a vieții tale este cea mai importantă. Ce preferi: să fii o doctoriță respectată, eventual cu mai mulți pretendenți care să te iubească și să te respecte cu adevărat, din care să poți alege sau să fii nimeni alături de un bărbat care nici măcar nu știe dacă vrea să fie cu tine sau vrea să rămână cu acea iubită care nu-i de nasul lui. Tu alegi.